PORTRETUL ÎN SCULPTURA ROMEI ANTICE
THE PORTRAIT IN ANCIENT ROME SCULPTURE
VLADIMIR LOZOVANU,
doctorand, Academia de Științe a Moldovei,
lector superior, master în arte plastice,
Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice
În acest articol mi-am propus într-o variantă laconică identificarea etapelor principale de evoluţie ale portretului în sculptura din Roma Antică, menţionând rolul etruscilor şi al grecilor în constituirea acestui gen de artă pentru cazul civilizaţiei romane. Relatez specificul limbajului plastic, reieşind din direcţiile evoluţiei acestuia. Definitivez trăsăturile stilistice percepute de artişti, rezultând din cele două direcţii de dezvoltare ale artei portretului roman: realistă şi idealistă. Depistez elementele novatoare utilizate de sculptorii romani în acest gen de artă. Prezenta comunicare este un punct de plecare pentru cercetarea ulterioară ce va ţine de influenţele portretului roman asupra artelor plastice şi culturii europene, dar şi a impactului extern resimţit de către acesta.
Cuvinte-cheie: sculptură, portret, chip, realism, arta portretului, limbaj plastic.
The purpose of this paper was to identify in a laconic variant the main stages of evolution of the portrait in Ancient Rome sculpture, mentioning the role of the Etruscans and Greeks in creating this art genre for the Roman civilization. The author speaks about the plastic language following and defines the stylistic features perceived by artists, resulting from the two directions of development of the art of painting a human’s portrait: realistic or idealistic. Innovative elements used by Roman sculptors are also revealed in the article. The present paper is a starting point for further research referring to the influence of the Roman portrait on plastic arts and European culture as well as the external impact experienced by it.
Keywords: sculpture, portrait, face, realism, art portrait, plastic language.