STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 4 (27), 2015

REVISTA
Nr. 4 (27), 2015
Cuprins
APLICAREA STRATEGIILOR DIDACTICE INTERACTIVE ÎN FORMAREA COMPETENŢELOR PROFESIONALE TEORETICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR
ARTICOL

APLICAREA STRATEGIILOR DIDACTICE INTERACTIVE ÎN FORMAREA COMPETENŢELOR PROFESIONALE TEORETICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR

 

APPLICATION OF INTERACTIVE TEACHING STRATEGIES IN HIGHER EDUCATION IN PROFESSIONAL THEORETICAL TRAINING

 

VIORICA CAZAC,

conferenţiar universitar, doctor, Universitatea Tehnică a Moldovei

 

LUCIA ADASCALIŢA,

lector universitar, Universitatea Tehnică a Moldovei

 

Lucrarea prezintă rezultatele studiului de aplicare a strategiilor didactice interactive în formarea competenţelor profe­sionale teoretice în învăţământul superior la disciplinele cu caracter artistic cu dominanţă teoretică, dar şi tehnic. Metodele interactive incluse în studiu au fost aplicate atât la desfăşurarea activităţilor didactice tradiţionale „faţă în faţă” cât şi la dis­tanţă, utilizând instrumentele şi tehnicile învăţământului „e-learning” prin platforma „Moodle UTM” şi în forma mixtă de organizare a procesului didactic. Aplicarea strategiilor interactive şi-a confirmat eficienţa apreciată prin indicatorii cuantifica­bili: prezenţa la evaluările curente şi cele finale, media finală pe grupe academice, rata de promovare a disciplinei, numărul de lucrări de cercetare cu participări la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, participări şi incluziuni în proiecte etc.

Cuvinte-cheie: strategii didactice interactive, competenţe, e-learning, învăţământ superior

The paper presents the results of the application of interactive teaching strategies in theoretical professional training in higher education in artistic disciplines with theoretical dominance, and in the technical ones. The interactive methods included in the study were applied in teaching activities both traditional „face to face” and remote – using the tools and techniques of „e-learning” through the „Moodle UTM” platform as well as a mixed form of organizing the teaching process. The efficiency of the application of interactive strategies is confirmed and estimated by quantifiable indicators, such as: attendance at current and final evaluations, final average mark of separate academic groups, the disciplines passing rate, number of research papers with participation in local and international scientific events and projects.

Keywords: interactive teaching strategies, competences, e-learning, higher education

 

Introducere

Actualmente, „…în condiţiile creşterii volumului informaţional şi dezvoltării sistemelor infor­maţionale/de calcul, este firesc ca accentul să cadă pe caracterul formativ al educaţiei, pe cultivarea capacităţii de a învăţa, pe însuşirea unor tehnici specifice dobândirii de noi cunoştinţe, pe educarea capacităţilor creative ale studenţilor” [1, p. 69]. Pornind de la faptul că „…pedagogia este o interogaţie asupra educaţiei”, asupra esenţei şi trăsăturilor ei, scopurilor si sarcinilor ei, valorii, limitelor şi, deo­potrivă, conţinuturilor şi formelor ei de desfăşurare” [2, p. 12] se impune ca predarea şi învăţarea să se realizeze prin utilizarea celor mai adecvate metode, procedee şi mijloace de învăţământ.

Procesul instructiv-educativ, specific disciplinelor programului Design şi Tehnologii Poligrafice, Facultatea Industria Uşoară, Universitatea Tehnică a Moldovei odată cu implementarea proiectului TEMPUS: 516 597 – 1-2001-FR „Creation reseau universites thematiques en Sciences appliquees et Sciences economiques en Moldavie”, are un caracter mixt de învăţare, în care învăţarea tradiţională este îmbinată cu învăţarea la distanţă. Această modalitate de învăţare permite studentului să lucreze autonom, în acelaşi timp – să fie ajutat de grup şi de tutore. „În timpul şedinţelor de grup din clasă, studenţii reflectează asupra progresului lor, exersează deprinderi de conversaţie, analizează unităţile anterioare şi pregătesc unităţile următoare. Studentul este sprijinit şi prin realizarea unor teme care necesită colaborarea cu ceilalţi membri ai grupului, adesea printr-un forum de discuţii online” [3].

În învăţământul mixt coordonarea dirijării pedagogice şi a activităţii independente a studentului, fiind abordate complex, pot fi implementate şi transpuse cu uşurinţă la metodele interactive. Eficienţa realizării obiectivelor pedagogice prin intermediul metodelor interactive derivă din posibilităţile largi oferite studenţilor poziţionaţi în „tipuri de interacţiuni, precum: student – profesor, profesor – stu­dent, student – student, student – grup, grup – student, grup – grup” [3]. Iar eficienţa realizării pro­cesului de predare/învăţare mixtă derivă din combinarea a două sau mai multe metode de învăţare şi predare, precum: în clasă şi temă, în clasă şi online [4].Şedinţele de învăţare online organizate prin intermediul platformei Moodle UTM sunt dirijate de către tutore/profesor. Acţiunea educativă este abordată sistemic prin prisma elementelor componente şi a funcţionalităţii lor. În vederea armonizării obiectivelor didactice şi conştientizării de către student a rolului activ în instruire, elementele constituente ale conţinutului disciplinei au fost concepute con­form structurii unităţii modulare descrisă de E. G. Schibiţkii (figura 1).

 

Particularităţile de aplicare a metodelor interactive în formarea competenţelor profesionale

Predarea/învăţarea prin antrenarea studenţilor în situaţii eficiente de învăţare presupune cunoaş­terea şi utilizarea unui sistem de strategii, metode, procedee şi tehnici didactice. Abordarea metodelor active în învăţământul universitar mixt îşi demonstrează valoarea şi eicienţa în practica universitară, rolul profesorului vizând asigurarea funcţionalităţii optime a procesului instructiv-educativ. Opţiunea pentru o anumită metodă de învăţare este influenţată de o serie de factori, dintre care cei mai impor­tanţi sunt prezentaţi în figura 2.

Figura 2. Factorii cu impact asupra alegerii metodei de învăţare (adaptat după [1, p.213])

 

În ceea ce priveşte selectarea şi aplicarea unei sau altei metode interactive în predarea unui conţi­nut sau evaluarea cunoştinţelor, punctul de plecare este denotat de competenţele speciice disciplinei şi obiectivele ce urmează a i atinse. În acest context, este necesară deinirea acestor două concepte: obiectiv şi competenţă. Competenţa este definită ca „ansamblul de comportamente potenţiale (afec­tive, cognitive şi psihomotorii) care permit unui individ exercitarea eicientă a unei activităţi consi­derată ca fiind în general complexă” [7, p. 2], iar obiectivul educaţional (sau pedagogic) „este cel care răspunde exigenţei de a traduce idealul, inalităţile şi scopurile educative în ţinte concrete de atins, în cadrul variatelor situaţii educative” [8, p. 16].

Întrucât specialitatea Design şi Tehnologii Poligrafice înglobează discipline atât cu caracter tehnic cât şi cele cu caracter artistic, iniţial s-au stabilit care sunt competenţele specifice disciplinelor tehnice necesare de asigurat şi care sunt cele speciice disciplinelor artistice. Funcţie de competenţele speciice disciplinelor, s-au selectat metodele interactive ce vor permite asigurarea formării lor (figura 3).

Figura 3. Metode interactive eficiente în dezvoltarea competenţelor specifice disciplinelor cu ca­racter tehnic şi artistic

Este de menţionat că metodele interactive prezentate în igura 3 pot i implementate cu succes atât în procesul de instruire faţă în faţă cât şi la distanţă. În acest context, acestea nu vor i utilizate la întâmplare, ci în concordanţă cu obiectivele conţinutului materialului didactic şi competenţelor ce urmează a i formate. În cazul formării competenţelor profesionale teoretice cu caracter tehnic se abordează una din cele trei esenţe ale metodelor didactice interactive, după cum sunt prezentate în figura 4.


Figura 4. Clasificarea metodelor didactice interactive de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a competenţelor profesionale teoretice cu aplicaţii, inclusiv în domeniul cu proil tehnic

Pe de altă parte, competenţele speciice disciplinelor de formare profesională cu caracter artistic

Figura 5. Obiectivele ce pot fi soluţionate prin abordarea euristică în procesul de predare/învăţare a disciplinelor artistice (adaptat după [6, p. 119])

 

Pornind de la faptul că „sarcina educaţiei şi formării la distanţă (…) este de a (…) completa o parte din structurile actuale cu un nou” [9, p. 7-11], se menţionează necesitatea implementării meto­delor interactive/active nu numai în sala de curs, dar şi pe platformele de învăţare online Moodle (la distanţă). Implicarea formelor de organizare a activităţii instructiv-educative a fost dirijată de tipurile de activităţi şi resurse oferite de către platforma Moodle, dar şi de tipul sarcinii de învăţare. Astfel, din paleta de instrumente „Activităţi şi Resurse” pot fi utilizate următoarele instrumente specifice pentru realizarea sarcinilor frontale şi diferenţiale implicate în procesul de predare-învăţare (tabelul 1).

Tabelul 1. Instrumentele platformei Moodle ce pot fi utilizate la implementarea metodelor in­teractive, funcţie de tipul sarcinii de învăţare (S – sarcina, R – răspunsul, # – studentul)

Figura 6. Exemplu de aplicare a metodei interactive „Diagrama Wenn” în procesul de învăţare la disciplina „Poligraie generală” amplasată pe platforma Moodle

Analiza eficienţei aplicării metodelor interactive în formarea competenţelor specializate în învăţămân­tul superior

În scopul evaluării abilităţilor şi cunoştinţelor studenţilor, din prisma aplicării în cadrul proce­sului de învăţare a metodelor interactive, au fost stabilite anumite criterii de evaluare şi un barem de apreciere a eicienţei utilizării acestora (figura 7).

 

Figura 7. Criteriile de evaluare şi baremul de apreciere a eficienţei utilizării metodelor interactive În studiu au fost implicate două grupe de studenţi cu studii la zi, ciclul I – Licenţă, anul II de studii (grupele academice DTP-101 (16 studenţi) şi DTP-111 (11 studenţi)). Studiul de caz a fost realizat pe un eşantion de 27 studenţi, ale căror cunoştinţe au fost monitorizate în cadrul disciplinei „Utilaj în industria poligraică”. Rezultatele acestui studiu sunt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2. Date referitoare la eicienţa aplicării metodelor didactice (interactive şi tradiţionale)


Concluzii

 

Referinţe bibliografice

  1. DUŞE, C. Didactica disciplinelor de specialitate. Sibiu: Editura Universităţii „Lucian Blaga”, 2006.
  2. Pedagogie I. Suport curs. Chişinău: Departamentul pentru pregătirea personalului didactic, 2009.
  3. Învăţarea mixtă. [citat 10.03.2015]. [Sursă disponibilă: <http://www.toolproject.eu/index.php?id=36&L=10].
  4. Învăţarea mixtă. [citat 10.03.2015]. [Sursă disponibilă: <https://www.google.md/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&s ource=web&cd=3&cad=rja&uact=8&ved=0CCoQFjAC&url].
  5. VASILIEV, M. Instruirea modulară – tehnologie didactică axată pe formarea competenţelor profesionale. În: Didactica Pro, 2014, nr. 5-6 (87-88), pag. 57.
  6. SOCOLIUC, N; COJOCARU, Formarea competenţelor pedagogice pentru cadrele didactice din învăţământul universitar. Chişinău: Publishing HOUSE Cartea Moldovei, 2007.
  7. PETROVICI, C. Competenţele profesiei didactice – modele taxonomice[online]. [citat 23.03.2015]. [Sursă disponibilă: https://www.scribd.com/doc/253653742/ARTICOL-Comp-profesiei-didactice-pdf].
  8. Obiectivele educaţionale. [citat 23.03.2015]. [Sursă disponibilă:https://www.scribd.com/doc/3673356/ Obiectivele-pedagogice].
  9. BRAGARU, Învăţământ la distanţă: concept şi terminologie. Ghid de iniţiere. Chişinău: Editura CET USM, 2008, pag. 7-11.