În articol sunt caracterizate lucrările pentru pian de S. Pîslari, create în anii 1990 și 2010. Ele demonstrează evoluția stilului componistic al S. Pîslari, ce se manifestă în mișcarea de la romantism spre sinteza tehnicilor moderne de compoziție. În miniaturile anilor 1990 domină imagini lirice, dramarurgia muzicală se desfășoară în cadrul tematismului clasic, gândirea modală se realizează în formă de tonalitate armonică, textura este construită ca omofon-armonică. Opusurile anilor 2010 demonstrează orientarea compozitorului spre stilistica folclorică și conexiunile cu repetitivitatea. Acestea se referă la repertoriul pedagogic pentru școlile de muzică, se bazează pe un material folcloric, demonstrează utilizarea procedeelor variantic, variațional și de ostinato și cel al repetitivității exacte, ca modalitate de expunere și dezvoltare a tematismului.
Cuvinte-cheie: Snejana Pîslari, miniatură pentru pian, romantism, minimalism, tehnica repetitivă, postmodernism
In the article we characterize the piano compositions by S. Pyslari created in the 1990s and 2010s. They demonstrate the evolution of the composer’s style which manifests itself in its movement from romanticism to the synthesis of modern compositional techniques. It is the lyrical images that dominate in the miniatures composed in the 1990s, the musical dramaturgy evolves within the framework of classical thematism, the modal thought is carried out in the form of harmonic tonality, the texture is constructed as a homophone-harmonic one. The 2010s opuses show folkloric orientation and relation to repetitiveness. They refer to the pedagogical repertoire of music schools, based on folkloric material, demonstrating the use of variation, variance and striet repetition as means of tonal and thematical development.
Keywords: Snejana Pyslari, piano, miniature, romanticism, minimalism, repetitive, technique, postmodernism