STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 2 (25), 2015

STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 2 (25), 2015

REVISTA
Nr.2 (25), 2015
Cuprins
PEISAJE MUZICALE ÎN VIAŢA CULTURALĂ A CHIŞINĂULUI LA ÎNCEPUT DESECOL XXI (PRELIMINARII LA STUDIU DE CAZ)
ARTICOL

PEISAJE MUZICALE ÎN VIAŢA CULTURALĂ A CHIŞINĂULUI LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI (PRELIMINARII LA STUDIU DE CAZ)

MUSICAL LANDSCAPE IN THE CULTURAL LIFE OF CHISINAU AT THE BEGINNING OF THE 21st CENTURY (PRELIMINARY TO A CASE STUDY)

 

SVETLANA BADRAJAN,

conferenţiar universitar, doctor în studiul artelor, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice

 

Articolul dat se referă la unele aspecte ale fenomenului cultural muzical de la începutul secolului XXI din spaţiul social al Chişinăului, care reprezintă un caleidoscop de manifestări muzicale, ce se adresează unui anumit public şi reflectă moda, necesităţile, preferinţele diferitor pături sociale. Am conturat câteva peisaje muzicale, pe care le considerăm reprezentative, având o continuitate, o istorie, o tradiţie in viaţa culturală a Chişinăului sau chiar dacă au o provenienţă relativ nouă, se impun insistent, constituind rezultatul evoluţiei tehnologice contemporane: Muzica literată de origine occidentală; Muzica corală laică cu tradiţii bogate locale; Muzica de cult religios; Muzica de reprezentare statală; Muzica de film şi spectacol dramatic; Muzica de fanfară; Muzica jazz-pop-rock; Muzica populară occidentală şi latino-americană; Muzica folclorică; Romanţa populară; Muzica de café-concert; Muzica populară de consum; Reclamele muzicale; Muzica stradală; Strigătele comercianţilor ambulanţi.

Cuvinte-cheie: peisaj muzical, începutul sec. XXI, viaţa culturală, pături sociale, modă, preferinţe, funcţie, istorie, cercetare

This article covers some aspects of the cultural musical phenomenon at the beginning of the 21st century in the social area of Chisinau, which represents is a kaleidoscope of musical events; these address a specific audience and reflect the fashion, needs and preferences of different social strata. We outlined some musical landscapes, which we consider to be representative, having continuity, history, and tradition in the cultural life of Chisinau or even perhaps they are relatively new, but prominent and the results of modern technological advancements: Western literate music; Secular choral music with rich local traditions; Religious worship music; Music related to state representation; Music for film and dramatic performance; Band music; Jazz-pop-rock music; Western pop music and Latin American music; Folk music; Traditional romance music; Concert café music; Mainstream pop music; Music used in advertising; Street music; Intonations used by street sellers.

Keywords: musical landscape, beginning of the 21st century; cultural life, social strata; fashion, preferences, function, history, research

Viaţa muzicală a Chişinăului la început de secol XXI reprezintă un spaţiu destul de pestriţ, dar consistent, umplut cu diverse surse sonore muzicale şi manifestări ce implică muzica, un caleidoscop de substanţe sonore muzicale, ce se adresează unui anumit public, dar care coexist, formând un sistem, ce reflectă necesităţile diferitor pături sociale. Unele dintre aceste manifestări îndeplinesc şi anumite funcţii utilitare, pe lângă cele de sorginte estetică, etică, religioasă, artistică, distractivă, etc. Am conturat câteva peisaje muzicale, pe care le considerăm reprezentative, au o continuitate, o istorie, o tradiţie în viaţa culturală a Chişinăului sau chiar dacă au o provenienţă relativ nouă, se impun insistent, constituind şi rezultatul evoluţiei tehnologice contemporane. Dintre acestea numim:

  1. Muzica literată de origine occidentală vs. muzica de tradiţie orală;
  2. Muzica corală laică cu tradiţii bogate locale;
  3. Muzica de cult religios;
  4. Muzica de reprezentare statală [1, p. 33];
  5. Muzica de film şi spectacol dramatic;
  6. Muzica de fanfară;
  1. Muzica jazz-pop-rock;
  2. Muzica populară occidentală şi latino-americană;
  3. Folclorul muzical românesc;
  4. Romanţa populară (autohtonă);
  5. Muzica de café concert;
  6. Muzica populară (românească) de consum;
  7. Reclamele muzicale;
  8. Muzica stradală;
  9. Strigătele comercianţilor ambulanţi.

Vom realiza în continuare o caracteristică generală a fiecărui tip de manifestare muzicală pentru a constata ulterior vechimea, istoria, semantica, funcţia şi valoarea lor ca act de cultură şi social.

  1. Muzica literată de origine occidentală vs. muzica de tradiţie orală, respectiv: muzica simfonică, de cameră, de operă şi balet, cu alte cuvinte genurile tradiţionale aşa numitei muzică clasică. Această muzică este promovată de instituţiile specializate, aici se înscriu: Filarmonica Naţională, Teatrul de operă şi balet, Sala cu Orgă ş.a. În ultimii ani se remarcă o activitate prodigioasă a acestor organizaţii, care promovează un repertoriu divers atât din punct de vedere al genurilor, cât şi al stilurilor, epocilor istorice, curentelor, tendinţelor, al interpreţilor, etc. Un repertoriu riguros selectat de muzică clasică de popularitate o vom auzi şi în unele restaurante, interpretată de muzicieni profesionişti.
  2. Muzica corală o regăsim nu numai în spectacolele realizate de instituţiile abilitate prin activitatea corurilor profesioniste, precum capela corală Academică Doina, corul catedrelor dirijat şi pedagogie muzicală, corul de bărbaţi AMTAP, corul Credo al Ministerului de interne ş.a., dar şi prin activitatea corurilor şcolare, celor de pe lângă casele de cultură, iar festivalurile de muzică corală, care întrunesc colective de diferită instruire interpretativă, se remarcă prin seriozitate şi profesionalism. Spre exemplu, Festivalul Naţional de muzică corală La izvoare, organizat de Centrul naţional de conservare şi promovare a patrimoniului cultural imaterial în noiembrie, 2013, a întrunit pe scena Filarmonicii Naţionale formaţiile corale Lira de la USM, Doina Nistrului din Rezina, Armonie din satul Chiperceni, Orhei, grupurile vocale Trinitas din Călăraşi, Cavalerii armoniei din satul Boşcana, Criuleni, Cimpoieş din Glodeni, Gama-sonor din Anenii Noi, Simfony din Străşeni, corul bulgăresc din Tvardiţa, Taraclia; sau Festivalul Internaţional de Muzică Corală A ruginit frunza din vii, organizat de Asociaţia muzical-corală din R. Moldova, Festivalul Naţional de interpretare corală Gavriil Musicescu; Festivalul-concurs Republican al cântecului coral organizat de către Centrul Republican pentru Copii şi Tineret Artico în baza Ordinului Ministerului Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova în cadrul programului de promovare al activităţilor extraşcolare în învăţământul preuniversitar. Aducem ca exemplu obiectivele acestui festivalul-concurs formulate de către organizatori, destul de sugestive în ceia ce priveşte amploarea şi nivelul înalt la care a ajuns arta corală în contemporaneitate:

 

  1. Muzica de cult religios o auzim, evident în lăcaşurile respective în funcţie de religia promovată. Dacă până la confluenţa secolelor XX-XXI a predominat muzica cultului ortodox, în prezent, datorită libertăţii confesiunilor după anii 90 ai sec. XX, în acest domeniu focusează diferite credinţe şi culte religioase, de aceia şi profilul muzicilor respective se remarcă prin diversitate atât ca stil de interpretare, cât şi conţinut.
  2. Muzica de reprezentanţă statală (termen utilizat de S. Rădulescu) a luat amploare după proclamarea independenţei. Ca exponent al acesteia este cunoscută activitatea orchestrei prezidenţiale, dar şi a altor orchestre, care pe moment îndeplinesc funcţia de protocol.
  3. Muzica de film şi spectacol dramatic. Aceasta îşi continue constant prezenţa, în primul rând, în cadrul teatrelor dramatice din Chişinău, precum Mihai Eminescu, Luceafărul, Eugene Ionesco, Anton Cehov ş.a. Ea are particularităţile sale aplicative, artistice, semantice şi structurale. Este un domeniu cultural-muzical interesant, destul de prolific, care îşi aşteaptă cercetătorul său.
  4. Muzica de fanfară în spaţiul geografic românesc are o tradiţie de peste un secol. Se ştie că perioada secolul al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea a reprezentat epoca marilor transformări sociale şi culturale, care au dus la stabilirea civilizaţiei moderne. Emanciparea politică faţă de Orient, afirmarea treptată a relaţiilor burgheze, au creat premizele unei noi orientări pe toate planurile ale vieţii sociale, inclusiv în domeniul cultural. Tot mai accentuate au devenit tendinţele prooccidentale în cultură, învăţământ, artă. Organizarea de reprezentaţii de operă, de fanfare militare, de societăţi culturale filarmonice, deschiderea de conservatoare, teatre lirice ş.a. sunt o mărturie elocventă în acest sens. Sub influenţa muzicii militare, se impun pe la mijlocul sec. al XIX-lea instrumentele occidentale de fanfară, ca trompeta, clarinetul şi toba mare, care se asociază în mod eclectic tarafului lăutăresc, amplificându-i considerabil sonoritatea. Până spre anii 70 ai sec. XX tarafurile-fanfară erau foarte populare şi solicitate pentru diferite evenimente familiale şi sociale. În prezent, la început de sec. XXI, cu o pondere mai mică, acest peisaj muzical poate fi observat la diferite sărbători în parcurile sau pieţele oraşului, ca moment artistic la începutul ceremonialului nupţial sau în împrejurări mai sobre din viaţa socială şi culturală a oraşului.
  5. Muzica jazz-pop-rock. Un domeniu cu o pondere tot mai intensă în viata artistică a Chişinăului după anii 90 ai sec. XX, cu o popularitate mereu în creştere ce ţine în primul rând de motivaţia comercială a genului. Spectrul speciilor abordate devine tot mai variat, totuşi am remarca încă o dominaţie a muzicii uşoare, care lasă de dorit atât ca interpretare, cât şi ca repertoriu.
  6. Muzica populară occidentală şi latino-americană. Tot mai insistent işi cucereşte locul printre activităţile artistice, în special, ale copiilor şi tinerilor. Menţionăm în acest context activitatea ansamblurilor de dansuri, concursurile care implică acest gen de muzică, dar şi moda de a include în cadrul nunţii obiceiul primului dans al tinerilor căsătoriţi inspirat din acest domeniu artistic şi invitarea unei echipe de dansatori profesionişti care evoluează pe parcursul nunţii.
  7. Folclorul muzical românesc. Acesta este „sistemul de sisteme al vieţuirii noastre” (S. Ispas). În istoria culturii româneşti, folclorul a fost identificat ca un fenomen autonom, fiind totodată o componentă a culturii universale. El este în sens larg, generos, adică într-un sens pe care specialiştii l-au adoptat astăzi chiar într-o definiţie pusă în circulaţie, ca reper, de către UNESCO: tot ceea ce ţine de cultura orală, indiferent de forma de exprimare şi care nu înseamnă spectacol. Este un fenomen care se diversifică la etapa contemporană, iar sarcina pe care o au specialiştii, în realizarea cercetărilor fundamentale, este consemnarea procesului, a formelor prin care se exprimă şi se creează astăzi folclorul. Toate fenomenele care dau naştere unor noi structuri folclorice trebuie sa fie studiate de specialiştii care cunosc exact valoarea, semnificaţia, structurile fundamentale ale obiectului, în plan universal şi naţional. Pentru că folclorul respectă, dincolo de variantele locale, nişte legi care sunt universale ca şi legile limbajului muzical în general. În viaţa Chişinăului îl identificăm, în mare parte, în repertoriul ansamblurilor folclorice de copii şi maturi, care au drept scop în primul rând promovarea, valorificarea surselor autentice, dar care se situează la limita între tradiţie şi spectacol, în al doilea rând în cadrul nunţilor de formaţie preponderent tradiţională, de asemenea este interpretat în grupuri restrânse, constituite pe principiul diferitor grade de rudenie.
  1. Romanţa populară (autohtonă) am inclus-o într-un peisaj separat, deoarece s-a impus în viaţa culturală a Chişinăului prin publicul său, printr-un mediu social de manifestare şi solicitare constant. Ea are o istorie de aproximativ două secole, apărută în sec. XIX ca rezultat al unei sinteze a câtorva surse muzical-artistice: cântecul propriu-zis, cântecul de lume, tradiţia occidentală a genului, şi promovată, în special, de către lăutari. Romanţa populară a fost revivalizată după anii 90″ ai XX, datorită înfiinţării în anul 1992 a festivalului-concurs Crizantema de Argint. Printre autorii romanţelor, participanţi la secţiunea creaţie a acestui concurs, se numără atât compozitori şi muzicieni consacraţi, cât şi amatori, dar cu o cunoaştere şi cu un simţi profund al genului.
  2. Muzica de café-concert. Genul este la fel un produs al culturii muzicale urbane din sec. XIX, odată cu constituirea oraşelor ca centre economice, politice şi culturale, când localurile de schimb comercial şi de agrement, precum cârciumile, restaurantele, hanurile, etc. devin importante sub aspect social şi cultural. La o interferenţă a culturilor orientală, occidentală şi autohton românească ia fiinţă muzica de café-concert, o muzică instrumentală, ceea ce se caracterizează printr-o virtuozitate deosebită şi destinată în exclusivitate ascultării, „o muzică cultă cu caracter popular”, cum o numeşte Bela În prezent ea are ca surse de îmbogăţire intonaţională o arie sonoră largă, în special, se remarcă o orientare deosebită spre muzicile spaţiului balcanic.
  3. Muzica populară (românească) de consum. Este un fenomen extrem de pestriţ şi neuniform atât ca material muzical, cât şi calitate. În prezent ea reprezintă o simbioză a muzicilor inspirate din folclorul diferitor zone româneşti, muzicilor orientale şi balcanice şi se manifestă atât în domeniul creaţiei vocale, cât şi instrumentale. C. Brăiloiu la începutul sec. XX defineşte sfera termenul popular, care „se poate considera şi complexul melodiilor care trăiesc la un moment dat într-un mediu dat, oricare ar fi originea şi stilul lor, dar numai dacă acestea suferă transformări, sunt apropiate de formele-standard ale melodiilor tradiţionale”[2, p. 31]. Criteriile fundamentale de existenţă a acestei muzici este spectacolul şi comercialul.
  4. Ca substanţă sonoră, cu o prezenţă infimă, care sperăm că nu se va dezvolta să polueze fonic oraşul, sunt reclamele sonore atât stradale, promovate prin intermediul panourilor electronice, cât şi venind din interiorul instituţiilor comerciale, spre exemplu, localul comercial Moldcell de pe Ştefan cel Mare între str. M. Eminescu şi V. Alecsandri, ş.a.
  5. Muzica stradală. Prin muzica de stradă vom înţelege pe de o parte artiştii/persoanele care îşi folosesc talentele în stradă, cu scopul de a obţine bani, mâncare sau alte bunuri de la trecători. Aceştia cântă la un instrument, în special, vioară, acordeon, fluier, flaut, chitară, tobe, sau doar folosindu-şi vocea. Uneori se asociază în grup instrumental sau însoţesc vocea cu negative, amplificând-o prin microfon. Acest tip de activitate există încă din cele mai vechi timpuri. Să ne amintim de muzicanţii ambulanţi, precum trubadurii, truverii, meistersinger-ii, lăutarii, ş.a. În prezent am putea distinge două categorii: pe cei care practică îndeletnicirea doar cu scop de cerşit şi cei care pun accentul şi pe latura artistică şi profesionalism. Pe de altă parte, putem include în acest peisaj şi restul muzicii care răsună în stradă, respectiv în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în spectacolele organizate cu diverse ocazii şi promovând, în special, muzică populară şi jazz-pop-rock. Acest tip de activitate muzicală a luat o deosebită amploare după anii 90″ ai sec. XX. Mai puţin cunoscut la noi este flash mob-ul, o manifestare artistică în spaţiul stradal ce se impune cu succes în ultimul timp.
  1. Strigătele comercianţilor ambulanţi, care pot fi calificate într-un anumit fel şi „reclame publicitare” cu o tradiţie şi o istorie foarte veche, de aceia le-am plasat într-un peisaj separat. Am putea considera momentul apariţiei acestora, constituirea încă în antichitate a relaţiilor comerciale organizate. O particularitate a manifestări date este intonaţia premuzicală, remarcată şi în studiul Psihologia folclorului muzical de Gh. Suliţeanu care subliniază ca ea (intonaţia premuzicală — n.n) „prezintă o deosebită importanţă pentru întărirea datelor ce atestă existenţa unui fond general uman. Originea acestora într-o aceeaşi impulsionare sonoră cu aceea a limbajului verbal este dovedită ca ţinând de o aceeaşi etapă a evoluţiei gândirii. Din acest izvor s-au putut organiza într-o etapă ulterioară începuturile muzicii, iar aceasta demonstrează mulţimea celulelor şi motivelor muzicale comune aflate în zilele noastre la popoare mult diferite”[3, p. 121]

Aşadar, am evidenţiat, cele mai reprezentative peisaje muzicale ce reflectă viaţa socială şi culturală a Chişinăului de la început de sec. XXI, făcând o caracteristică generală, peisaje ce corespund şi oglindesc anumite interese, gusturi, modă, preferinţe, dar şi un anumit nivel intelectual, etic şi estetic. Unele dintre aceste peisaje pot deveni obiectul cercetărilor ştiinţifice fundamentale atât muzicologice cât şi de antropologie muzicală. Suntem conştienţi că lista propusă a peisajelor muzicale din viaţa culturală a Chişinăului de la început de sec. XXI poate fi completată, ceia ce ne propunem să realizăm pe viitor.

 

Referinţe bibliografice

  1. RĂDULESCU, S. Peisaje muzicale în România secolului XX. I. (1900-1944). Bucureşti: Editura Muzicală, 2002.
  2. BRĂILOIU, C. Vol. IV. Bucureşti: Editura Muzicală, 1979.
  3. SULIŢEANU, G. Psihologia folclorului muzical. Bucureşti: Editura Acad. RSR, 1980.