DOI https://doi.org/10.55383/amtap.2025.2.11
Dramaturgia lui Constantin Cheianu reflectă criza identitară şi instabilitatea socială a Republicii Moldova postsovietice, punând în scenă personaje dezorientate şi victime ale corupţiei şi tranziţiei. Textele sale combină realismul social cu expresii teatrale experimentale, incluzând farsa, absurdul şi metateatrul, pentru a interoga relaţia dintre individ şi putere. Piesele „Volodea, Volodea”, „Luna de la Monkbery” şi „În container” evidenţiază precaritatea socială, migraţia şi dezagregarea instituţiilor. În „Plasatoarele” şi „Luministul” dramaturgul utilizează teatrul absurdului şi mecanisme metateatrale pentru a destrăma convenţiile scenice şi a implica spectatorul în spectacol. Opera lui se înscrie într-o tradiţie est-europeană posttotalitară, transformând teatrul într-un spaţiu de reflecţie critică şi de cunoaştere a realităţii contemporane.
Cuvinte-cheie: Constantin Cheianu, dramaturgie, tranziţie, identitate, teatrul absurdului, farsă tragică
Constantin Cheianu’s dramaturgy reflects the identity crisis and social instability of post-Soviet Moldova, portraying disoriented characters that are victims of corruption and the challenges of transition. His texts combine social realism with experimental theatrical expressions, including farce, the absurd, and meta-theatre, to interrogate the relationship between the individual and power. The plays „Volodea, Volodea”, „Luna de la Monkbery”, and „În container” highlight social precarity, migration, and the disintegration of institutions. In the cycles „Plasatoarele” and „Luministul”, the playwright employs the theatre of the absurd and meta-theatrical mechanisms to dismantle stage conventions and involve the audience in the performance. His work belongs to a post-totalitarian Eastern European tradition, transforming the theatre into a space for critical reflection and understanding of contemporary reality.
Keywords: C. Cheianu, dramaturgy, transition, identity, theatre of the absurd, tragic farce