STUDIUL ARTELOR ȘI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 2 (29), 2016

REVISTA

Cuprins

Selectează Articol THE MUSIC OF THE PAST IN THE PRESENT JUVENIS CONCERT ДЛЯ ФОРТЕПИАНО С ОРКЕСТРОМ ВЛАДИМИРА ЧОЛАКА: ЧЕРТЫ ЖАНРА И ФОРМЫ CREAŢIA CORALĂ ROMÂNEASCĂ DE ESENŢĂ FOLCLORICĂ DIN PRIMA JUMĂTATE A SEC.XX: DIRECŢII ȘI PERSPECTIVE SPAŢIUL SOCIAL AL OPEREI ITALIENE DIN ODESA DIN PRIMA JUMĂTATE A SEC. XIX CONCURSUL DE CÂNTEC EUROVISION: ISTORIE ŞI CONTEMPORANEITATE SPECIFICUL FORMEI VARIAŢIONALE ÎN TEMA CON VARIAZIONI POUR CLARINETTE ET PIANO DE JEAN FRANÇAIX ACTIVITATEA LUI MIHAIL BEREZOVSCHI REFLECTATĂ ÎN DOCUMENTELE ARHIVEI NAŢIONALE DIN PERIOADA ROMÂNIEI MARI (II) ОСОБЕННОСТИ МУЗЫКАЛЬНОГО ЯЗЫКА И ДРАМАТУРГИИ STABAT MATER В. ЧОЛАКА METODELE DE ABORDARE A SECVENŢEI MEDIEVALE DIES IRAE – O MOSTRĂ DE IMNOGRAFIE CREȘTINĂ, ÎN REQUIEM DE V. CIOLAC REFLECȚII ASUPRA TRATĂRII MUZICAL-SCENICE A CHIPULUI LIUBAȘEI ÎN OPERA MIREASA ȚARULUI DE N. RIMSKI-KORSAKOV MINIATURILE INSTRUMENTALE ALE COMPOZITORULUI GHEORGHE NEAGA: ÎNTRE VECHI ȘI NOU SONATA-DIALOG PENTRU FAGOT ȘI PIAN DE V. ROTARU BORIS DUBOSARSCHI. CVARTETUL DE COARDE NR. 4: PROBLEME DE INTERPRETARE КАМЕРНО-ИНСТРУМЕНТАЛЬНОЕ ТВОРЧЕСТВО В. П. ВЛАСОВА (НА ПРИМЕРЕ АНАЛИЗА „КОНЦЕРТНОГО ТРИПТИХА НА ТЕМУ КАРТИНЫ ИЕРОНИМА БОСХА СТРАШНЫЙ СУД”) PARTICULARITĂŢI STILISTICE ÎN SONATA NR. 1 PENTRU ACORDEON DE VIACESLAV SEMIONOV DIES IRAE CA ELEMENT CENTRAL AL DRAMATURGIEI SONATEI PENTRU PIAN OP. 13 DE NIKOLAI MIASKOVSKI КЛАССИЦИСТСКИЕ И РОМАНТИЧЕСКИЕ ЧЕРТЫ В ЦИКЛЕ ПЕСЕН БЕТХОВЕНА К ДАЛЕКОЙ ВОЗЛЮБЛЕННОЙ ИЗ ИСТОРИИ ИСПОЛНЕНИЯ ОПЕРЫ Р. ШТРАУСА АРИАДНА НА НАКСОСЕ ECOURILE ZIARISTICE DESPRE ACTIVITATEA ARTISTICĂ A TENORULUI MIHAIL MUNTEAN ABORDĂRI MODERNE ÎN CLASIFICAREA CUNOȘTINŢELOR MUZICALE ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DOMENIULUI MUZICAL-ARTISTIC STUDIUL INSTRUMENTAL CU AJUTORUL MATERIALELOR SUPORT E-ORCHESTRA SONATA ȘI SONATINA ÎN REPERTORIUL DIDACTIC PENTRU ACORDEON MINIATURA CORALĂ ARDE PĂMÂNTUL DE VASILE ZAGORSCHI: VIZIUNI STILISTICE ȘI INTERPRETATIVE STUDIUL ASPECTELOR ȘTIINŢIFICE ALE PREDĂRII CÂNTULUI ÎN CLASA PROFESORULUI UNIVERSITAR MIHAIL MUNTEAN O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA REPERTORIULUI FOLCLORIC PENTRU VIOARĂ A LĂUTARULUI BUCOVINEAN A. BIDIREL  REFLECŢII ASUPRA FENOMENULUI ORNAMENTAL ÎN REPERTORIUL LĂUTARILOR VIOLONIȘTI DIN SPAŢIUL FOLCLORIC AL MOL DOVEI ISTORICE REPERCUSIUNILE IMPACTULUI A DOUĂ LIMBAJE: PLASTIC (SCULPTURAL) ȘI CINEMATOGRAFIC POSTERUL TEATRAL ÎNTRE PUBLICITATE ȘI CREAŢIE ARTISTICĂ THE PROBLEM OF EDUCATING A PERSON IN THE WORKS OF BELARUSIAN PLAYWRIGHTS OF THE NINETEENTH CENTURY OM. MASCĂ. MARIONETĂ. ACTORUL ÎN SECOLUL XXI АКТЕРСКАЯ ВЫРАЗИТЕЛЬНОСТЬ: ФИЗИЧЕСКОЕ ДЕЙСТВИЕ КАК ЯЗЫК АРХЕТИПОВ ANALIZA COMPARATĂ A PERSONAJULUI CARMEN ÎN DIVERSE OPERE ARTISTICE MAURICE BÉJART: STIL INDIVIDUAL ÎN COREGRAFIE EFICACITATEA ELEMENTELOR RITUALICE ÎN ARTA SPECTACOLULUI FENOMENOLOGIA PORTRETULUI ÎN ARTĂ ȘI LITERATURĂ SPECIFICUL PORTRETULUI ÎN PICTURA ȘI SCULPTURA NAŢIONALĂ (ANII 1945-1960) ARTA PORTRETULUI ÎN PICTURA NAŢIONALĂ (ANII 1959-1970) VITRALIUL – PARTICULARITĂŢI TEHNICE ȘI ARTISTICE PORTRETELE-MĂȘTI ALE LUI GLEBUS SAINCIUC ANALIZA STRUCTURILOR NARATIVE ȘI SIMBOLICE ÎN GRAFICA DE CARTE DIN RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN PERIOADA DE INSTAURARE A REALISMULUI SOCIALIST (1945-1953) PARADIGMA SOCIETĂŢII MODERNE: ECHILIBRUL ÎNTRE CAPACITATEA INTELECTUALĂ (IQ) ȘI INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ (EQ) REFLECTAREA CUNOAȘTERII ARTISTICE PRIN CREATIVITATEA ȘI CREAȚIA ARTISTICĂ POLITICI CULTURALE ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII REPUBLICII MOLDOVA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ SISTEMUL POLITIC DIN REPUBLICA MOLDOVA: EVOLUŢII, VULNERABILITĂŢI ȘI OPORTUNITĂŢI DE MODERNIZARE PRACTICI DIDACTICE ȘI METODICO-INTERACTIVE DE CONSTITUIRE A UNITĂŢILOR DE STUDIU PENTRU PROGRAMELE DE FORMARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR METODE ȘI TEHNICI DE PREDARE A DANSULUI SPORTIV COPIILOR DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ RESURSE DE INFORMARE ÎN PROCESUL DE STUDII ȘI CERCETARE: REPERE ÎN DOMENIUL ARTELOR

DIES IRAE CA ELEMENT CENTRAL AL DRAMATURGIEI SONATEI PENTRU PIAN OP. 13 DE NIKOLAI MIASKOVSKI

ARTICOL

DIES IRAE AS CENTRAL DRAMATURGICAL ELEMENT IN

NIKOLAI MYASKOVSKY’S PIANO SONATA OP. 13

XENIA STOLEARCIUC,

doctorandă,

Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice

În articolul de față se examinează problemele tratării genului de sonată pentru pian în creația lui Nikolai Miaskovski din perspectiva dramaturgiei muzicale. O atenție deosebită se acordă exploatării temei Dies Irae în calitate de simbol muzical în realizarea ideii programatice a sonatei. Sunt depistate particularitățile de bază sugestiv-intonative, stilistice, funcționaldramaturgice ale simbolului dat, precum și rolul acestora în formarea concepției tragice a întregii creații. Concluziile demonstrează înalta valoare a sonatei, atât pentru creația lui N. Miaskovski și cristalizarea stilului său pianistic inedit, cât și pentru întreaga moștenire muzicală pianistică a sec.XX.

Cuvinte-cheie: Nikolai Miaskovski, Dies Irae, sonata pentru pian, dramaturgie muzicală, tematism, formă

Th e present article examines the interpretation of the Piano Sonata genre (as part of Nikolai Myaskovsky’s musical legacy) in terms of musical dramaturgy. Particular attention is given to the use of the Dies Irae Th eme as a musical symbol in creating the programmatic idea of the Sonata op. 13. Th e author identifi es the main suggestive-intonative, stylistic and functional-dramaturgical particularities of the given symbol, along with their role in the formation of the tragic concept of the entire work. Th e conclusions prove this Sonata’s high value – both for N. Myaskovsky’s works and the crystallization of his unique pianistic style —and also for the entire piano legacy of the XXth century.

Keywords: Nikolai Myaskovsky, Dies Irae, Piano Sonata, musical dramaturgy, thematism, form

Nikolai Miaskovski se clasează printre acei compozitori ruși, care după opinia lui A. Khachaturian, au „trasat o punte” între clasicism și contemporaneitate. Autor al 27 de simfonii, unui număr impunător de lucrări de cameră vocale și instrumentale, numeroase opusuri pentru pian, N. Miaskovski a propagat în creația sa perpetue valori spirituale și idealuri mărețe. Opera sa, fundamentată pe reunirea tradițiilor clasice și romantice a avansat în conformitate cu noile orientări stilistice și tendințe ale artei muzicale contemporane.

1. Miaskovski a sesizat cu o deosebită subtilitate conexiunea dintre epoci, continuitatea proceselor în cultura muzicală, fapt ce a determinat interesul autorului față de imaginile, ideile și temele abordate de către artiștii de totdeauna precum și predilecția pentru exploatarea unor simboluri muzicale,defi nite prin semantism constant. Printre aceste simboluri se plasează cu certitudine secvența medievală Dies Irae¹, care a servit drept sursă de inspirație pentru numeroși autori. N. Miaskovski apelează la această sursă în Sonata pentru pian op.13, Nr.2 (1912) și Simfonia Nr. 6 (1924). În ambele cazuri, această temă poartă o sugestie fatală în antiteză cu imaginile lirice și cele dramatice. Studiul de față își propune drept obiectiv determinarea particularităților de exploatare a secvenței Dies Irae în Sonata pentru pian op.13 de N. Miaskovski. Cu acest scop este realizată analiza concepției intonațional-tematice a creației.

Sonata pentru pian op.13 face parte din creațiile semnate în perioada anilor 1909-1914, despre care V. Kunin relatează: „Coloritul creațiilor sale ce au precedat perioadei revoluționare, e unul tragic, riguros, aproape lugubru. Însă, o mare emoție agitată și o sinceritate uluitoare ce defi nesc această muzică, fascinează ascultătorii și în prezent” [1, p. 6].În acest context, deosebit de relevantă este opinia cercetătoarei E.Dolinskaia, care afi rmă: „În dramele muzical-psihologice ale lui Miaskovski, printre care se situează Simfoniile a doua și a treia, Sonata a doua și poemul Alastor, nu există loc pentru o negare pesimistă a vieții, pasivitate și lipsă de voință. Patosul, patetismul de care sunt pătrunse aceste creații, redau trăirile tragice ale personalității remarcabile, întruchipează puterea spirituală a individului” [2, p. 35].

Sonata începe cu o introducere lentă, care zugrăvește o lume a emoțiilor rebele și creează atmosfera tragicului profund, marcată de resemnarea inevitabilă în fața destinului. Caracterul năvalnic al introducerii relevat de dezlănțuirea apelurilor imperative ale acordurilor disonante, expresivitatea cărora este intensifi cată de coloritul lugubru al tonalității h-moll și tensiunea interioară creată prin intermediul succedării subite a pauzelor-suspine, anticipează sentimentul de neliniște intensă în fața catastrofei fatale(exemplul 1). Încheierea compartimentului introductiv este tratată în forma unui monolog instrumental, bazat pe intonațiile interogației romantice.

Începutul expoziției se distinge prin contrast considerabil. Remarca autorului allegro aff anato relevă caracterul agitat, tumultuos al temei principale, ce se manifestă cu o deosebită pregnanță prin înlănțuirea motivelor scurte și impulsive, amplifi cată de fi gurațiile cromatizate ale acompaniamentului (exemplul 2). Baza tematică a temei principale derivă din intonațiile interogative ale monologului introductiv, astfel, continuând linia tragico-patetică a discursului muzical. Transformările facturale ale materialului muzical în registrul grav, oferă temei o maximă expresivitate dramatică și un caracter sinistru. Trecerea către sfera temei secundare se realizează treptat. Astfel, tensiunea și agitația fundalului muzical creată de acompaniament se păstrează, însă prin „șiroaiele” neîncetate ale fi gurațiilor ornamentale străbat elementele intonative ale unei teme noi (exemplul 3).

Exemplul 1                                                                                                                                                                                                                N.Miaskovski

Sonata pentru pian op.13, introducere

1 Cele mai timpurii mențiuni cu privire la apariția secvenței Dies Irae datează din sec. XII, varianta fi nală a textului atribuindu-se lui Tommaso da Celano (călugăr din Ordinul Franciscan, poet și scriitor italian al sec. XIII). Este una dintre cele 5 secvențe „epurate” la Conciliul de La Trento (1545–1563) prin urmare devenind parte componentă a missei da requiem. Originile melodice populare, sobrietatea și expresivitatea tragică ale cântului medieval Dies Irae alături de sugestia lăuntric-misterioasă, au determinat valorifi carea lui frecventă în creațiile compozitorilor romantici, iar mai târziu, în creația autorilor contemporani.

Exemplul 2                                                                        N. Miaskovski
Sonata pentru pian op.13, T.P.

Pătrunsă de un lirism copleșitor și melancolie senină, această temă se caracterizează printr-un desen melodic arcuit și se apropie stilistic de lirica romantică a sec. XIX, fapt relevat atât prin împletirea melodiei în factura fi gurațională a acompaniamentului, cât și prin evidențierea coloristică a unor sunete aparte.

Tratarea temei concluzive reprezintă un interes deosebit prin confl ictul accentuat față de celelalte sfere de imagini ale creației. Anume aici autorul apelează la tematismul secvenței medievale Dies Irae, aceasta din urmă fi ind introdusă în Sonată în calitate de imagine dramatică exhaustivă, fi nisată, întrupând o uriașă forță devastatoare (exemplul 4). Caracterul nestăvilit al acordurilor, ce răsună ca niște „clopote de alarmă” pe fundalul tensionat al fi gurației ostinato în bas, menținute pe punctul de orgă în tonalitatea dominantei, generează o senzație de deznădejde cumplită și apropiere a sfârșitului implacabil.

Exemplul 3                                                                            N.Miaskovski

 Sonata pentru pian op.13, T.S.

Exemplul 4                                                                           N. Miaskovski

Sonata pentru pian op.13, T.C.

O legătură scurtă bazată pe intonațiile recitativului-monolog din introducere pregătește prima fază a tratării. Întreaga compoziție a tratării este organizată după principiul coliziunii confl ictuale proeminente a temelor și imaginilor de bază ale creației. Pe parcursul primei faze Allegro con moto e tenebroso, tema principală, interacționând cu imaginile malefi ce, capătă un caracter sarcastic cu nuanță de grotesc. Sarcasmul și ironia afurisită ce se regăsesc în fi ecare motiv al temei sunt intensifi cate prin sonoritatea de „talangă” a temei Dies Irae, prezentate în registrul grav (exemplul 5).

A doua fază a tratării L’istesso tempo se bazează pe metamorfozele intonaționale, imagistice și facturale ale temei Dies Irae. Întru realizarea acestor metamorfoze, autorul recurge la procedeele și tehnicile caracteristice manierei romantice de scriitură, în special la fi gurațiile arpegiate lisztiene, factura „vibrantă” precum și nuanțarea coloristică a registrului acut (exemplul 6).

Exemplul 5                                                                                                           N. Miaskovski

Sonata pentru pian op.13
Tratarea, faza 1

Exemplul 6                                                                                 N. Miaskovski

Sonata pentru pian op.13
Tratarea, faza2

Suportând modifi cări radicale, aspectul temei Dies Irae capătă o frumusețe seducătoare, voluptoasă. În această nouă ipostază, tema contrastează profund cu intonațiile imperative ale motivelor scurte, desprinse din tematismul temei secundare. Faza fi nală a tratării festivamente, ma in tempo este marcată de predominarea materialului temei secundare în versiune ritmic-augmentată. Imaginea lirică și luminoasă a temei, în varianta ei inițială, se supune aici unei transformări defi nitive datorită expunerii în octavă în cele două registre (exemplul 7).

Confl ictul tragic, reliefat pe parcursul tratării așa și rămâne nesoluționat. Autorul introduce repriza în momentul apogeului emoțional al culminației. Nu întâmplător, pentru desfășurarea reprizei este aleasă tonalitatea subdominantei — caracterul său instabil lasă o impresie a acțiunii neîncetate și nefi nisate, pregătind astfel desfășurarea ulterioară a evenimentelor în coda creației.

Exemplul 7                                                                                                     N. Miaskovski

Sonata pentru pian op.13
Tratarea, faza fi nală

Coda creației, care îndeplinește funcția unei tratări adiționale, conține trei compartimente. Primul compartiment, scris în formă de fugato se construiește pe interacțiunea temelor principală și secundară, care creează o imagine malefi că, plină de sarcasm (exemplul 8).

Exemplul 8                                                                                     N. Miaskovski

 Sonata pentru pian op. 13
Coda, compart. 1

În al doilea compartiment, tema principală tratată în formă de fi gurații staccato, devine subordonată apelurilor mânioase ale temei Dies Irae, expuse în bas (exemplul 9).

Caracterul detașat al temei secundare prezentat prin înlănțuirea s ecventă a motivelor corale staccato, accentuează culminația centrală a întregii creații, prezentate în compartimentul fi nal al codei Allegro disperato. Aici discursul muzical atinge apogeul maxim al tensiunii, ce se datorează expunerii temei principale în bas, dublate în octavă alături de „cascadele” sextelor paralele în registrul acut (exemplul 10).

Sonata se încheie prin „dangătul” furios al intonațiilor inițiale ale temei Dies Irae, care relevă un sentiment de dezolare profundă.

Exemplul 9                                                                          N. Miaskovski

Sonata pentru pian op.13
Coda, compart.2

         Exemplul 10                                                                                             N. Miaskovski

Sonata pentru pian op.13
Coda, compart. fi nal

Așadar, analiza proceselor tematice în Sonata pentru pian op.13 de N. Miaskovski demonstrează rolul decisiv al temei Dies Irae în concepția dramaturgică a creației. Fiind introdusă în compartimentul fi nal al expoziției în calitate de o imagine malefi că, devastatoare, simbol al inevitabilului tragic, această temă a determinat derularea ulterioară a „proceselor” intonaționale ale creației. În organizarea tematică a Sonatei ea a devenit un element esențial, o axă de sprijin în jurul căreia au fost structurate celelalte elemente ale sistemului intonațional-tematic.

Prin concepția sa artistică inedită, forma monumentală de tip poem,tipul dramaturgiei bazat pe contrastul imaginilor sonore, Sonata pentru pian op.13 de N.Miaskovski este una deosebit de reprezentativă atât pentru cristalizarea stilului pianistic al compozitorului, cât și pentru întreaga moștenire muzicală pianistică a sec. XX.

Referințe bibliografice

1. КУНИН, В. Н.Я.Мясковский. Москва: Советский композитор, 1981. 192 с.
2. ДОЛИНСКАЯ, Е.Фортепианное творчество Н.Я.Мясковского. Москва: Советский композитор, 1980.

208 с.