STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 1 (30), 2017
STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 1 (30), 2017
REVISTAABORDAREA CONTEMPORANĂ A COLINDEI ÎN PIESA PENTRU ORCHESTRA DE COARDE РОЖДЕСТВЕНСКАЯ НОЧЬ (NOAPTE DE CRĂCIUN) DE V. CIOLAC
ARTICOLABORDAREA CONTEMPORANĂ A COLINDEI ÎN PIESA PENTRU ORCHESTRA DE COARDE РОЖДЕСТВЕНСКАЯ НОЧЬ (NOAPTE DE CRĂCIUN) DE V. CIOLAC
CONTEMPORARY APPROACH TO THE CAROL IN THE WORK FOR STRING ORCHESTRA THE CHRISTMAS NIGHT BY V. CIOLAC
ECATERINA GÎRBU,
doctor în studiul artelor și culturologie, lector universitar,
Academia de Muzica, Teatru şi Arte Plastice
CZU 783.1(478)
398.88
În articol se efectuează o analiză integrală a piesei orchestrale „Noaptea de Crăciun” a compozitorului Vladimir Ciolac. Pe parcursul mai multor secole, evenimentul istoric legat de Naşterea Mântuitorului îşi găseşte o extrem de variată şi diversă reflectare în cadrul artei muzicale universale. Subiectul dat este reprezentat printr-o diversitate genuistică foarte vastă, fiind abordat atât în muzica bisericească, cât şi în muzica laică. Denumirea piesei relevă conţinutul lucrării şi sugerează ideea că este un colind original. Compozitorul apelează la tema Nașterea Mântuitorului — eveniment de o semnificaţie majoră în viaţa omenirii, creând o colindă contemporană din punct de vedere a tratării discursului muzical.
Cuvinte-cheie: colind, Nașterea Domnului, tematică religioasă, text, cântec de stea, muzica instrumentală
In the article there is an integral analysis of the orchestral composition Christmas Night written by Vladimir Ciolac. Over the centuries, the historical event linked to the Birth of the Savior finds an extremely varied and diverse reflection in universal musical art. This subject is represented by a very broad genre diversity, being approached in both church music and secular music. The name of the piece reveals the content of the paper and suggests that it is an original carol. The composer uses the theme of the Birth of the Savior — an event of major significance in the life of mankind, creating a contemporary carol from the point of view of the treatment of the musical discourse.
Keywords: carol, Birth of Jesus, religious themes, text, star song, instrumental music
O lucrare instrumentală a lui V. Ciolac ce se înscrie în cadrul tematicii religioase este Noapte de Crăciun. Piesa reprezintă un Adagio orchestral, de dimensiuni reduse (conţine doar 9 cifre), dar care datorită tempoului lent durează 14 minute. Această creaţie a fost compusă în anul 2000, pentru o componenţă instrumentală tradiţională a orchestrei de coarde. Însăşi denumirea relevă conţinutul lucrării şi sugerează ideea că este un colind original, fapt confirmat încă o dacă de către compozitor recent, în anul 2016, când a realizat şi varianta vocală pentru cor mixt a acestei lucrări, cu remarca „colind”. V. Ciolac apelează la tema Naşterea Mântuitorului — eveniment de o semnificaţie majoră în viaţa omenirii — fiind copleşit de stări sufleteşti înălţătoare, deosebite, ce pot fi resimţite şi în lucrarea analizată: mulţumire, pietate, bucurie pentru naşterea Pruncului Sfânt, pentru venirea Celui ce ne va mântui şi va scăpa lumea de puterea morţii. Putem întrevedea şi o oarecare tristeţe pentru chinurile şi moartea ce va trebui să le îndure Mântuitorul pentru a răscumpăra lumea din robia păcatului.
În Noapte de Crăciun compozitorul V. Ciolac propune o viziune originală asupra tematicii legate de naşterea Pruncului Iisus. Un prim fapt important ţine de aluziile ce transpar din discursul muzical al piesei, legate de melodiile cunoscutelor cântece de Crăciun care aparţin tradiţiei occidentale — Noapte de vis şi O, brad frumos!. Anticipând, vom arăta că melodiile acestor două cântece au stat la baza formării unor două sfere intonaţionale ale întregului discurs muzical al lucrării analizate.
Conţinutul poetic al acestor cântece este semnificativ şi cuprinde un şir de teme şi motive general-cunoscute atât în tradiţia creştină occidentală, cât şi în cea apuseană, regăsindu-se şi în textele noastre populare. Astfel, tema bradului de Crăciun (tradiţia împodobirii acestuia la Crăciun este de provenienţă germană, cunoscută sub numele de Christbaum) are conotaţii simbolice — în tradiţiile populare ale mai multor popoare (inclusiv în cea românească) el este Pomul Vieţii — veşnic verde, el se asociază cu speranţa vieţii veşnice adusă de Fiul lui Dumnezeu, căci Cel ce este Viaţa, se naşte pentru ca noi să dobândim viaţa veşnică [1].
O altă sferă tematică este legată şi de venirea păstorilor care, fiind vestiţi de îngeri, au alergat primii ca să se închine micului Iisus — Dumnezeul întrupat. De asemenea, o altă temă este cea legată şi de închinarea magilor către Pruncul Dumnezeiesc ca la un Împărat, aducerea darurilor împărăteşti în semn de recunoştinţă — smirnă, aur şi tămâie. Un loc important îl ocupă şi tema stelei ce i-a călăuzit, ea devenind şi un simbol al sărbătorii Naşterii Domnului. De aici, probabil, şi tradiţia de a considera începutul Crăciunului odată cu apariţia primei stele pe cer, care simbolizează steaua de la Betleem (în ajunul Crăciunului ziua e deosebită prin faptul că nu se mănâncă nimic până la apariţia primei stele).
În folclorul românesc, aceste, dar şi alte teme şi motive legate de Naşterea Domnului se regăsesc în textele cântecelor de stea, specie de origine cultă apărută în secolele XVII–XVIII sub influenţa bisericii ortodoxe. Având o tematică strict religioasă, cântecul de stea face parte din obiceiul colindatului fiind asociat exclusiv cu sărbătoarea creştină a Naşterii Domnului. „Ca şi colinda, cântecul de stea este interpretat în ajunul Crăciunului de cete de colindători. Acesta capătă treptat un conţinut strict religios axat pe motive evanghelice, predominante fiind cele legate de Naşterea Domnului” [2, p. 68]. Este cunoscut faptul că iniţial, aceste texte au avut autori şi au fost interpretate de preoţi în biserică. Versurile cântecelor de stea reprezintă o poezie de mare frumuseţe, cu un caracter epico-narativ, concretizat în imagini pline de pitoresc, în versuri cizelate. Cele mai cunoscute — O, ce veste minunată, Steaua, Trei păstori, La Vifleim colo-n jos, etc. — sunt cântate şi astăzi în biserici la sărbătorile de Crăciun.
În această ordine de idei, cântecele Noapte de vis şi O, brad frumos! ce au servit drept sursă de inspiraţie pentru V. Ciolac în lucrarea Noapte de Crăciun, pot fi considerate ca fiind din aceeaşi specie a cântecelor de stea, doar că de sorginte occidentală, având în vedere conţinutul şi tematica lor poetică şi asocierea cu sărbătoarea în cauză. O remarcă ce se impune aici este că autorii acestor două cântece nu s-au pierdut în anonimat ci ne sunt cunoscuţi — Noapte de vis (în germană Stille Nacht) a apărut iniţial în Austria, în anul 1818, pe un text scris de părintele Josef Mohr, iar melodia — de Franz Gruber. Datorită melodiei simple şi frumoase, acesta a devenit un adevărat imn de Crăciun de circulaţie internaţională, un simbol muzical al acestei sărbători [3]. O, brad frumos! (în germană — O Tannenbaum), tradus în diferite limbi şi răspândit la nivel mondial, este şi el un exemplu devenit antologic al unui cântec ce se interpretează în cadrul acestei sărbători: versurile aparţin lui Ernst Anschutz (1780–1861), iar muzica are la bază o veche melodie populară din Silezia (din sec. XVI) [1].
Pe parcursul mai multor secole, evenimentul istoric legat de Naşterea Mântuitorului îşi găseşte o extrem de variată şi diversă reflectare în cadrul artei muzicale universale. Subiectul dat este reprezentat printr-o diversitate genuistică foarte vastă, fiind abordat atât în muzica bisericească, cât şi în muzica laică.
Lucrarea compozitorului V. Ciolac Noapte de Crăciun face parte din creaţiile cu tematică religioasă ce se înscrie, însă, în cadrul muzicii laice, destinate pentru interpretarea de concert. Este o piesă instrumentală cu o componenţă camerală, de dimensiuni mici. Pe parcursul întregii lucrări se menţine măsura ternară de 3/4. În ceea ce priveşte tonalitatea, putem urmări conturarea tonalităţii C-dur.
Lucrarea începe cu o introducere scurtă, în care se expune primul motiv bazat pe o secundă ascendentă, care, treptat, atinge intervalul de sextă. Ultimele patru măsuri din acest compartiment reprezintă, de fapt, cadenţa, care trezeşte asociaţii vii cu melodia cântecului O, brad frumos!, în special în zona cadenţială. Acest motiv de încheiere reprezintă baza cadenţei autentice ce poate fi uşor recunoscută datorită încercuirii tonurilor de bază ale dominantei şi tonicii. Tematismul introductiv, împreună cu cadenţa uşor de memorizat este repetat în cifra 5, însă în alt registru, — cadenţa dată va fi preluată în final cu rol de încheiere a integrii piese. Trebuie de menţionat faptul că structura arhitectonică a motivului în cauză este, de fapt, de provenienţă vocală şi conturează o melodie simplă cu un caracter liniştit, expusă de viorile I şi II, ce-i oferă o nuanţă de gingăşie şi duioşie. În ceea ce priveşte departajarea compartimentului dat, la nivel de microstructuri se evidenţiază segmente organizate în baza unui text presupus, deoarece motivele se configurează conform versului, 3 m.+3 m.+3 m.+4 m., reprezentând la nivel arhitectonic o strofă: a+a1+a2+cadenţa. Varierea acestor motive este încă destul de neînsemnată şi se realizează pe plan factural şi armonic. Tot în introducere se afirmă şi tonalitatea C-dur în care este scrisă lucrarea.
Urmează compartimentul (cifra 1), unde se expune un motiv nou, ce începe cu un interval de septimă descendentă şi reprezintă în plan intonaţional o desfăşurare mai amplă comparativ cu motivul din introducere. Se păstrează caracterul liniştit, dar expresivitatea se măreşte datorită intervalelor mari (undecimă, octavă, septimă, cvintă) utilizate în conturul liniei melodice. Organizarea microstructurilor în compartimentul dat aminteşte de departajarea absolut simetrică menţionată în introducere, aceeaşi configurare conform versului presupus, 3 m.+3 m.+3 m., reprezentând în sensul formei următoarea strofă: b+b1+b2 (b2 îndeplineşte funcţia cadenţei). Varierea motivelor se realizează nu doar la nivel de factură ci şi la cel intonaţional — b1 comparativ cu b este mai desfăşurat. El începe cu un interval de undecimă descendentă după care urmează mişcarea ascendentă cu săritură de cvartă şi cvintă. Un rol important aici îi revine violei care expune în paralel cu viorile o melodie în duet formând un contrapunct simplu.
În secţiunea ce urmează (cifra 2) se expune un alt motiv care aminteşte nuanţele semantice relevate în introducere — tandreţe, gingăşie şi căldură, păstrând acelaşi caracter liniştit, calm. Melodia se desfăşoară fără salturi, conturând o mişcare treptată, iniţial descendentă, cu caracter lent, fiind urmată de cea ascendentă. Gruparea microstructurilor în cifra dată se efectuează de asemenea, după versurile presupuse: 3 m.+3 m.+4 m., alcătuind structura unei strofe: c+c1+c2 (cadenţa fiind reprezentată de c2). Dacă în compartimentele precedente compozitorul a inclus toate instrumentele din orchestra cu coarde, atunci în perimetrul cifrei 2 rămân doar viorile I , II şi violele, care se divizează expunând două linii melodice, continuând contrapunctul din cifrele anterioare. Motivul din c semnalează asociaţii cu o intonaţie scurtă din cântecul Noapte de vis.
Compartimentul ce urmează (cifra 3), continuă discursul tematic al celui precedent (cifra 2), fără a fi o repetare mot-a-mot, prezentând aici doar câteva schimbări pe plan intonaţional şi structural, dar şi pe cel factural, care aici are un rol important, compozitorul urmărind să creeze efectul imitării sunării clopoţelului ce zugrăveşte atmosfera de sărbătoare, bucurie şi mister. (Clopoţelul este unul din atributele principale a sărbătorii Naşterii Domnului, ca simbol al purităţii sufleteşti şi a bucuriei). Având în vedere prezenţa unei varierii intonaţionale, compartimentul dat este mai mare în dimensiuni şi mai expresiv din contul desfăşurării mai ample a liniei melodice. Structura lui se prezintă în modul următor: 3 m.+3 m.+3 m.+4 m., iar forma strofei poate fi încadrată în schema c+c1+c21+c22. Astfel, constatăm că cele mai esenţiale schimbări s-au produs în c2.
În secţiunea ce urmează (cifra 4), materialul tematic denotă o înrudire cu cel din cifrele 2 şi 3. Compozitorul utilizează acelaşi procedeu al varierii, — factura devine străvezie, sunt excluse, însă, imitările clopoţelului. Structurarea compartimentului coincide în mare măsură cu cea precedentă: 3 m.+3 m.+3 m.+4 m. Aici iese în evidenţă fundalul armonic, care se menţine pe parcursul întregului discurs ce conturează încă o strofă şi se încadrează în schema prezentată în cifra 3.
Compartimentul ce urmează (cifra 5) readuce motivul introducerii, transpus cu o octavă mai sus. Din orchestra de corzi rămân doar viorile I şi II — expunând, respectiv, linia melodică şi ison. Viorile I, la rândul lor, se împart în două grupuri: unele expun materialul intonaţional, iar altele interpretează în registrul acut motive melodice derivate din cel iniţial, oferind discursului muzical o nuanţă de mister. Viorile II formează fundalul armonic cu efect de divisi ce imprimă compartimentului dat o tentă de gingăşie, duioşie. Discursul muzical din secţiunea dată reprezintă culminaţia întregii lucrări: compozitorul recurge aici la o modalitate originală de a reflecta cea mai importantă imagine a creaţiei date — Naşterea Pruncului Dumnezeiesc, cea mai mare şi cea mai aşteptată minune a omenirii, iar despre minuni se vorbeşte în şoaptă (nuanţele dinamice care predomină în cifra dată sunt p şi pp) pentru a nu distruge acea atmosferă de miracol, de bucurie, gingăşie, tandreţe şi pietate. La nivel arhitectonic, strofa este realizată de asemenea conform versurilor presupuse: 3 m.+3 m.+3 m.+3 m. şi poate fi reprezentată schematic astfel: a + a1 + a2 + cadenţa.
Următorul compartiment (cifra 6) începe cu un tutti la ff, contrastând cu strofa precedentă prin nuanţele dinamice, textură, registru şi intonaţii. Acest contrast este bine motivat din punct de vedere dramaturgic, deoarece după o culminaţie atât de liniştită şi plină de miracol este necesar de a împărtăşi bucuria tuturor şi anume acest sentiment este foarte bine exprimat în compartimentul dat. Intonaţiile din cifra 1 revin, într-un registru mai acut, iar datorită acestui efect, se amplifică expresivitatea, sunt scoase în evidenţă sentimentele de bucurie, laudele ce se cântă de îngeri şi oameni. Arhitectonica acestui compartiment repetă schema din compartimentul marcat cu cifra 1.
Aceeaşi atmosferă de bucurie şi sărbătoare se reflectă în secţiunea ce urmează (marcată cu cifra 7), care reprezintă o continuare a tabloului fastuos, reluând exact materialul muzical din compartimentul precedent (cifra 6). În compartimentul ce urmează (cifra 8), emoţiile se liniştesc treptat, se reinstaurează atmosfera de miracol. Revine şi motivul din cifra 2, cu unele schimbări ce vizează cadrul ritmic (duratele sunt diminuate). Motivul expus de viole în terţe şi poate fi comparat cu un duet vocal, iar viorile I creează efectul de ison segmentat. De asemenea, intervin modificări în organizarea structurii: 3 m.+3 m.+3 m.+3 m., conturând o schemă ce este mai aproape de structura care corespunde cu cifra 3, semnalând doar o micşorare a secţiunii c2, din contul substituirii acesteia de cadenţa-simbol din introducere.
Ultimul compartiment (cifra 9) îndeplineşte funcţia de încheiere. Are o formă mai desfăşurată comparativ cu celelalte şi este alcătuit din două secţiuni: prima, în care se expune motivul intonaţional din discursul muzical ce corespunde cifrei 1 împreună cu cadenţa din introducere, şi a doua, reprezentând plasarea graduală a acordului tonicii ce se menţine pe parcursul ultimelor şapte măsuri cu un efect de stingere treptată. Schema primei secţiuni poate fi conturată astfel: b+b1+cadenţa, departajarea microstructurilor fiind realizată în modul următor: 3 m+3 m+4 m.
În ceea ce priveşte imaginea prezentată în compartimentul dat, aceasta se integrează în tabloul imagistic al lucrării zugrăvind aceeaşi atmosferă de bucurie şi tandreţe, gingăşie şi miracol, graţie efectului imitării sunării clopoţelului în cadenţă. Astfel, se formează o reminiscenţă a strofei din cifra 3, unind cele două sfere intonaţionale ale lucrării — Noapte de vis şi O, brad frumos!. Preluând imitarea sunării clopoţelului din discursul ce corespunde cu cifra 3, care însoţeşte aici motivul din Noapte de vis, compozitorul o suprapune de data aceasta pe fundalul intonaţional al cadenţei-simbol ce întruchipează imaginea sărbătorii (bradul). V. Ciolac reuşeşte să ilustreze foarte bine feeria Nopţii de Crăciun, legată de Sărbătoarea Naşterii Domnului, zugrăvind tabloul stelei ce luminează pe cer, peisajul de iarnă, cu zăpada albă ce străluceşte în mii de diamante în razele stelelor, reflectând sentimentul bucuriei şi evenimentul cel mai important — minunea Naşterii Pruncului Dumnezeiesc.
Pentru a fixa aria în care se înscrie forma lucrării Noapte de Crăciun, am elaborat o schema structurii arhitectonice a compoziţiei analizate:
Tabelul 1. Schema arhitectonicii lucrării Noapte de Crăciun
Reieşind din schema propusă mai sus, putem concluziona că, având o componenţă interpretativă instrumentală, lucrarea Noapte de Crăciun poate fi înscrisă, totuşi, în cadrul unei forme strofice, specifice muzicii vocale. Adresarea la această formă a fost dictată de necesitatea configurării discursului muzical în baza formulelor melodice de cântec. Utilizarea intonaţiilor melodice împrumutate din cele mai cunoscute cântece de Crăciun Noapte de vis şi O, brad frumos!, asigură nivelul imagistic al lucrării şi, totodată, conturează sfera mijloacelor de expresie a acesteia. În acelaşi timp, utilizarea aluziilor muzicale ale unor cântece de crăciun de mare popularitate, la nivel intuitiv ne sugerează ideea că piesa orchestrală Noaptea de Crăciun reprezintă un colind instrumental.
De asemenea, este necesar de a evidenţia departajarea la nivel de microstructură în grupuri din trei măsuri, accentuând predominarea cifrei trei, care poartă aici o semnificaţie simbolică, reprezentând în creştinism Sfânta Treime. Iar desfăşurarea lucrării pe parcursul doar a 9 cifre, la fel poate avea un sens legat de simbolica cifrelor, ce presupune legătura omului cu Dumnezeu.
Astfel în concluzie putem menţiona că, lucrările de tematică religioasă alcătuiesc un compartiment aparte în creaţia compozitorului Vladimir Ciolac şi demonstrează o varietate confesională creştină, — ne referim în special la cele mai vechi, cum sunt ortodoxia şi catolicismul. Fiind dirijor de cor, el se axează preponderent pe sonorităţile vocal-corale şi muzica vocal-simfonică, domeniu care, de fapt constituie cea mai mare parte a creaţiei sale. O altă caracteristică specifică este utilizarea formelor şi genurilor muzicii bisericeşti, contribuind prin acest fapt la descoperirea semanticii ce ţine de dimensiunea spirituală a creaţiei.
Referințe bibliografice
- TEODORESCU, L. Tradiţii şi obiceiuri de iarnă [online]. În: Asociaţia Profesorilor din România. [accesat 14.09.2014]. Disponibil: http://www.asociatia-profesorilor.ro/traditii-si-obiceiuri-de-iarna.html.
- BUNEA, D. Note de curs la ritualuri populare. Colindatul cu steaua: geneză şi funcţionalitate. În: ACADEMIA DE MUZICA, TEATRU ŞI ARTE PLASTICE: Anuar ştiinţific: muzică, teatru, arte plastice, 2010. Chişinău: Grafema Libris, 2010, nr.1/2 (10/11), pp. 67–70.
- Тихая ночь [Stille Nacht]. В: Википедия [online]: Свободная энциклопедия. [accesat 02.2016]. Disponibil: https://ru.wikipedia.org/wiki/Тихая_ночь.