STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 2 (31), 2017

STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 2 (31), 2017

REVISTA
Nr. 2 (31), 2017
Cuprins
SPECIFICUL ŞI FUNCŢIILE ACTULUI PROVOCATIV
ARTICOL

SPECIFICUL ŞI FUNCŢIILE ACTULUI PROVOCATIV

SPECIFICS AND FUNCTIONS OF THE PROVOCATIVE ACT

ANGELINA ROŞCA,
profesor universitar, doctor în studiul artelor,
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice

CZU 792.9.01

Autoarea articolului subliniază faptul că provocativitatea, care a stat la baza creaţiilor din cadrul variilor curente (constructivismul, futurismul, surrealismul, minimalismul, conceptualismul etc.), are un rol primordial în dezvoltarea artei secolelor XX-XXI. La ora actuală, provocativitatea a devenit principala strategie de dezvoltare a procesului teatral, fapt care obligă teatrologia să-i dea actului provocativ contur teoretic. Autoarea, servindu-se de exemple teatrale recunoscute în lume, determină specificul şi funcţiile provocativităţii. Cele din urmă constau în faptul că provocativitatea permite conturarea mai evidentă a hotarelor artei, lărgind cadrul permisibilităţii şi sporind gradul de toleranţă în societate, sparge tabuurile, de la cele sexuale la cele sociale; contribuie la schimbarea paradigmei artistice; distruge stereotipurile; schimbă radical concepţiile, mijloacele artistice, procedeele, modelele de organizare a procesului artistic; condiţionează apariţia esteticilor radicale; înfăptuieşte reforme artistice şi sociale.
Cuvinte-cheie: provocare, provocativitate, tabu, estetică radicală, funcţie provocativă, act provocativ

The author points out that the provocativeness that is at the basis of the creations belonging to different art trends (constructivism, futurism, surrealism, minimalism, conceptualism and so on) played a key role in the art of the 20th – 21st centuries. At present, provocation has become the main strategy for the development of the theatrical process, which makes it necessary for theatre science to try to delineate the theoretical outline of what we call provocativity. The author, using worldknown theatrical cases, determines the specificity and functions of provocativity. The latter consists in the fact that the provocation, allows a clearer outline of the boundaries of art, broadening the permissibility framework and increasing the degree of tolerance in society, breaks the taboos, from the sexual to the social ones, contributes to changing the artistic paradigm, destroys stereotypes, radically changes conceptions, artistic means, methods, models of organizing the artistic process, impacts the emergence of radical aesthetics, carries out artistic and social reforms.
Keywords: challenge, provocation, taboo, radical aesthetics, provocative functions, provocative act