STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 3 (26), 2015

REVISTA

Cuprins

Selectează Articol TEORIA FUGII ÎN TRATATUL DESPRE ÎNALTA COMPOZIŢIE MUZICALĂ A LUI ANTONIN REICHA PARTICULARITĂŢILE PROGRAMATISMULUI ÎN SUITA INSTRUMENTALĂ A COMPOZITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA MISSA LUI V. CIOLAC: TRADIŢIILE GENULUI ECLEZIASTIC ÎN CONTEMPORANEITATE Rugăciunile LA RÂUL VAVILONULUI şi UŞILE POCĂINŢEI din ciclul IMNELE VECERNIEI ŞI UTRENIEI de M.BeReZOVSCHI – exemple de abordarE a creaţiilor altor compozitori PRIVIRE ANALITICĂ ASUPRA MADRIGALULUI MORO LASSO AL MIO DUOLO DE GESUALDO DA VENOSA REPERE SEMANTICE ÎN MAGNIFICAT DE V. CIOLAC SONATA PENTRU CLARINET ŞI PIAN DE FRANCIS POULENC SUB ASPECTUL EVOLUŢIEI GENULUI DE SONATĂ ÎN SEC. XX ЗАБЫТЫЕ СТРАНИЦЫ ТВОРЧЕСТВА ИОНА МАКОВЕЯ THE GENRE AND STYLISTIC FEATURES OF PIANO CONCERTOS BY MOLDOVAN COMPOZERS FROM THE SECOND HALF OF THE 20TH AND THE BEGINNING OF THE 21ST CENTURIES ОРГАННЫЙ КОНЦЕРТ ДМИТРИЯ КИЦЕНКО: ОСОБЕННОСТИ ВЕРСИИ МУЛЬТИМЕДИА GENUL DE BAGATELĂ ŞI REALIZAREA LUI ÎN CREAŢIA COMPOZITORULUI NICOLAE CIOLAC ИЗ ИСТОРИИ ФОРТЕПИАННО-ДУЭТНОГО ИСПОЛНИТЕЛЬСТВА В РЕСПУБЛИКЕ МОЛДОВА О СИНТЕТИЧЕСКОЙ ПРИРОДЕ ОПЕРНОГО ОБРАЗА ВОПРОСЫ ВЗАИМОДЕЙСТВИЯ ТРАДИЦИОННЫХ И СОВРЕМЕННЫХ СРЕДСТВ ВЫРАЗИТЕЛЬНОСТИ В ДУХОВОМ МУЗЫКАЛЬНО-ИСПОЛНИТЕЛЬСКОМ ИСКУССТВЕ FENOMENUL ROMANTISMULUI MUZICAL EUROPEAN ÎN VIZIUNEA CERCETĂRII SISTEMICE FILMUL DOCUMENTAR DE ARTĂ: ABORDĂRI SOCIO-IDEOLOGICE VALORIFICAREA FOLCLORULUI (FONDULUI ETNOGRAFIC) PRIN FILMUL DE ANIMAŢIE ALEXA VISARION AND THE CARAGIALIAN TEXTS -ESSENCE AND EXPRESSIVENESS МАТЕРИЯ ЗВУКА КИШИНЕВСКИЙ РУССКИЙ ДРАМАТИЧЕСКИЙ ТЕАТР ИМ.А. П. ЧЕХОВА ВТОРОЙ ПОЛОВИНЫ ХХ ВЕ^ СКВОЗЬ ПРИЗМУ КРИТИКИ ИМРОВИЗАЦИЯ – ОДНА ИЗ ФОРМ СОВРЕМЕННОГО ТАНЦА, РАЗВИВАЮЩАЯ ТВОРЧЕСКУЮ ИНДИВИДУАЛЬНОСТЬ ТАНЦОВЩИКА FILOSOFIA CREAŢIEI LUI NICOLAE GRIGORESCU SI VASILI VEREŞCIAGHIN (în baza evenimentelor anilor 1877-1878) TEORIA NARAŢIUNII ÎN ARTA GRAFICII DE CARTE DESIGNUL – RĂSPUNS LA PROBLEMELE GLOBALE ALE CONTEMPORANEITĂŢII SCUARUL CA SPAŢIU VERDE URBAN MULTIDIMENSIONAL ILUMINAREA – ELEMENT DE DECORARE AL INTERIOARELOR CONTEMPORANE CULTURA ÎN ETAPA DE TRANZIŢIE: REALITĂŢI ŞI TENDINŢE КАТЕГОРИЯ „ДОМ” В АНТРОПОЛОГИЧЕСКОМ ПРОСТРАНСТВЕ КУЛЬТУРЫ КУЛЬТУРА МОРАЛИ В СОВРЕМЕННОМ МОЛДАВСКОМ ОБЩЕСТВЕ: МИРОВОЗЗРЕНЧЕСКИЕ СОСТАВЛЯЮЩИЕ PROMOVAREA CULTURII NAŢIONALE PRIN DIASPORĂ ЗАДАЧИ И СРЕДСТВА ФОРМИРОВАНИЯ ГРАЖДАНСКОЙ КУЛЬТУРЫ У МОЛОДЕЖИ В РЕСПУБЛИКЕ МОЛДОВА CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPAŢIUL UNIVERSITAR DIN REPUBLICA MOLDOVA PARTICIPAREA CETĂŢENILOR LA PROCESUL DE ADMINISTRARE PUBLICĂ

CULTURA ÎN ETAPA DE TRANZIŢIE: REALITĂŢI ŞI TENDINŢE

ARTICOL

CULTURA ÎN ETAPA DE TRANZIŢIE: REALITĂŢI ŞI TENDINŢE

CULTURE DURING THE TRASITION PERIOD: REALITIES AND TENDENCIES

IURIE CARAMAN,

conferenţiar cercetător, AŞM, doctor în sociologie, cercetător ştiinţific coordonator, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice

Acest articol oglindeşte rezultatul unei cercetări sociologice naţionale efectuată în comunităţile rurale din Republica Moldova şi a analizei datelor din anuarele statistice, care relevă situaţia consumului cultural al locuitorilor din comunităţile rurale din ţară.

Confruntarea datelor obţinute în rezultatul cercetării sociologice şi a datelor statistice relevă faptul că etapa de tranziţie şi modificările parvenite au schimbat radical spectrul cultural din Republica Moldova, desfăşurarea şi petrecerea timpului liber devenind mult mai individualizate faţă de timpul colectivist propus de imperiul sovietic. Iar consumul cultural primeşte, de asemenea, o tentă ce ţine mai mult de persoana ori individul luat aparte şi de atenţia/grija oferită culturii atât în familie cât şi de către administraţia publică locală.

Cuvinte-cheie: cultură, consum cultural, studiu sociologic, timp liber

The present article represents the result of a national sociological research conducted in the rural communities of the Republic of Moldova and it is based on the analysis of the statistical yearbooks data, which describe the situation of cultural consumption by the inhabitants of the local rural communities. The results obtained within the sociological research and the confrontation of the statistical data indicate that the changes that took place during the transition period have radically mo-diied the cultural palette in the Republic of Moldova, free time spending becoming much more individualized compared with the collectivist style offered by the Soviet empire. Cultural consumption is also influenced by the individual person and by the attention/care offered to culture both by the family and by the local public administration.

Keywords: culture, cultural consumption, sociological study, free time

Mai mult de două decenii, Republica Moldova parcurge un proces de modernizare şi tranziţie de la un sistem social-economic şi politic la altul, care aduce cu sine schimbări valorice şi tendinţe noi. Schimbările şi şocurile politice, economice şi sociale generate de modernizare au fost amplificate de diverşi factori: apariţia relaţiilor de piaţă în urma distrugerii imperiului sovietic, survenite la finele secolului XX, conflictul transnistrean, „criza identitară”, influenţe semnificative din exterior asupra proceselor interne. Factorii menţionaţi mai sus au contribuit la fragmentarea societăţii moldoveneşti în noi grupe sociale şi culturale, în segmente etnice, lingvistice, regionale etc.

Interesul pentru problemele culturii este legat astăzi de noile modele de dezvoltare socială şi de faptul că componentele culturii au devenit factori hotărâtori ai schimbării sociale. În această com­petiţie culturală, ce are loc între societăţi, este important să sporim forţa creatoare, să dezvoltăm un învăţământ formativ care să-i instruiască pe oameni să înveţe singuri şi să se adapteze la complexitatea mediului contemporan [1, p.131].

În prezentul studiu ne vom focusa atenţia asupra aspectelor consumului cultural din Republica Mol­dova prin intermediul evaluării culturii de la începutul etapei de tranziţie şi a situaţiei la ziua de astăzi.

Un tablou veridic al consumului cultural ni-l poate oferi gama şi spectrul de petrecere şi desfăşu­rare a timpului liber de către conaţionalii noştri din comunităţile rurale.

 

Referindu-ne la felul cum îşi petrec timpul liber şi care este forma desfăşurării lui în contextul comunităţilor rurale, după cum atestă rezultatele cercetării noastre sociologice, gama de petrecere a timpului liber capătă o tendinţă spre individualizare, de negare a stereotipurilor colectiviste caracte­ristice societăţilor din fostul lagăr socialist de până la trecerea la economia de piaţă.

Fig. 1. Frecvenţe ale petrecerii timpului liber în comunităţile rurale Sursa: Studiu sociologic^[1]

Este cunoscut faptul că formele şi diversitatea petrecerii timpului liber în comunităţile rurale nu sunt atât de variate ca, spre exemplu, cele din spaţiul urban. Pe de o parte, muncile agricole în care este implicat individul nu îi oferă acestuia o gamă largă a timpului liber, pe de altă parte – structura instituţiilor culturale rurale nu este înzestrată şi dotată suficient, pentru a le oferi locuitorilor din co­munităţile rurale mai multe posibilităţi în organizarea agrementului pentru satisfacerea necesităţilor spirituale ce ţin de petrecerea timpului liber.

Aceasta ne-o demonstrează şi rezultatele studiului nostru (Fig.1) – 73% dintre cei intervievaţi îşi petrec timpul liber acasă, 17% – cu prietenii, 13,3% – în ospeţie, 10,8% – în aer liber şi doar 1,9 % – în instituţiile culturale [2].

Cultura contemporană se află într-un proces continuu de schimbare a structurii sale interioare, a viziunii spirituale şi a formelor stilistice. Teoreticienii vorbesc de o schimbare de paradigmă culturală, în care includ atât schimbările generate de noile teorii ştiinţiice cât şi de apariţia şi răspândirea, prin intermediul sistemului mediatic şi nu numai, a culturii de consum. Expansiunea culturii de consum reprezintă un câmp problematic major al disciplinelor care studiază fenomenul cultural contemporan. Cultura de consum provoacă mutaţii negative în structura valorică a conştiinţei şi în comportamentul oamenilor. Sub forma divertismentului industrializat, ea alterează personalitatea umană şi gândirea cri­tică, reprezentând adesea o formă de manipulare a indivizilor. Amalgamul culturii de consum propus şi implementat de perioada de tranziţie poate i numit cea mai vulnerabilă problemă a acestei perioade [3].

Criza mondială declanşată la finele sec. XX a generat aşa-numitul start al etapei de tranziţie. Schimbările care au survenit în sferele sociopolitice şi economice la finele anilor ’90 au adus remanieri cardinale în activitatea instituţiilor culturale publice din Republica Moldova. Începând cu anul 1991, când a fost proclamată independenţa statului moldovenesc, în Republica Moldova au fost adoptate mai multe legi care aveau menirea de a favoriza dezvoltarea culturii. Însă, implementarea lor a nece­sitat elaborarea unor strategii durabile, care ar i asigurat o inanţare şi o gestionare adecvate care, din păcate, nici pe departe n-au fost realizate.

 

Tabelul 1. Cum credeţi, dvs. şi cei apropiaţi, aveţi posibilitatea de a vă bucura de următoarele bu­nuri şi servicii?

În Tabelul 1 sunt indicate răspunsurile respondenţilor în problema cerinţelor şi aşteptărilor lor în satisfacerea cu bunuri şi servicii culturale şi tabloul real al ofertelor. Astfel, din gama bunurilor şi serviciilor culturale cel mai mare număr de respondenţi – 59,1% sunt satisfăcuţi de faptul că au posi­bilitatea de a viziona ilme interesante, după care urmează 49,0% (cărţile dorite), 45,6% (posibilitatea de a obţine studii). Cele mai puţine şanse le întrunesc posibilităţile de a călători – 21,1% şi procurarea discurilor şi casetelor dorite – 22,9%.

În prezentul studiu am selectat doar anumite activităţi pentru a le considera consum cultural, în contextul în care consumatorii au o anumită arie a produsului cultural, din care individul are posibi­litatea de a alege conform preferinţelor sale spirituale şi culturale.

În momentul destrămării imperiului sovietic şi a declanşării etapei de tranziţie, de rând cu multe schimbări structurale, economice şi politice are loc şi o trezire a conştiinţei naţionale a populaţiei din Republica Moldova. Fenomenul se face simţit mai ales prin intermediul formaţiilor folclorice şi artistice, care au apărut aproape în toate localităţile din ţară. Acest lucru ni-l demonstrează şi datele statistice din Tabelul 2.

Tabelul 2. Dinamica instituţiilor culturale din Republica Moldova (1990-2012)

Datele statistice din anii ’90 nu deţin informaţii despre eşalonarea formaţiilor de copii şi adulţi, a numărului de participanţi cu astfel de genuri şi categorii de formaţii artistice, catalogând doar numă­rul total de formaţii şi participanţi.

Analizând datele, observăm că numărul formaţiilor artistice din anul 1990 este de 7293, iar al formaţiilor folclorice şi artistice din 2014 – de 7341, adică cu 48 de formaţii mai mult. Cu totul altul este tabloul numărului de participanţi ai acestor formaţii. Astfel, numărul de participanţi (16700) ai formaţiilor artistice în anul 2014 se măreşte aproape de şapte ori (116253). Aceasta ne vorbeşte despre trezirea conştiinţei naţionale, al interesului faţă de limba strămoşilor, istorie, cultură, datini, obiceiuri şi tradiţii.

Instituţiile rurale abilitate a i preocupate de vitalizarea vieţii spirituale şi culturale a comunităţilor rurale sunt cluburile/căminele şi casele de cultură, bibliotecile publice, instituţiile religioase şi puţinele muzee istorice din unele localităţi aflate pe deplin în subvenţionarea, susţinerea şi dirijarea adminis­traţiilor publice locale.

Fig. 4. Cum apreciaţi clubul/casa de cultură din localitatea dvs.? (%)

În Fig.4 este relatată atitudinea respondenţilor faţă de principalul edificiu cultural al comunităţilor rurale – clubul/casa de cultură. Astfel, cu calificativul „foarte bine” se pronunţă doar 8,3% dintre respon-denţi, 21,8% apreciază „bine” activitatea lor, 31,8% o apreciază ca „satisfăcător”, iar 28,5% o apreciază ca „nesatisfăcător” şi n-au putut să aprecieze activitatea lor 9,6%. Aceste rezultate, în fond, parcă sunt îmbucurătoare – peste 61% apreciază pozitiv activitatea aşezămintelor de cultură din localitatea lor, dar mai mult de jumătate din respondenţi o fac mai mult dintr-o parte, asemenea unui arbitru ce se află în afara jocului din teren. Dacă e să ne uităm la co-participarea lor în programele propuse de aceste ediicii, observăm că ea este mult mai modestă – 29,6%. Adică, 30% dintre respondenţi se pronunţă şi apreciază activitatea aşezămintelor culturale dintr-o parte, neparticipând nemijlocit în activităţile acestor instituţii.

Este de consemnat faptul că cea mai afectată verigă din sistemul cultural al Republicii Moldova o constituie totuşi aşezămintele culturale rurale – cluburile/casele de cultură şi bibliotecile. Astăzi doar 37,% dintre cluburile/casele de cultură continuă să activeze (în condiţiile propuse de politica cultura­lă), fiind într-o stare tehnică satisfăcătoare, 53% de clădiri necesită reparaţii capitale, iar 108 edificii culturale au ajuns într-o stare avariată. Anume în cluburile/casele de cultură până la anii nouăzeci se dezvolta creativitatea interpretativă, teatrală, coregraică şi muzicală. Marea majoritate a artiştilor au­tohtoni şi-au început activitatea artistice anume în incintele acestor ediicii culturale, a căror spectre de activitate au fost foarte diverse şi multifuncţionale.

Din punct de vedere al amplasării geograice, raioanele de nord ale Republicii Moldova sunt mai dezvoltate atât din punct de vedere economic cât şi al bunăstării populaţiei faţă de raioanele din cen­trul şi sudul ţării. După cum ne relatează aceleaşi date din Tabelul 2, în anul 1990, pe întreg teritoriul Republicii Moldova activau 1790 de cluburi şi case de cultură, iar pentru anul 2014 sunt incluse în datele statistice ca existente 1231, ceea ce este mai puţin cu 559 de instituţii culturale. De aici, apare o tristă concluzie: cca 550 (câteva din ele sunt din mediul urban) de localităţi rurale au rămas fără prin­cipalul edificiu al culturii din spaţiul rural [4].

Până la destrămarea imperiului sovietic, librăriile erau o parte componentă a spectrului cultural din iecare comunitate rurală. Datele din Tabelul 2 ne demonstrează acest fapt. Datele statistice din perioada anilor ’90 nu relevă catalogarea numărului de librării prezente pe teritoriul Republicii Moldova şi ne limităm doar la o cifră aproximativă – cca 1000 de librării. Conform datelor statistice ale anului 2012, au rămas să funcţioneze 70 de librării, dintre care doar 7,5% sunt instituţii de stat, iar celelalte (peste 60 librării) au devenit instituţii private – rezultatul privatizării în masă a patrimoniului cultural din anii ’90.

De asemenea, este tristă şi situaţia funcţionării muzeelor de pe teritoriul Republicii Moldova. Dacă în anul 1990 numărul muzeelor funcţionale, de interes naţional, era de 158 (Tabelul 2), atunci în anul 2014 această cifră este de 92, adică se atestă o scădere cu 64 de muzee. Desigur, muzee de interes local sunt cu mult mai multe în localităţile rurale, dar noi vorbim de muzeele care sunt indicate în itinerariile turistice şi fac parte din patrimoniul cultural al ţării.

Şi, în final, am vrea să spunem că cultura de consum poate provoca şi mutaţii negative în structura valorică a conştiinţei şi în comportamentul oamenilor. Sub forma divertismentului industrializat, ea alterează personalitatea umană şi gândirea critică, reprezentând adesea o formă de manipulare a indi­vizilor. Nicolae Manolescu era de părere că acest fenomen se manifestă şi în câmpul cultural al socie­tăţii româneşti, în perioada de tranziţie postcomunistă: „Nu mai există nici o demarcaţie între cultura populară, de consum, şi cea adevărată, de elita. Societatea de tranziţie este o societate lipsită de spirit critic. La fel şi cultura. O mâzgă subculturală acoperă literatura, muzica, artele, arhitectura, spectaco­lul de teatru, filmul. Mass-media şi presa cotidiană nu au nici cea mai vagă idee de ce înseamnă cultura adevărată. Emisiunile culturale au dispărut practic de pe faţa ecranelor de televiziune. Videoclipurile muzicale sunt neprofesioniste şi vulgare. Telenovelele educă generaţia vârstnică la fel ca muzica uşoară generaţia tânără” [5].

În concluzie am putea spune că pentru Republica Moldova este caracteristic amalgamul unui con­sum cultural, unde adesea se pierde vizibilitatea culturilor („elitare”, „populare”, „de masă”) ori a lipsei de propagare a bunului simţ şi gust faţă de arta şi cultura adevărată, care s-ar opune celei trunchiate, comerciale (programe TV, seriale, muzică, pictură, lectură, dramaturgie, programe concertistice).

Se cere o analiză mai complexă la nivelul instituţiilor statului privind problema culturii atât ca producţie cât şi sub forma consumului cultural, prin alăturarea unui set de indicatori de ordin indivi­dual şi naţional, dar şi globali, atât speciici doar culturii cât şi împrumutaţi din celelalte domenii ale vieţii sociale cu care cultura se află în strânsă relaţie (economic, piaţa muncii, educaţie, timp liber ş.a.).

O altă faţetă a situaţiei culturii contemporane din Republica Moldova ar i necesitatea încurajării producţiei de cultură care, efectiv, este la un nivel mult mai prejos în comparaţie cu statele cu care se învecinează Moldova, nemaivorbind de statele parte a comunităţilor europene.

Se cere o atenţie mai pronunţată faţă de cultura ţării în ansamblu. Persoanele angajate în domeniul culturii sunt remunerate la limita de existenţă, iar de aici reiese şi numărul extrem de mic al cadrelor din domeniul dat, comparativ cu alte state din vecinătatea geograică a ţării. Cu ajutorul unor politici culturale autohtone, însoţite de acţiuni simultane de susţinere şi încurajare a specialiştilor din dome­niul culturii şi sprijinire a producţiei culturale, vom putea să ne comparăm în termeni onorabili cu alte state vecine şi să ne apropiem cu paşi mai pronunţaţi de celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Referinţe bibliografice

1. GRIGORIU, G. Cultură şi comunicare. Bucureşti, 2008.
2. Cercetare sociologică naţională a comunităţilor rurale din Republica Moldova realizată de Secţia Sociologie a IIEŞP AŞM, mai – iulie, 2012.
3. CĂLINESCU, M. Cinci feţe ale modernităţii. Iaşi: Polirom, 2005.
4. Anuarul statistic al Republicii Moldova, 1990; 2014.
5. MANOLESCU, N. Cea mai gravă boală a tranziţiei. În: România literară, nr.36, 8 sept., 1999.

[1]  *Cercetare sociologică naţională a comunităţilor rurale din Republica Moldova realizată de Secţia Sociologie a IIEŞP ASM , mai -iulie 2012.