STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 1 (34), 2019

REVISTA
Nr. 1 (34), 2019
Cuprins
SONATA PENTRU VIOARĂ ȘI PIAN DE SERAFIM BUZILĂ: UN EXEMPLU DE INVENTIVITATE COMPONISTICĂ ŞI UN OMAGIU ADUS MARELUI GEORGE ENESCU
ARTICOL

În Sonata pentru vioară și pian, S. Buzilă și-a propus o sarcină destul de dificilă: să îmbine elementele folclorice cu cele clasice și contemporane în cadrul unui ciclu de sonată, cu formele lui bine determinate, încercând să exprime psihologia omului contemporan într-un gen cu o istorie seculară. În acest ciclu aparent tradițional autorul operează cu tehnicile moderne de compoziție îmbinate cu variate procedee polifonice și cu elemente caracteristice muzicii populare. Analiza Sonatei lui S. Buzilă relevă trăsături comune ale acestui ciclu cu Sonata pentru vioară și pian „în caracter popular românesc” de George Enescu. Acestea se manifestă atât în tratarea generală a ciclului, cât și în caracterul tematismului, în modalitățile de utilizare a mijloacelor de expresie. Prin cele două sonate, compozitorii de parcă ne povestesc, fiecare în felul său, despre locurile de baștină, despre horele admirate în copilărie, despre natura pitorească a meleagurilor natale, despre iscusiții lăutari pe care i-au ascultat cândva.
Cuvinte-cheie: S. Buzilă, G. Enescu, elemente folclorice, sonată pentru vioară și pian


In his Sonata for Violin and Piano S. Buzila has taken on a rather difficult task: to combine folkloric elements with classical and contemporary elements in a sonata cycle, with its well-defined form, trying to express the psychology of the contemporary man in a genre with a history of several centuries. In this seemingly traditional cycle, the author operates with modern composition techniques mixed with various polyphonic devices and elements characteristic of folklore. The analysis of S. Buzilă’s Sonata reveals common features of this cycle with the Sonata for violin and piano „in Romanian folk character” by G. Enescu. These are manifested both in the general treatment of the cycle and in the character of the musical theme, in the ways of using the means of expression. Through both of the two sonatas, the composers tell us, each one in his own way, about their native places, about the national dances admired in childhood, about the picturesque nature of their motherlands, about the gifted fiddlers they once listened to.
Keywords: S. Buzilă, G. Enescu, folkloric elements, piano, sonata for violin and piano