TEORIA CONTRAPUNCTULUI ÎN TRATATUL DESPRE ÎNALTA COMPOZIȚIE MUZICALĂ A LUI ANTONIN REICHA
THE THEORY OF COUNTERPOINT IN ANTONIN REICHA’S TRAITÉ DE HAUTE COMPOSITION MUSICALE
VICTORIA MELNIC,
profesor universitar interimar, doctor în studiul artelor,
Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice
Prezentul articol se axează pe analiza principalelor repere ale teoriei contrapunctului expuse în „Traité de Haute composition Musicale” (1824-1826) – cel mai important tratat semnat de reputatul compozitor, profesor şi teoretician A. Reicha. Sunt examinate sistemul noilor moduri bisericeşti, sistemul terminologic, noua clasificare a acordurilor utilizate în stilul sever, noua teorie de rezolvare a acordurilor disonante, regulile contrapunctului simplu şi complex, diferitele tipuri de imitaţii şi canoane, problema diversităţii în muzică etc. Teoria contrapunctului în viziunea lui Reicha denotă originalitate în abordarea mai multor fenomene şi în interpretarea unor noţiuni ca: stil sever şi stil liber, armonie şi contrapunct. Autorul afirmă importanţa practică a utilizării diferitelor procedee, deducerea regulilor din practica componistică, nu doar din teoria scolastică. Tratatul lui Reicha este o mărturie a unei metode pedagogice eficiente care sintetiza tradiţiile şi modernitatea, experienţa acumulată de predecesori şi căutările creative ale contemporanilor, oferind discipolilor o şcoală solidă, dar, totodată, şi libertate suficientă pentru a-şi manifesta eul creator.
Cuvinte-cheie: A. Reicha, armonie, canon, contrapunct, imitaţie, moduri bisericeşti, stil liber, stil sever.
This article focuses on the analysis of the main landmarks of the counterpoint theory presented in „Traité de Haute Composition Musicale“ (1824-1826) – the most important treatise signed by the famous composer, teacher and theorist A. Reicha ho examined the new system of church modes, the terminological system, the new classification of chords used in the strict style, the new theory for solving the dissonant chords, the rules of the simple and complex counterpoint, different types of imitation and canons, the problem of diversity in music, etc. Reicha’s vision on the counterpoint theory reveals originality in approaching many phenomena and the interpretation of several concepts such as: strict style and free style, harmony and counterpoint. The author states the practical importance of using different proceedings, the deduction of the rules from compositional practice not
just from scholastic theory. Reicha’s treatise is a testimony of an effective pedagogical method that synthesizes traditions and modernity, the experience of predecessors and the contemporaries’ creative searches offering the disciples a solid school, but at the same time giving them the freedom to manifest sufficient liberty for expressing their creative self.
Keywords: A. Reicha, harmony, counterpoint, canon, imitation, church modes, strict style, free style.