STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 1 (24), 2015

STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 1 (24), 2015

REVISTA
Nr.1 (24), 2015
Cuprins
VLADIMIR AXIONOV – OMUL DEPLIN AL MUZICOLOGIEI DIN REPUBLICA MOLDOVA
ARTICOL

VLADIMIR AXIONOV – OMUL DEPLIN AL MUZICOLOGIEI DIN REPUBLICA MOLDOVA

VLADIMIR AXIONOV – THE ACCOMPLISHED MAN OF MUSICOLOGY IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA

VICTOR GHILAŞ

conferenţiar cercetător, doctor habilitat,
Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Articolul pune în discuţie figura savantului şi profesorului universitar Vladimir Axionov -nume notoriu în cultura muzicală naţională din Republica Moldova. Conţinutul tematic expus stabileşte câteva repere ale activităţii lui, încercând să pună în valoare, pentru o cunoaştere mai bună, personalitatea muzicianului. Preocupările sale de bază au fost dedicate cercetării muzicologice şi activităţii didactice universitare, activităţi în care s-a manifestat la toate etapele vieţii pe parcursul a circa patru decenii. Demersul analitic propus relevă pregătirea de specialitate temeinică a omagiatului, care, dublată de calităţile metodice, dezvoltate în timp, i­au permis să atragă interesul studenţilor şi masteranzilor pentru studiul muzicii, conjugând rigoarea ştiinţifică cu armonia, consistenţa şi cumpătul în procesul educativ.

Trecând în revistă performanţa profesională a lui Vladimir Axionov, autorul subliniază atât profunzimea demersului ştiinţific şi pedagogic al acestei personlităţi, cât şi devotamentul faţă de arta muzicală şi rezultatele deosebite obţinute în acest domeniu.

Cuvinte-cheie: Vladimir Axionov, savant, profesor, muzica simfonică, cultura naţională

The article discusses the personality of the scholar and university professor Vladimir Axionov – a notorious name in the national musical culture of the Republic of Moldova. The thematic content establishes several marks of his activity trying to bring value to the musician’s personality for getting to know him better. He committed himself to musicological research and university teaching activities, which occurred at all stages of his life for about four decades. The proposed analytical approach reveals the celebrated person’s thorough professional training, which coupled with the methodical qualities, developed in time, enabled him to attract the students’ interest in the study of music, combining the scientific rigour with harmony and consistency with composure in the educational process.

Reviewing Vladimir Axionov’s professional performance, the author emphasizes both the depth of his scientific and pedagogical approach and his devotion to the art of music and the outstanding results achieved in this area.

Keywords: Vladimir Axionov, scholar, professor, symphonic music, national culture

În simfonia vocilor basarabene, care au reuşit să traducă în cuvinte sensurile muzicii, partiţia lui Vladimir Axionov este una specială. Vom susţine această afirmaţie prin câteva observaţii rezultate din cei peste 20 de ani de cunoaştere a regretatului om de cultură.

Cariera fiecărui om de ştiinţă este determinată, în primul rând, de calităţile sale intelectuale, de factura sa psihică, de pregătirea sa profesională, de mediul educogen (şi nu în ultim rând îl avem în vedere pe cel familial), precum şi de condiţiile sale de viaţă şi de activitate. În aceste privinţe, lui Vladimir Axionov i-au fost hărăzite însuşiri deosebite şi posibilităţi optime. Dotat cu o minte lucidă, cu un spirit de observaţie notabil, cu un mare talent muzical, cu capacitatea de a munci perseverent, de a pătrunde în esenţa fenomenelor şi de a alcătui analize, deducţii, sinteze şi generalizări, înzestrat cu o fire ageră şi, de ce să nu spunem, cu un caracter deloc confortabil — caracteristic marii majorităţi a oamenilor de creaţie, el a beneficiat, pe deasupra, de şansa excepţională ca primii săi paşi pe tărâmul Euterpei să fie îndrumaţi de profesori excepţionali, despre care vom vorbi în continuare. Aceşti factori au constituit chezăşia pentru rezultate remarcabile în activitatea sa ştiinţifică şi didactică, în alţi termeni, de valorificare ştiinţifico-didactică a muzicii academice.

Vladimir Axionov provine dintr-o distinsă dinastie de muzicieni de cel puţin trei generaţii. Bunelul său pe linie maternă — Alexandru Iacovlev, născut la Moscova, a avut o pregătire muzicală complexă, făcând studii muzicale la şcoala sinodală din Moscova cu pedagogi renumiţi, precum Alexandr Arhanghelki, Stepan Smolenski, Vasili Orlov. În anul 1914 se stabileşte în Basarabia, activând în calitate de dirijor de cor şi profesor la Seminarul teologic din Chişinău, mai apoi la Ismail şi Orhei. În perioada interbelică a susţinut cursuri de teoria muzicii şi solfegiu la Colegiul de muzică, la Conservatorul Unirea, la Conservatorul de Stat din Chişinău. Mama lui Vladimir Axionov — Lidia Axionov (născută Iacovlev), muzicolog, doctor în studiul artelor, absolventă a Academiei de Muzică şi Artă Dramatică George Enescu din Iaşi (1939), pedagog la Şcoala medie de muzică din Chişinău, şef de studii, decan, prorector şi profesor la Consevatorul de Stat din Chişinău pe parcursul a circa patru decenii şi jumătate, autoare a câtorva monografii şi a multor studii de specialitate. Veaceslav Axionov — tatăl său — a fost şi el ataşat de artă, fiind regizor de teatru dramatic, cu un palmares de peste 50 de spectacole montate în teatrele din republică. În aşa fel, tradiţiile şi aptitudinile artistice au fost transmise şi însuşite de către Vladimir Axionov fie genetic, fie prin tradiţie, fie prin ambele filiere. Consoarta domniei sale, Svetlana Ţircunova, este, de asemenea, un cunoscut muzicolog, doctor în studiul artelor, profesor universitar. A absolvit Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice şi fiica omagiatului — Nadia (în prezent activează în cadrul Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei), iar nepotul, Vladimir şi el, este un tânăr şi promiţător violonist, care continuă tradiţia artistică a familiei, având deja prezenţă în spaţiul public din ţară şi de peste hotarele ei.

Născut la Chişinău acum şaizeci şi cinci de ani, Vladimir Axionov a făcut studii la şcoala specială de muzică Eugen Coca (actualmente Liceul Ciprian Porumbescu), la specialitatea Pian, în clasa cunoscutei profesoare Tatiana Voiţehovschi, după absolvirea căreia urmează învăţătura la Conservatorul Piotr Ceaikovski din Moscova, la specialitatea Muzicologie. Continuând studiile la aceeaşi instituţie, îşi susţine teza de doctorat în 1977, intitulată Simfonia vest-europeană din perioada interbelică în lumina tendinţelor stilistice ale timpului, având-o ca îndrumător ştiinţific pe distinsa profesoară Nadejda Nikolaeva. Întors la Chişinău, îşi începe activitatea la Institutul de Stat al Artelor Gavriil Musicescu, parcurgând ierarhia didactică de la lector universitar superior până la profesor universitar. În anul 1993 îşi susţine cu succes la Moscova teza de doctor habilitat cu tema Simfonia în sistemul de genuri ale muzicii simfonice din Republica Moldova. Acest concentrat Curriculum Vitae nu este unul complet, lucru care vom încerca să-l întregim în continuare.

Dorim totuşi să precizăm chiar de la bun început că demersul nostru nu ambiţionează să fie o schiţă sintetică de portret al profesorului universitar, doctorului habilitat Vladimir Axionov, ci doar punctarea câtorva repere privind contribuţiile sale pe terenul muzicii naţionale din Republica Moldova.

Personalitatea lui Vladimir Axionov s-a constituit din două entităţi, ales împletite şi susţinute reciproc: una didactică, a omului de catedră, pusă în folosul cunoaşterii, înţelegerii cât mai depline a fenomenului muzical-sonor şi care transmite studenţilor, masteranzilor cunoştinţe, şi alta de cercetare, care produce cunoştinţe, le îmbogăţeşte şi le aprofundează.

Prin prisma primei entităţi, Vladimir Axionov ar putea fi caracterizat drept un profesor riguros în aula de studii, prin cursurile elaborate şi susţinute în faţa studenţilor: Istoria muzicii universale (secolul al XX-lea), Teoria şi istoria stilurilor muzicale, Istoriografia muzicală, fapt ce demonstrează în mod elocvent valorificarea cunoştinţelor sale în slujba pregătirii şi afirmării specialiştilor în domeniul artei muzicale. S-a impus imediat prin temeinicia pregătirii profesionale, prin arta de a atrage simpatia studenţilor, facilitându-le comprehensiunea artei sunetelor. La prelegeri, deopotrivă cu textele alese, impresiona personalitatea pedagogului, limbajul academic, consistenţa argumentării (pigmentată cu ilustrarea muzicală la pian), conjugate într-un captivant periplu prin traseul evolutiv al muzicii universale, al teoriei stilurilor, concepţiilor şi scrierilor despre arta muzicală. Mulţi dintre audienţii săi au devenit ulterior muzicieni în deplinul înţeles al cuvântului: A. Arcea, A. Digore, A. Gaju, V. Galaicu, I. Gârneţ, E. Gherman, S. Jar, A. Lapicus, A. Lozanciuc, Iu. Mahovici, V. Mircos, O. Palymski, M. Nichiforov, L. Ştirbu, V. Tcacenco ş.a. Alţii s-au afirmat în plan ştiinţific, devenind sub îndrumarea sa doctori în ştiinţă — V.Andrieş, A.Cazacu, E.Nagacevschi, A.Pereteatco, R.Roman, P.Rotaru. Prin această activitate, Vladimir Axionov şi-a încrustat numele în galeria de onoare a dascălilor de vocaţie muzicologică.

Condiţia de pedagog a fost dublată de cea de cercetător. Această din urmă constantă, care îl recomandă ca pe un doct şi profund cercetător în cabinetul de lucru sau la masa de scris, este valorificată în numeroase studii privind istoricul şi perspectivele teoretice ale muzicii simfonice din stânga Prutului din ultimii 90 de ani, asimilând în mod exemplar disciplina concentrării pe obiectul de cercetare. Ca şi lucrările publicate, statutul de autoritate nu este altceva decât dovada faptului unui om de ştiinţă bine pregătit, documentat şi informat, la curent cu cele mai noi orientări ale cercetării muzicologice moderne. Stăpânirea sigură a realităţilor muzical-artistice, cu care rămâne într-un contact continuu prin numeroasele cercetări, s-au îmbinat în chip fericit cu cele mai noi orientări teoretice şi metodologice din muzicologia actuală. Numele său se găseşte pe frontispiciul a patru volume de autor, a patru volume ca şi coautor şi a peste 100 de studii de referinţă pentru ştiinţa muzicală din Republica Moldova.

Cercetarea creaţiei componistice instrumentale, în speţă a muzicii simfonice, constituie, fără îndoială, una din liniile de forţă ale creaţiei muzicologice ale lui Vladimir Axionov, cuprinzând studiile sale materializate în cele două teze de doctorat, la care se mai adaugă alte patru lucrări importante: Simfonia (în colaborare cu profesorii din Federaţia Rusă Mark Aranovscki şi Boris Iarustovski, 1980), Simfonia din Moldova: evoluţia istorică şi varietăţile ei genuistice (1987), Genurile muzicii simfonice din Moldova (anii ’30-’80 ai sec. al XX-lea, 1998), Studii muzicologice (2012). Din cele relatate, putem observa că imediat ce cucerea un spaţiu al cunoaşterii, făcea pasul următor spre identificarea şi cercetarea noilor teritorii ale ştiinţei. Cu toate că în literatura muzicologică de la noi au mai existat studii care au încercat să dea o privire de ansamblu asupra genului simfonic, s-a impus nevoia elaborării unor lucrări integre, de sinteză, de pe poziţii recente ale muzicologiei asupra creaţiei simfonice autohtone. Lucrările amintite mai sus reprezintă studii de înaltă probitate ştiinţifică şi, totodată, ne întăresc convingerea că autorul lor este cel mai prolific cercetător al muzicii simfonice din Republica Moldova. Bunăoară, autorul acestora propune în lucrările sale criteriile de periodizare istorică a muzicii simfonice din stânga Prutului, caracterizează de pe poziţii exegetice principalele etape ale evoluţiei simfoniei, tendinţele de dezvoltare a genului în ultimele decenii, locul creaţiei simfonice în peisajul creaţiei componistice din Republica Moldova etc. O latură esenţială a activităţii de cercetare a lui Vladimir Axionov o constituie problema stilului şi a genului muzical. Vasta erudiţie a autorului a permis pătrunderea, pe baza analizei comparate, în esenţa concepţiilor de stil muzical, argumentarea, în baza documentului muzical, a stilului operei sonore, care, trecute mai apoi prin propria raţiune, se transformă în păreri, idei, sinteze în domeniul de referinţă. Lucrările menţionate, dar nu numai acestea, fac parte din bibliografia esenţială a literaturii muzicologice de la noi.

Vladimir Axionov a abordat teme de importanţă majoră şi atunci când s-a ocupat de investigarea altor subiecte. Cu diferite prilejuri, el a dedicat o serie de studii, articole unor personalităţi notorii ale culturii muzicale naţionale precum Maria Bieşu, Vlad Burlea, Ghenadie Ciobanu, Eugen Doga, Mark Kopytman, Pavel Rivilis, Vasile Zagorschi, Teodor Zgureanu ş. a.

Profesorul universitar Vladimir Axionov a demonstrat şi calităţi manageriale, motiv pentru care a fost învestit cu diferite funcţii de conducere (şef de secţie şi director de institut la Academia de Ştiinţe a Moldovei; prorector pentru activitatea didactică al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice), de care s-a achitat în mod exemplar, fără a neglija vocaţia sa prioritară de profesor şi cercetător.

Făcând un scurt bilanţ, se poate afirma că prin performanţa profesională, profunzimea demersului ştiinţific, devotamentul faţă de acest domeniu al cunoaşterii pentru cultura şi spiritualitatea din stânga Prutului, Vladimir Axionov a dus la bun sfârşit un impunător proiect al vieţii, extins pe durata a circa patru decenii.

Desigur, am amintit numai câteva studii de amploare, dar profesorul şi cercetătorul Vladimir Axionov a răspândit cu generozitate numeroase articole, comunicări, conferinţe, referate de doctorat, de o remarcabilă densitate de idei. Participând la mai multe întruniri ştiinţifice internaţionale (Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Kiev, Minsk, Moscova, Taşkent), semnând şi publicând numeroase studii în afara hotarelor ţării, Vladimir Axionov a prezentat cu demnitate muzica noastră academică, promovând-o în alte spaţii culturale (Bucureşti, Cluj-Napoca, Londra, Minsk, Moscova). În intervenţiile sale la întrunirile ştiinţifice din ţară şi de peste hotare a fost apreciat pentru ideile temerare, viziunea complexă a fenomenului muzical, pentru extinderea ariei de abordare şi coerenţa discursului ştiinţific. Şi încă ceva, profesorul Vladimir Axionov a evitat principial să scrie mai mult decât a studiat.

În cadrul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova, al cărei membru a fost până în ultimele clipe ale vieţii, şi-a dăruit mai mulţi ani priceperea în coordonarea şi conducerea secţiei Muzicologie, sintetizând cu abilitate şi profesionalism referate ale lucărilor prezentate. De asemenea, a activat în cadrul Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare, fiind preşedinte al Comisiei de experţi în domeniul artelor, preşedinte al Seminarului ştiinţific de profil la specialitatea Arta muzicală, referent oficial la cinci teze de doctorat.

Randamentul muncii didactice şi ştiinţifice a lui Vladimir Axionov au fost recunoscute şi apreciate la nivel naţional, activitatea sa fiind încununată de o serie de distincţii prestigioase prin conferirea titlulului onorific Om emerit (1999), decorarea cu medalia Meritul Civic (2011), acordarea numeroaselor premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova la concursul lucrărilor muzicologice. A colaborat la redactarea studiului monografic colectiv Arta muzicală din Republica Moldova. Istorie şi modernitate, volum distins cu Premiul Academiei de Ştiinţe a Moldovei pentru lucrări ştiinţifice în domeniul socio-umanistic pentru anul 2009 ş. a.

Ne bucură faptul că l-am cunoscut pe Vladimir Axionov şi l-am avut printre noi pe parcursul atâtor ani. Este firesc să-i cunoaştem mai bine realizările, fapt ce reprezintă un act de civilitate şi cea ce ar trebui să devină o normă a convieţuirii într-o societate bazată pe cunoaştere. Avem şi trebuie să valorificăm posibilitatea de a ne cunoaşte personalităţile culturii naţionale în ipostaza lor profesională şi umană. Considerăm că aceasta este o axiomă care, odată conştientizată, conferă sens şi valoare existenţei noastre.

Mesajele transmise de profesorul Vladimir Axionov consună în plan ideatic cu afirmaţiile lui Aristotel, expuse în lucrarea sa Politica: „credem că se pot trage din muzică mai multe feluri de foloase; ea poate servi în acelaşi timp să instruiească spiritul şi să purifice sufletul; (…) muzica se poate întrebuinţa ca recreare şi poate servi să destindă spiritul şi să-l odihnească în lucrările sale. Evident, va trebui să ne servim deopotrivă de toate armoniile, însă în scopuri deosebite pentru fiecare dintre ele. Pentru studiu, se vor alege cele mai etice; cele mai animate şi cele mai entuziaste vor fi alese pentru concerte, unde cineva poate auzi muzica fără ca sa facă el însuşi” [1, p.172]. Deci, să cultivăm spiritul şi intelectul prin MUZICĂ, aşa cum s-a afirmat în viaţă şi profesorul Vladimir Axionov, om de cultură pe deplin realizat.

Referinţe bibliografice

  1. ARISTOTEL. Politica. Oradea: Editura Antet, 1996.