MADRIGALUL ÎN CREAŢIA CORALĂ ROMÂNEASCĂ
MADRIGAL IN THE ROMANIAN CHORAL CREATION
EMILIA MORARU,
сonferenţiar universitar, doctor în studiul artelor,
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice
Tehnica madrigalului Renaşterii italiene s-a aflat în atenţia compozitorilor români încă din secolul al XIX-lea. Compozitorii secolului al XX-lea au surprins cu modele originale ale madrigalului românesc, cultivând un modalism larg cromatic, dodecafonia şi o variaţie ritmică intensă. Elementele de limbaj caracteristice acestor compozitori au fost dezvoltate, într-un spirit creator, de către următoarea generaţie care au continuat tradiţiile madrigalului lui Gesulado da Venosa în armonie cu mjloace moderne de exprimare.
Cuvinte-cheie: madrigal, contrapunct, monodie, eterofonie, modalism cromatic, cântecul popular românesc, diversitate/varietate ritmică, polifonie imitativă.
The technique of the Italian Renaissance madrigal was in attention of Romanian composers from the nineteenth century. Twentieth century’s composers have surprised with original Romanian madrigal models, cultivating a wide color modalism, dodecaphonic and intense rhythmic variation. Language elements characteristic of these composers have been developed in the creative spirit of the next generation who continued Gesualdo da Venosa’s madrigal traditions in harmony with modern means of expression.
Keywords: madrigal, counterpoint, monody, eterofonie, color modalism, romanian folk song, rhythmic diversity/variety, imitative polyphony.