Procesul disoluţiei structurii funcţionale începe cu muzica lui Wagner. Fiindcă disonanţele nu se rezolvă, centrul rămâne incert, mai ales atunci când fi ecare acord este ambiguu din punct de vedere funcţional. Acordurile alterate, cu polivalenţe funcţionale şi dese modulaţii, duc la slăbirea sentimentului unităţii tonale. Incursiunile la diferitele trepte şi desele modulaţii slăbesc considerabil organizarea tonală. Astfel, apare Expresionismul.
Cuvinte-cheie: expresionism, muzică, arhitectonic, atonalism, dodecafonism, serialism
The process of dissolution of the functional structure begins with Wagner’s music. For dissonance is not resolved, the center remains uncertain, especially when each accord is ambiguous in terms of functionality. Altered chords with functional polyvalence and frequent modulations weaken the impression of tonal unity. Incursions at diff erent levels and frequent tonal modulations considerably weaken the tone organization. Thus, Expressionism appears.
Keywords: expressionism, music, architectonic, atonality, dodecaphonism, serialism