В данной статье анализируется фортепианное Трио INO-3 В. Ротару с точки зрения стилевых и исполнительских особенностей. В музыкальном материале выявляется связь неофольклорного направления с традиционными чертами, характерными для классических трио русских и западно-европейских композиторов.
Ключевые слова: В. Ротару, камерный ансамбль, стилевые особенности, неофольклорные черты, ансамблевая фактура, полифонические приемы
În articolul dat este analizat Trio-ul INO-3 pentru pian, vioară și violoncel de V. Rotaru, din perspectiva trăsăturilor stilistice și interpretative. Pe plan muzical, autorul evidențiază legătura dintre curentul neofolcloric și trăsăturile tradiționale caracteristice pentru trio-urile clasice ale compozitorilor ruși și vest-europeni.
Cuvinte-cheie: V. Rotaru, ansamblu cameral, trăsături stilistice, trăsături neofolclorice, factura de ansamblu, tehnici polifonice
The article is focused on the analysis of the TRIO INO-3 for piano by V. Rotaru in terms of the stylistic and interpretative features. In the musical material, the connection between the neofolkloric current and the characteristic traditional features of the trios of Russian and West-European composers is highlighted.
Keywords: V. Rotaru, chamber ensemble, stylistic particularities, neofolkloric features, ensemble structure, polyphonic techniques