Dans cet article nous tentons de présenter sous différents angles les musiciens du métro à Paris. Eux dont la présence fut pendant longtemps interdite pour être désormais tolérée. D’une certaine façon, la règlementation n’a fait que suivre et entériner une situation créée par les musiciens eux-mêmes. Placée devant le fait accompli, la direction de la RATP a tenté de fournir un cadre à cette présence diffuse d’artistes en sous-sol qui n’ont que leur art pour vivre. La musique s’est invitée dans le métro bien avant qu’on lui en donne l’autorisation. À travers la présence d’orchestres, s’invente un fonctionnement interne et collectif avec ses lois propres. Les musiciens du métro, par ailleurs, participent aussi à la sauvegarde de la diversité musicale.
Mots clefs: musiciens du métro, Paris, Régie Autonome des Transports Parisiens (RATP)
În acest articol autorul prezintă diferite aspecte ce se referă la muzicienii care activează în metroul din Paris. Prezența lor mult timp a fost interzisă, înainte de a fi tolerată. Într-un fel, muzicienii înșiși au fost cei care au creat și au influențat deciziile direcției metroului (RATP). Confruntându-se cu un fapt „împlinit”, direcția a încercat să „încadreze” oarecum aceste prezențe difuze ale artiștilor de metrou, pentru majoritatea cărora, arta lor e singura posibilitate de-a asigura existența. Muzica s-a încetățenit în metrou cu mult înainte de a primi permisiunea. Prezența orchestrelor și ansamblurilor muzicale în metroul parizian a condiționat înrădăcinarea unor legități de organizare proprii, ce au influențat oarecum hotărârile conducerii acestuia. În plus, muzicienii de metrou participă la protejarea diversității culturii muzicale.
Cuvinte-cheie: muzicieni de metrou, Paris, Régie Autonome des Transports Parisiens (RATP)