VLADIMIR AXIONOV — EMINENT SAVANT ŞI PROFESOR
VLADIMIR AXIONOV — EMINENT SCIENTIST AND PROFESSOR
VICTORIA MELNIC,
profesor universitar interimar, doctor,
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice
In articol este analizată activitatea multilaterală a eminentului savant şi profesor Vladimir Axionov. Format iniţial la şcoala specială de muzică „E. Coca” şi la Institutul de arte din Chişinău, ulterior îşi continuă studiile la Conservatorul „P. Ceaikovski” din Moscova unde în 1979 îşi susţine doctoratul cu tema „Simfonia vest-europeană din perioada interbelică în lumina tendinţelor stilistice ale timpului”. In anul 1992 finisează şi susţine teza de doctor habilitat „Simfonia în sistemul de genuri ale muzicii simfonice din Republica Moldova”. V. Axionov este autorul a circa 100 de lucrări ştiinţifice consacrate unor probleme-cheie ale muzicologiei: teoria şi istoria genului şi stilului, diversitatea şi evoluţia muzicii simfonice autohtone, folclorismul în muzică ş. a. V. Axionov este fondatorul unei şcoli ştiinţifice în domeniul muzicologiei deoarece a educat mai multe generaţii de savanţi. De asemenea V. Axionov a desfăşurat o amplă activitate organizatorico-ştiinţifică şi metodică.
Cuvinte-cheie: Vladimir Axionov, istoria şi teoria genurilor muzicale, istoria şi teoria stilurilor muzicale, muzica simfonică, muzicologie
The article presents an analysis of the versatile activity of the eminent scientist and educator Vbladimir Axionov. Educated at first at the „E. Coca” specialized music school and at the Institute of Arts from Chisinau, later he continued his studies at the „P. Tchaikovsky” Conservatoire from Moscow where in 1979 he defended his doctoral thesis entitled „The West-European symphony from the interwar period in the light of the stylistic tendencies of the time”. In 1982 he completed and defended the doctor habilitat thesis „The symphony in the stylistic genres of symphony music from the Republic of Moldova”. V. Axionov is the author of about 100 scientific works devoted to some key problems of musicology: the theory and history of genre and style, the diversity and evolution of native symphony music, folklorism in music etc. V. Axionov is the founder of a scientific school in the domain of musicology as he educated many generations of scientists. He also carried on vast organizational-scientific and teaching activities.
Keywords: Vladimir Axionov, history and theory of musical genres, history and theory of musical styles, symphony music, musicology
Descendent al unei familii de intelectuali basarabeni cu vechi tradiţii şi muzician în a treia generaţie pe linia maternă, Vladimir Axionov a fost şi va rămâne o personalitate notorie a culturii muzicale şi a ştiinţei din ţara noastră. S-a născut pe data de 26 octombrie 1950 la Chişinău. Mama — Lidia Axionova, fiica compozitorului şi profesorului basarabean Alexandru Iacovlev, a fost un reputat muzicolog şi folclorist, o perioadă îndelungată a activat în calitate de prorector la Conservatorul din Chişinău, tata — regizorul Veaceslav Axionov, a montat numeroase spectacole pe scena teatrului dramatic rus A. P. Cehov. Ambii părinţi au fost posesorii titlului onorific Maestru în Artă.
Axionov a crescut într-u anturaj din care făceau parte personalităţi de excepţie care constituiau elita artistică şi intelectuală a Chişinăului.
S-a format ca specialist iniţial la şcoala specială de muzică Eugen Coca şi la Institutul de arte din Chişinău unde a studiat pianul cu renumita profesoară Tatiana Voiţehovscaia, iar ulterior ca muzicolog la prestigiosul Conservator P. Ceaikovski din Moscova, urmând apoi doctoratul la aceeaşi instituţie. Aici i-a avut ca profesori pe reputaţii savanţi ruşi Boris Iarustovski, Stepan Grigoriev, Vladimir Protopopov, Evghenii Nazaikinski ş. a. Rolul decisiv în formarea tânărului muzicolog l-a avut Nadejda Nicolaeva — autoarea studiilor fundamentale consacrate simfoniilor lui Beethoven şi Ceaikovski, reuşind să-i transmită pasiunea ei faţă de muzica simfonică care a devenit preferatul obiect de cercetare al lui V. Axionov. În anul 1979 susţine teza de doctor (elaborată sub îndrumarea N. Nikolaeva) Simfonia vest-europeană din perioada interbelică în lumina tendinţelor stilistice ale timpului. Rezultatele cercetărilor întreprinse în teză au stat la baza capitolului de sinteză Simfonia semnat în colaborare cu renumiţii savanţi ruşi Boris Iarustovski şi Mark Aranovski şi publicat în lucrarea fundamentală Muzica secolului al XX-lea [1].
În anul 1992 finisează şi susţine teza de doctor habilitat Simfonia în sistemul de genuri ale muzicii simfonice din Republica Moldova în care pentru prima dată este reconstituită evoluţia istorică a muzicii simfonice din Basarabia şi Republica Moldova, este argumentată periodizarea istorică a acestui fenomen, este propusă clasificarea pluridimensională a varietăţilor de gen ale muzicii simfonice autohtone. Circa 20 de ani a fost unicul doctor habilitat în domeniul muzicologiei din Republica Moldova.
Preocupările ştiinţifice ale lui V. Axionov au fost foarte variate şi cuprind o diversitate de subiecte: de la muzica compozitorilor romantici la cea contemporană, de la noţiuni-cheie ale ştiinţei muzicale (genul sau stilul) la portrete ale unor interpreţi (de exemplu Maria Bieşu), de la creaţia componistică autohtonă la cea universală. Pe parcursul celor circa trei decenii de prodigioasă activitate de cercetare în domeniul artei muzicale V. Axionov a publicat circa 100 de studii ştiinţifice care au văzut lumina tiparului atât în cadrul unor ediţii din ţară cât şi peste hotare (Marea Britanie, România, Rusia, Belorusia). Lucrările sale au fost menţionate în repetate rânduri cu premii la concursul organizat de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din Republica Moldova.
Vom enumera câteva din cercetările cele mai importante realizate de V. Axionov: celor două studii consacrate simfoniei citate anterior li se alătură de asemenea şi cărţile Simfonia din Moldova: evoluţia istorică, varietăţile de gen apărută în 1987 [2]; Genurile muzicii simfonice din Moldova publicată în 1998 [3]; Tendinţe stilistice în creaţia componistică din Moldova (muzica instrumentală) editată în 2006 [4].
Aceasta din urmă este o lucrare fundamentală de sinteză ce ilustrează experienţa autorului acumulată de-a lungul anilor în domeniul exegezei ştiinţifice a unor categorii fundamentale ale teoriei artelor precum stilul şi genul în muzică. Cercetarea se axează pe analiza comparată a concepţiilor despre stil în arta muzicală şi în celelalte domenii artistice, pe fundamentarea principiilor şi criteriilor de comprehensiune stilistică a operelor muzicale. Realizarea acestui obiectiv nu ar fi putut posibilă fără o vastă erudiţie a autorului, fără cunoaşterea profundă a evoluţiei conceptelor despre stil în gândirea muzical-teoretică începând cu antichitatea până în zilele noastre. Direcţia istorică, diacronică a investigaţiilor stilistice a fost sintetizată de autor cu dimensiunea sistemică, teoretică, developând diferite sisteme de clasificare a stilurilor, dar şi aspectele axiologic, psihologic, filosofic, structural-sistemic şi comparat în abordarea stilurilor în ştiinţa contemporană. Este bine construită scara ierarhică a fenomenelor stilistice în arta muzicală menţionând în special corelaţia categoriilor naţional/regional — universal în privinţa stilului artistic, interdependenţa exponenţilor stilistici şi a celor de gen în practica artistică.
Aportul ştiinţific al monografiei Dlui V. Axionov constă în exegeza plenară a celor mai principale surse stilistice care au impulsionat şi au influenţat gândirea muzicală a compozitorilor din Republica Moldova. Autorul nu numai constată dependenţa muzicii instrumentale postbelice şi contemporane din Republica Moldova de:
a) diferite straturi, genuri şi elemente folclorice,
b) experienţa compozitorilor predecesori din partea locului,
c) acumularea influenţei muzicii universale,
ci propune şi o analiză exhaustivă şi bine argumentată a traiectoriilor de evoluţie în fiecare din aceste direcţii.
Actualitatea problematicii stilistice în opinia lui V. Axionov este valabilă nu numai pentru creaţia componistică axată pe anumite tradiţii, canoane, ci şi pentru lucrările acanonice, „experimentale” deoarece nimic în muzică nu există fără elementele componente morfologice şi sintactice care după cum afirmă V. Axionov constituie „coloana vertebrală” a stilului. Prezintă un mare interes ştiinţific analiza interferenţelor în abordarea fenomenelor de stil, gen şi forma muzicală. Axionov promovează o viziune interpretativă a unor probleme stilistice printr-un sistem de asemănări cu cele de gen şi formă şi invers. În rezultat, se propune comparaţia „hibridărilor” stilistice şi de gen cu formele libere şi mixte, se argumentează şi se implementează pe larg noţiunile de stil sintetic şi stil individual.
Axionov a semnat câteva articole pentru ediţia din anul 1999-2000 a prestigioasei enciclopedii muzicale The New Grove Dictionary of Music and Musicians. Este vorba despre articolul de sinteză consacrat artei muzicale culte din Republica Moldova, precum şi cele despre compozitorii Leonod Gurov şi Pavel Rivilis.
În vara anului 2012 la Cluj a văzut lumina tiparului volumul Studii muzicologice [5] — o lucrare fundamentală de sinteză ce reflectă vasta experienţă a profesorului V. Axionov vizând exegeza ştiinţifică a unor subiecte şi categorii-cheie ale teoriei artelor precum stilul şi genul în muzică, dar şi analiza unor creaţii muzicale de referinţă din muzica universală (Salomeea de R. Strauss, Pierrot lunaire de A. Schonberg) şi din cea a compozitorilor din Republica Moldova (P. Rivilis, V. Zagorschi, T. Zgureanu, Gh. Ciobanu, V. Burlea ş. a.) mai puţin cunoscute publicului din afara Republicii Moldova. Aceasta contribuie la diseminarea şi propagarea valorilor muzicii noastre şi le plasează într-un context general-european.
Volumul Studii muzicologice îmbrăţişează rezultatele activităţii ştiinţifice a lui V. Axionov din perioada anilor 2005-2012. Accentul cade asupra înţelegerii şi interpretării fenomenelor şi proceselor artistice curente, precum şi asupra reevaluării unor lucrări componistice şi a tendinţelor stilistice care s-au manifestat în prima jumătate şi în mijlocuil sec. al XX-lea. Studiile se grupează în două secţiuni reflectând interesele ştiinţifice ale autorului. Primul este consacrat analizei unor aspecte ale creaţiei componistice contemporane, în timp ce al doilea cuprinde file din istoria modernă a artei muzicale din tara noastră.
Volumul include studii de sinteză în care autorul trasează direcţiile evoluţiei creaţiei componistice moderne sau ale muzicii simfonice a compozitorilor din Republica Moldova la confluenţa secolelor XX-XXI, dezbate anumite aspecte ale studierii stilului în muzicologia contemporană, analizează epoca Mariei Bieşu în evoluţia teatrului liric autohton ş. a. Alături de acestea găsim şi articole consacrate examinării particularităţilor compoziţionale, limbajului muzical şi specificului dramaturgiei unor creaţii simfonice de ultimă oră semnate de compozitorii din Republica Moldova: Simfonia nr. 2 de Vasile Zagorschi, Stihira de Pavel Rivilis, Musica dolorosa, Sub soare şi stele de Ghenadie Ciobanu, simfonia Eminescu de Teodor Zgureanu, simfonia Destine de Vlad Burlea.
Axionov a fost autorul unei viziuni originale asupra direcţiilor în evoluţia creaţiei componistice moderne, precum şi asupra unor fenomene de mare actualitate din arta şi ştiinţa muzicală: neoclasicismul, poli- şi metastilistica, intertextualitatea. Studiile inserate în acest volum demonstrează vasta erudiţie a autorului, cunoaşterea nu doar a reflecţiilor despre noţiunile de stil şi gen în gândirea muzical-teoretică de la antichitate până în prezent, dar şi a manifestării acestor fenomene în evoluţia creaţiei muzicale universale şi naţionale. V. Axionov întotdeauna reuşeşte să convingă cititorii prin pertinenţa şi profunzimea observaţiilor, prin documentarea solidă şi argumentarea logică. Ceea ce mi se pare foarte important în lucrările sale ştiinţifice şi am menţionat acest lucru în repetate rânduri, este că V. Axionov întotdeauna pornea de la muzica vie, ea auzindu-se mereu din spatele cuvintelor, chiar şi atunci când merge vorba despre nişte postulate teoretice sau generalizări.
Axionov pe bună dreptate poate fi considerat întemeietorul unei şcoli ştiinţifice în domeniul muzicologiei deoarece a format mai multe generaţii de savanţi. În clasa lui de specialitate au fost elaborate numeroase teze de licenţă şi de master. Tematica acestor cercetări uimeşte prin diversitate şi complexitate. În ele sunt abordate subiecte legate de varii genuri ale muzicii naţionale: legăturile şi asocierile muzical-literare în creaţia simfonică naţională (Violina Pogolşa), muzica simfonică a lui E. Lazarev (Irina Martâniuc), Gh. Neaga (Iuliu Brescanu), V. Zagorschi (Natalia Ghiţu), P. Rivilis (Irina Matvienco), D. Kiţenko (Vlad Mircos), creaţia instrumentală de cameră a lui V. Beleaev (Elena Troerina), creaţia pianistică a lui Gh. Ciobanu (Anatol Sajin) ş. a. De asemenea se cercetează şi mai multe teme din muzica vest-europeană din perioada romantismului şi din secolul XX: genul de sonată în creaţia lui Liszt (Stanislav Jar), Simfonia Harold în Italia de Berlioz (Ivan Şocodei), concertul instrumental brahmsian (Nadejda Banariuc), leitmotivul în muzica austro-germană de la Wagner la Mahler (Natalia Bacinina), ciclul vocal Drum de iarnă de Schubert (Serghei Pilipeţchi), liedurile lui Mahler (Elena Turea), teatrul muzical expresionist (Ludmila Gorobciuc), opera în creaţia lui Schonberg (Oleg Palymski), Britten (Olga Kosteaghina), Hindemith (Olga Jabanovici), Stravinski (Marina Nikiforova), influenţele lui Cocteau asupra teatrului muzical (Tatiana Pasico), genul de rock-operă în creaţia lui Râbnikov (Victoria Tcacenco) ş. a. Majoritatea acestor studii depăşesc cadrul impus unor lucrări studenţeşti printr-o documentare exhaustivă, prin pertinenţa şi profunzimea concluziilor, toate aceste calităţi fiind înalt apreciate de recenzenţi şi de membrii comisiilor de licenţă sau de master.
Axionov a fost de asemenea conducătorul mai multor doctoranzi, şase dintre care au susţinut cu succes tezele de doctorat, majoritatea fiind axate pe diferite genuri ale creaţiei componistice naţionale.
Printre discipolii săi se numără nu doar numeroşi muzicologi, ci şi un număr foarte mare de interpreţi şi compozitori cărora V. Axionov le-a insuflat dragostea şi interesul fată de istoria muzicii, fată de stilistica muzicală, contribuind astfel într-o măsură decisivă la formarea lor profesională. Vom enumera doar câteva: Violina Galaicu, Victoria Tcacenco, Elena Nagacevschi, Parascovia Rotaru, Vladimir Andrieş, Anatol Cazacu, Oleg Palymski, Stanislav Jar, Serghei Pilipeţchi ş. a.
Vladimir Axionov a fost un profesor de vocaţie. Lecţiile la cursul Istoria muzicii universale citite la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice trezeau un viu interes din partea studenţilor. El reuşea să facă accesibilă chiar şi muzica cea mai dificilă pentru percepţie şi pentru studiu, ca de exemplu, cea a reprezentanţilor Noii şcoli vieneze sau curentele avangardei postbelice.
Pe parcursul circa unui deceniu V. Axionov (din 1999 până în 2012) a deţinut funcţia de prim-prorector pentru activitatea didactică la AMTAP. În această postură el a contribuit la elaborarea politicilor educaţionale în domeniul învăţământului artistic, a numeroaselor documente ce reglementează procesul de studii în instituţia noastră şi nu numai.
Activitatea organizatorico-ştiinţifică şi metodică a lui V.Axionov a fost marcată de multiple funcţii şi responsabilităţi:
– Preşedinte al Seminarului ştiinţific de profil la specialitatea 17.00.01 – Arte audiovizuale (Arta muzicală) constituit de CNAA;
– Membru al Seminarului ştiinţific de profil la specialitatea Pedagogie muzicală pe lângă Universitatea Alecu Russo din Bălţi;
– Membru al Comisiei de Acreditare pe lângă Prezidiul CNAA;
– Membru al Secţiei Ştiinţe umanistice pe lângă AŞM;
– Preşedinte al Comisiei de achiziţionare a lucrărilor muzicale pe lângă Ministerul Culturii al Republicii Moldova;
– Preşedinte al Comisiei de concurs al Senatului AMTAP;
– Membru al conducerii Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Republica Moldova.
Axionov a deţinut titlurile de doctor habilitat în studiul artelor (1993), profesor universitar (1995), Om Emerit (1999), a fost decorat cu medalia Meritul civic (2011).
Specialist unic în cunoaşterea şi înţelegerea fenomenului muzicii secolelor XX-XXI, autor al monografiilor, studiilor în care cercetează diverse probleme ale artei muzicale şi în special muzica simfonică din sec. XX, autor al articolelor ştiinţifice (peste 100 la număr), publicate în ţară şi peste hotare (Marea Britanie, Bielorusia, România, Rusia), participant la numeroase conferinţe, seminare, simpozioane naţionale şi internaţionale. Prezenta sa la conferinţe întotdeauna constituia nu doar un eveniment ştiinţific important, ci şi un adevărat eveniment artistic. V. Axionov nu doar reuşea să convingă auditoriul prin originalitatea ipotezelor expuse, prin pertinenţa şi profunzimea observaţiilor, prin documentarea solidă şi argumentarea logică. El mereu îşi ilustra comunicările cu strălucite intervenţii la pian care serveau în calitate de argument forte pentru toate ideile şi concluziile sale.
A fost un interlocutor interesant care mereu avea o atitudine proprie faţă de toate celea. Avea un extraordinar şi sclipitor simţ al umorului. Era intolerant cu prostia şi perfidia omenească. Am învăţat cu toţii de la el, ne lipseşte… şi sper ca această culegere să dea startul unei frumoase tradiţii de organizare a manifestărilor ştiinţifice prin care să fructificăm moştenirea lăsată de Vladimir Axionov şi să continuăm cercetările pornite de el.
Referinţe bibliografice