PERFORMANCE PROVOCATIV, TEATRU PROVOCATIV: INTERACŢIUNE ESTETICĂ
PROVOCATIVE PERFORMANCE, PROVOCATIVE THEATER: AESTHETIC INTERACTION
ANGELINA ROŞCA,
profesor universitar, doctor în studiul artelor,
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice
CZU 792.01
Autorul articolului îşi îndreaptă privirea spre terenul nestudiat al teatrologiei şi anume: spre interacţiunea estetică dintre performance-ul provocativ şi teatrul provocativ. Sunt elucidate coordonatele conceptuale ale performance-ului, plasate între astfel de curente artistice, precum: Acţionismul, Conceptualismul, Fluxus-ul, Happening-ul. Elementele de artă performativă s-au strecurat demult în teatru. Şi nu este vorba doar de o co-prezenţă într-un act artistic, ci de o interferenţă. Performance-ul provocativ deposedează artele alternative de coduri distincte. Mai întâi în SUA, apoi în Europa, iar mai apoi în fostul lagăr socialist şi pe ex-teritoriul URSS performance-ul cucereşte teritoriul teatral. Procesul în cauză se accelerează din momentul în care teatrul dramatic începe să cedeze poziţiile autoritare în favoarea celui post-dramatic. Unele din punctele de suprapunere care uniformizează în arta contemporană performance-ul cu spectacolul sunt urmărite în: strategia idiotismului în practicile provocative; ready-made; corporalitatea; picturalul.
Cuvinte-cheie: Performance (clasic, neobaroc, provocativ), Conceptualism, Fluxus, Acţionism, limbaj împrumutat, interacţiune estetică, erou misionar, strategie a idiotismului
The author directs her attention to an yet-understudied area of theatre science, namely the aesthetic interaction between the provocative performance and the provocative theatre. The article sheds light on the conceptual coordinates of the performance placed among such artistic trends as Actionism, Conceptualism, Fluxus and Happening. Elements of performing arts infiltrated into the theatre long ago. And it is not just a co-occurrence within an artistic act, but an interference indeed. The provocative performance dispossesses the alternative arts of their distinct codes. First in the USA, then in Europe and eventually in the former Socialist Camp and the territory of the ex-USSR, the performance conquered the theatrical territory. This process has been accelerating since the dramatic theatre began to yield its positions to the post-dramatic one. Some of the overlapping points, which unite the performance with the spectacle in contemporary art, are followed in: the strategy of idiocy in provocative practices; the ready made; the corporeality; the pictorial.
Keywords: Performance (classic, neo-baroque, provocative), Conceptualism, Fluxus, Actionism, borrowed language, aesthetic interaction, messianic hero, strategy of idiocy