ACTIVITATEA LUI MIHAIL BEREZOVSCHI REFLECTATĂ
ÎN DOCUMENTELE ARHIVEI NAŢIONALE
DIN PERIOADA ROMÂNIEI MARI (II)
THE ACTIVITY OF MIHAIL BEREZOVSCHI REFLECTED IN THE
NATIONAL ARCHIVE’S DOCUMENTS DURING THE PERIOD OF BIG ROMANIA
HRISTINA BARBANOI,
lector universitar, doctorandă,
Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice
Prezentul articol vine ca o continuare fi rească a unei publicaţii știinţifi ce realizată de autoare anterior – „Activitatea lui Mihail Berezovschi refl ectată în documentele Arhivei Naţionale din perioada Basarabiei Ţariste”, dezvăluind deja informaţiile culese din fi lele surselor arhivistice de după Marea Unire a Principatelor Române care s-a produs în anul 1918. În limita acestui articol, am expus rezultatele obţinute în urma analizei informaţiilor desprinse din fi lele dosarelor 205 și 206, inventarul 3 din Fondul 1135, precum și a dosarelor 245 și 1134, inventarul 8 din Fondul 1772, dar și a dosarului 631, inventarul 30 din Fondul 1862, care s-au dovedit a fi niște documente cu adevărat valoroase ce vin să aducă noi fascicule de lumină în biografi a marelui compozitor, dirijor, pedagog și preot Mihail Berezovschi. Datorită perioadei istorice din care datează, aceste documente sunt scrise deja în limba română, spre deosebire de documentele analizate în articolul ce vizează activitatea lui M. Berezovschi din perioada Basarabiei Ţariste. În același timp, consultând surse mai recente, au fost incluse în articol și informaţii privind soarta copiilor lui M. Berezovschi, care ar putea fi în sine subiectul unor investigaţii aparte prin sursele arhivistice.
Cuvinte-cheie: Mihail Berezovschi, date biografi ce, surse arhivistice, Fondurile Arhivei Naţionale a Republicii Moldova
Th is article comes as a natural continuation of the author`s previous scientifi c publication – „Th e Activity of Mihail Berezovschi Refl ected in the National Archive Documents during Tsarist Bessarabia”, this time revealing the information collected from archival sources tabs aft er the Great Unifi cation of the Romanian Principalities which took place in 1918. Within this article, I presented the results of the analysis of the information drawn from dossiers tabs 205 and 206, from inventory 3 Fund 1135, also dossiers 245 and 1135, inventory 8 from Fund 1772, and from dossier 631, inventory 30 from Fund 1862, which proved to be some really valuable documents that bring new light to the biography of the great composer, conductor, teacher and priest Mihail Berezovschi. Due to the historical period, to which these documents belong, they are already written in the Romanian language, unlike the documents analyzed in the article regarding the activity of M. Berezovschi during Tsarist Bessarabia. At the same time, consulting some recent sources there was included in the article information about the fate of M.
Berezovschi’s children, which could itself be the subject of separate investigations in archival sources.
Keywords: Mihail Berezovschi, biographical data, archival sources, National Archive’s Funds of the Republic of Moldova
Tabloul biografi c al remarcabilului înaintaș al artei corale religioase basarabene Mihail Berezovschi a putut fi completat cu date privind viaţa și activitatea sa de după anul 1918 în baza informaţiilor desprinse din fi lele dosarelor din Fondurile 1135, 1772 și 1862 ale Arhivei Naţionale. Așadar, în F. 1135, inv. 3, dos. 205[1] intitulat Episcopia Chișinăului: Listele de serviciu ale slujitorilor bisericești din eparhia Lăpușna, în compartimentul II, cu denumirea Formularul de serviciu al clericilor cu familiile lor și al epitropilor bisericești: informaţiuni despre văduvele și orfanii preoţilor decedaţi, pentru anul 1937, găsim următoarele informaţii noi: în anul 1921, la 18 noiembrie, a fost decorat cu Medalia Bene Merenti clasa I. Precizăm că Medalia Bene Merenti era o distincţie foarte înaltă oferită în semn de apreciere a meritelor obţinute în domeniul artelor, știinţelor, literaturii, industriei, agriculturii etc. Această medalie a fost instituită în anul 1876, iar în 1931 a fost înlocuită cu Ordinul Meritul Cultural. Medalia era de două categorii: clasa I-a și clasa a II-a; din metal aurit pentru clasa I-a și din metal argintat pentru clasa a II-a. Pe faţa medaliei se afl a efi gia Regelui Carol I, având inscripţia circulară „Carolus Princeps Romaniae”, iar după proclamarea Regatului avea inscripţia „Carolus I Rex Romaniae”. Pe reversul medaliei era reprezentată o ghirlandă din frunze de stejar, care avea în interior inscripţia „Bene Merenti”. Medalia avea o panglică de culoare vișinie și cu câte o dungă argintie pe margini [1].
În anul 1922, la 20 decembrie, M. Berezovschi a fost decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Cavaler. Menţionăm faptul că acest ordin a fost instituit de Regele Carol I în data de 14 martie 1881, după ce România a fost proclamată Regat. Coroana României în grad de Cavaler era un ordin ce avea menirea de a răsplăti serviciile deosebite aduse statului, se conferea atât militarilor cât și civililor. Varianta din 1881, de care s-a învrednicit compozitorul (următoarea variantă datează din anul 1932), se prezintă astfel: pe avers conţine o cruce de Malta, cu dimensiunea de 40 mm, smălţuită roșu, cu marginile de metal; în centru are un medalion rotund din același smalţ roșu și cu o bordură albă. Medalia poartă pe avers Coroana Regală de argint și pe bordură inscripţia „Prin noi înșine – 14 martie 1881”. Între braţele crucii se afl ă cifrul Regelui Carol I, din metal. Pe revers, în mijloc apare inscripţia „10 mai”, iar pe bordură inscripţia „1866–1877–1881”. Panglica ordinului este albastră, cu câte o dungă de argint pe margine. Versiunea pentru militari avea pe revers două spade [2].
În anul 1923, la 11 noiembrie, M. Berezovschi a fost hirotonit Iconom Stavrofor de către Înalt Prea
Sfi nţitul Arhiepiscop Gurie[2]. Precizăm că rangul de Iconom Stavrofor este unul onorifi c ce se oferă preoţilor iconomi cu o activitate bisericească impecabilă și se acordă în cadrul permanenţei Consiliului eparhial; iconomul stavrofor poartă ca semne distinctive cruce la piept, brâu roșu și bederniţă[3].
Din fi lele aceluiași document găsim argumente în plus pentru a afi rma că M. Berezovschi a avut o carieră pedagogică și dirijorală fructuoasă: printre informaţiile noi care lipseau în documentele analizate în articolul anterior stă mărturia despre faptul că, în 1907, a fost ales membru în Consiliul economic al Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău. Găsim o dată nouă privitor la momentul când a fost numit membru în Comisia de examinare a cântăreţilor: în documentele analizate anterior fi gura data de 2 octombrie 1907 [3, f. 239v], iar aici am găsit data de 2 august 1907. Tindem să credem că greșeala a survenit în documentul pe care îl analizăm acum, întrucât, probabil, s-a făcut confuzie cu data 2 august 1906 – cea a confi rmării prin Decretul Consistoriului de la Chișinău privind numirea sa în funcţia de membru al Comisiei de examinare a pretendenţilor la funcţia de cântăreţi și a celor ce urmau a fi gratifi caţi cu stihar.
În anul 1918, prin Înaltul Decret Regal a fost numit director și profesor la Școala de cântăreţi din Chișinău. La 4 octombrie 1921 a demisionat din postul de director al acestei școli. La 1 septembrie 1926 a fost numit profesor de muzică la Liceul de Băieţi „Mihai Eminescu” din Chișinău. În 1929 a fost trecut ca profesor de muzică la Școala Normală de Fete Nr. 2 din Chișinău. În anul 1930 a fost trecut ca profesor de muzică la Școala Normală de Conducătoare din Chișinău. În anul 1931 a fost trecut ca profesor de muzică la Școala Normală de Fete Nr. 1 din Chișinău. În anul 1932 – trecut ca profesor de muzică la Liceul de Băieţi „B. P. Hașdeu” din Chișinău. Iar în 1934 a fost scos la pensie ca profesor de muzică[4].
În compartimentul unde este indicată starea familială apar unele informaţii lamentabile. Afl ăm că M. Berezovschi a rămas văduv, soţia sa, Elena Dumitru Baltaga, a decedat în anul 1927, iar un an mai târziu se stinge din viaţă și unul din feciorii săi – Dumitru, decedat în 1928[5].
Deși documentul din care am sustras toate aceste informaţii este scris cu ajutorul mașinii de dactilografi at, totuși, la fi nalul său, găsim semnătura lui M. Berezovschi și data „Iconom Mihail Berezovschi, 1 aprilie 1938”[6]. Ceea ce poate servi ca un autograf istoric.
Merită a fi menţionat și faptul că, în compartimentul în care se cere a fi indicat dacă „are avere nemișcătoare personal sau soţia”, este scris ca răspuns că „nu are”. În același dosar, fi la unde sunt indicate date privind casele clerului Soborului din Chișinău, e specifi cat că acestea sunt construite de către administraţia Catedralei pe pământul Catedralei și anume: un rând de case cu un etaj pe strada Mihai Viteazul nr. 50 și alt rând de case – pe str. Alexandru cel Bun nr. 67, cu beciuri, cu două etaje. Despre starea caselor se spune că este „destul de bună”. Într-un alt dosar[7], într-un tablou ce ilustrează lista profesorilor la liceul M. Eminescu pentru anul 1926, la numărul 15, găsim și numele lui M. Berezovschi, cu indicarea domiciliului: Alexandru cel Bun, colţ Mihailov, Casele Soborului. Așadar, de aici deducem că M. Berezovschi nu a adunat averi materiale, ci a căutat mai mult spre cele spirituale, asta o confi rmă și statutul său de preot, precum și cea de compozitor de creaţii muzical-religioase, activitatea multiplă de dirijor, dar și munca asiduă de profesor.
În dosarul 206, inventarul 3, din Fondul 1135, care ilustrează Formularul de serviciu al clericilor slujitorilor bisericești din judeţul Lăpușna, Episcopia Chișinăului, pentru anul 1938, informaţia este păstrată în linii mari. Ca o remarcă, am observat faptul că în lista copiilor sunt menţionaţi doar 5 dintre cei 6 trecuţi în documentul precedent, cea de-a doua fi ică, Maria, nu fi gurează în acest document. Probabil, este vorba despre o greșeală, întrucât ca dată de naștere a primului copil, Andrei, este indicată cea a Mariei (29 august 1891, în loc de 2 iunie 1890). În afara acestui moment, nu găsim informaţii noi care ar completa lista activităţii profesionale a lui M. Berezovschi, ca un rezultat al faptului că, în anul 1934, s-a pensionat din toate posturile didactice[8].
Referitor la copiii lui M. Berezovschi, găsim informaţii despre Andrei Berezovschi în enciclopedia de personalităţi Figuri contemporane din Basarabia ce datează cu anul 1939, unde este indicat în mod eronat un alt an al nașterii – 1892, cel real fi ind 1890 (2 iunie). În schimb, afl ăm locul exact al nașterii: „Comuna Costești, jud. Lăpușna. Absolvent al Liceului „B. P. Hașdeu” din Chișinău, doctorand în drept de la Universitatea din Iași. Șeful poliţiei Tighina. Ofi ţer de rezervă. A luat parte la mișcarea naţională din Basarabia. Fost subprefect, fost avocat, magistrat, fost chestor al poliţiei municipiului Chișinău”. Mai afl ăm că a fost decorat cu ordinele rusești Sf. Ana și Sf. Vladimir și cu distincţiile românești: Coroana României și Steaua României în grad de Cavaler, și Medalia Regele Ferdinand cu spade [4, p. 13].
Într-un studiu mai recent, semnat de Iurie Colesnic, intitulat Chișinăul din inima noastră, publicat în anul 2013, unde îi dedică un articol compozitorului M. Berezovschi, cercetătorul relatează despre Andrei Berezovschi, pe care îl prezintă ca fi ind unicul fi u al compozitorului, ceea ce este, de fapt, o eroare, întrucât Andrei este feciorul cel mai mare, dar a mai avut și un frate mai mic – Dumitru, care, spre regret, a decedat în anul 1928. Autorul menţionează cu părere de rău că și-a ales o profesie mult prea departe de muzică comparativ cu sfera de activitate a tatălui său. Pe lângă informaţiile pe care leam desprins din paginile enciclopediei sus-menţionate, în studiul lui Iu. Colesnic găsim date privind împrejurările în care A. Berezovschi a trecut în lumea celor drepţi: „A murit la datorie. În trenul în care se refugiau din Basarabia, câţiva legionari terorizau două femei evreice. El și-a făcut datoria, le-a luat apărarea și a fost omorât. Era vara lui 1940…” [5, p. 125–126].
În schimb, fi ica cea mai mică, Elena, a moștenit talentul muzical al tatălui său, devenind o celebră soprană, cu o carieră de succes. Data și anul nașterii pe care le indică Iu. Colesnic în cazul Elenei coincid cu informaţiile pe care le-am găsit în sursele arhivistice (2 mai 1902) și Elena s-a dovedit a fi destul de longevivă, întrucât a trăit până la 1 iunie 1981. Iu. Colesnic ne mai aduce la cunoștinţă următorul fapt: „Ea și-a făcut studiile muzicale la Conservatorul Unirea (1923–1927) din Chișinău, fi ind discipolă a Lidiei Lipkovski la canto și a lui Mihail Berezovschi la teorie-solfegii. Următoarea etapă de formare a urmat-o la Conservatorul din București cu profesorii Elena Teodorini și Dimitrie Onofrei (canto)” [5, p. 126]. „A debutat la 6 decembrie 1925, cu numele de scenă Elena Basarab, în rolul Santuzzei din opera Cavalleria Rusticana de P. Mascagni pe scena Operei Române din București, unde a devenit o permanenţă revelatorie, activând din 1925 până în 1946 în calitate de solistă” [5, p. 126].
Despre celălalt fecior al lui M. Berezovschi – Dumitru, afl ăm informaţii inedite din articolul Cine ești, Mihail Berezovschi? de R. Arabagiu. Cercetătorul menţionează că D. Berezovschi a absolvit Conservatorul Unirea, clasa artă vocală, participând la concerte și spectacole de operă ale studioului de operă, dramă și balet, reînfi inţat la Chișinău în noiembrie 1919 de către N. I. Nagacevschi, cântăreţ de operă cu renume mondial. Natura l-a înzestrat cu o voce frumoasă de bas cantante și cu un talent dramatic. R. Arabagiu relatează despre aprecierile apărute la adresa lui Dumitru în ziarul Basarabia din 15 (2 mai) 1920, ca urmare a faptului că, pe 12 mai (29 aprilie) 1920, interpretase rolul lui Mephistopheles din opera Faust de Ch. Gounod, pe scena Adunării nobilimii: „Dl. D. Berezovschi e un Mephistopheles viu. Tânărul actor este înzestrat cu calităţi vocale care îi prezic o bună carieră de operă. Chiar dacă e tânăr și rar se produce pe scenă, artistul are o ţinută plină de dezinvoltură și degajare. Tânărul artist a demonstrat în acest rol multe detalii concepute și realizate original. D. M. Berezovschi este un talent scenic veritabil, care se dedă cu dragoste operei de șlefuire artistică a rolului…” [cit., 6, p. 199]. R. Arabagiu vine cu informaţii complementare, menţionând că Dumitru a luat parte la punerea în scenă a următoarelor opere: Bărbierul din Sevilla de G. Rossini, Mazepa, Dama de pică și Evghenii Oneghin de Ceaikovski [6, p. 199].
Despre cariera fi icei mai mari a lui M. Berezovschi – Maria, devenită după căsătorie Iudina, desprindem detalii din articolul lui S. Pojar – Многоликий Пастырь: К 140-летию композитора, регента, певца и художника Михаила Березовского, în care menţionează că și ea a îmbrăţișat o meserie din domeniul artelor, doar că și-a ales drumul picturii, urmând lecţiile în clasa renumitului Constantin Korovin, a devenit pictoriţă de teatru [7, p. 147]. Aceste informaţii pot fi ulterior precizate în baza documentelor arhivistice.
În Fondul 1772, inv. 8, dos. 245, găsim informaţia cu nr. 16848 comunicată de Inspectoratul Școlar al Regiunii XV Chișinău din cadrul Ministerul Instrucţiunii către Direcţiunea Liceului de Băieţi „M. Eminescu”, prin care se confi rmă faptul că, din 1 septembrie 1926, este numit profesor titular la acea școală – „Pr. M. Berezovschi, specialitatea muzică vocală prin Ordinul Instrucţiunii Publice cu numărul 97719/1926”[9].
Numele profesorului M. Berezovschi fi gurează și în Tabloul ce ilustrează lista profesorilor și maeștrilor titulari și suplinitori care activau la Liceul M. Eminescu din 7 decembrie 1926 cu menţiunea că este Maestru titular10. În fi la 159 a aceluiași dosar găsim o cerere din partea lui M. Berezovschi către directorul Liceului de Băieţi „M. Eminescu” datată cu 24 martie 1927, prin care solicită vreo 2–3 ore în plus pe lângă cele pe care le avea deja, cu scopul de a pregăti elevii cu cântece patriotice și naţionale pentru serbări naţionale, iar ca răspuns la cererea sa, într-o altă fi lă din aceeași sursă arhivistică, găsim o scrisoare venită din partea Inspectoratului Școlar al Regiunii a XV-a, la data de 18 iunie 1927, care înștiinţează Direcţiunea Liceului de Băieţi „M. Eminescu” despre faptul că „…pe baza avizului favorabil al Comisiei de Inspectori, Ministerul cu ord. N. 26740/1927 egalează în salar în ziua de 1 ianuarie 1927 pe Preotul Mihail Berezovschi, maestru de muzică vocală la acel liceu, cu obligaţia de a mai face 3 ore, pe care le va fi xa Inspectoratul”[10].
În Fondul 1772, inventarul 8, dosarul 1134, găsim unele informaţii preţioase care confi rmă că M. Berezovschi a fost certifi cat cu numărul 87.846/926 de către Ministerul Instrucţiunii Publice, în calitate de „Maestru asimilat în învăţământul secundar de muzică vocală, având o vechime de muncă de 4 gradaţii în învăţământul secundar” [8, f. 1]. Pe o altă fi lă a aceluiași dosar identifi căm un formular de Stat personal în care, printre alte informaţii, găsim data căsătoriei sale, pe care nu am mai întâlnit-o în alte surse arhivistice: „Căsătorit la data de 20 august 1889” [8, f. 3]. Pe fi la 4 afl ăm o Fișă individuală în care se precizează că Ministerul i-a eliberat certifi cat sub numărul 97.719/926, prin care se confi rmă gradul în corpul didactic: „Maestru titular de muzică asimilat cu titlul provizoriu. Începând cu 1 septembrie 1926”. Pe fi la 5 a aceluiași dosar, într-o altă Fișă personală, găsim o nouă dată de naștere: 28 februarie, dar tindem să credem că nu este decât o greșeală, întrucât scrisul este mai caligrafi c comparativ cu cel din cererile analizate de noi semnate de M. Berezovschi, de unde deducem că a fost completat de către o altă persoană. Documentul, semnat cu data de 8 mai 1927, mai conţine informaţia: „Timpul servit cu drept la gradaţie socotit până la 1 ianuarie 1927 este de 38 ani și 4 luni ca preot și profesor titular de muzică” [8, f. 5].
Dosarul personal al profesorului Mihail Berezovschi la Liceul de Băieţi „Mihai Eminescu”, l-am identifi cat în F. 1862, inv. 30, dos. 631, în care găsim o scrisoare din data de 12 martie 1930 eliberată de către Ministerul Instrucţiunii și al Cultelor, Serviciul Învăţământului de pe lângă Directoratul Regional III, către Direcţiunea Liceului de Băieţi „Mihai Eminescu”, din care afl ăm: „Ministerul Instrucţiunii Publice cu ord. nr. 924.26/1929 comunică că, în urma avizului Comitetului de verifi care a titlurilor profesorilor din Basarabia, Ministerul Instrucţiunii Publice a recunoscut Pr. Mihail Berezovschi, de la liceul ce conduceţi, dreptul de maestru defi nitiv pentru muzica vocală cu vechimea de 23 ani și 4 luni buni pentru pensie și gradaţie la 1 ianuarie 1929” [9, f. 2].
Pe fi la 3 a aceluiași dosar se găsește un certifi cat emis de către Direcţiunea Școalei Normale de Învăţătoare Nr. 2 (Eparhială) din Chișinău, prin care se confi rmă faptul că Părintele M. Berezovschi a funcţionat la această școală în calitate de profesor de muzică vocală din septembrie 1929 până la 31 august 1931. În fi la 6 a dos. 631, inv. 30 din F. 1862 se afl ă o altă scrisoare ofi cială din partea Ministerului Instrucţiunii și al Cultelor, Serviciul Învăţământului de pe lângă Directoratul Regional III, de această dată către Direcţiunea Școlii Normale Nr. 2 Eparhiale de Fete din Chișinău, care conţine următoarea informaţie: „Conform deciziunii M. I. P. și al Cultelor, Nr. I0765/1930 cu onoare vă facem cunoscut că Pr. Mihail Berezovshi, profesor dela[11] Școala Normală de Fete Nr. 2 din Chișinău, este utilizat în mod provizoriu pe ziua de 1 septembrie 1930 la catedra de muzică vocală de la Șoala Normală de conducătoare din Chișinău, cu completare la Școala Normală Nr. 2 eparhială din aceeași localitate…”. Scrisoarea datează din 6 septembrie 1930.
Unele fi le ale surselor arhivistice consultate de noi conţin cereri semnate de către M. Berezovschi către directorul Liceului de Băieţi „Mihai Eminescu” sau la adresa directoarei Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău [9, f. 4], care sunt niște adevărate autografe istorice, întrucât ne demonstrează cum arăta scrisul compozitorului, totodată, avem ocazia prin ele să facem cunoștinţă cu anumite formule de politeţe utilizate în acea perioadă istorică. Aducem drept exemplu un început de scrisoare de acest tip: „Domnule Director, Subsemnatul Berezovschi M. profesor de muzică vocală la liceul „M. Eminescu” ce cu onoare îl conduceţi…Vă rog să binevoiţi a-mi <…>”[12].
Concluzionând, dorim să menţionăm faptul că, în baza investigaţiei surselor documentar-arhivistice cuprinse în dosarele 205 și 206, inventarul 3 din Fondul 1135, precum și în dosarele 245 și 1134, inventarul 8 din Fondul 1772, dar și în dosarul 631, inventarul 30 din Fondul 1862, ce datează din perioada României Mari, am reușit să completăm tabloul biografi c al compozitorului Mihail Berezovschi cu informaţii preţioase privind activitatea sa dirijorală, pedagogică, componistică și preoţească.
Informaţiile culese din dosarele acestor fonduri pot fi clasifi cate în trei categorii: a) documente ce vin să confi rme anumite date privind activitatea profesională și viaţa personală a lui M. Berezovschi; b) documente ce dezvăluie aspecte încă necunoscute; c) surse în baza cărora este posibil de corectat unele erori informaţionale.
Prezentul articol aduce lumină și în biografi a copiilor lui M. Berezovschi – Andrei Berezovschi, Elena Basarab, Maria Iudina, Dumitru Berezovschi, clarifi când, totodată, unele date eronate care circulau până de curând în literatura muzicologică și istorică. Reconstituirea datelor biografi ce ale lui Mihail Berezovschi ne-au permis reliefarea valorii culturale incontestabile a compozitorului și moștenirii sale artistice.
Ordinul_%E2%80%9EBene_Merenti%E2%80%9D.
[1] Formularul de serviciu al clericilor cu familiile lor și al epitropilor bisericești: informaţiuni despre văduvele și orfanii clericilor decedaţi: Iconom Stavrofor Mihail Andreevici Berezovschi, 1937. În: ANRM, F. 1135 (Arhiepiscopia Chișinăului), inv. 3, dos. 205, f. 16-18v.
[2] Idem, f. 16v.
[3] Bederniţa sau nabederniţa, cum mai este numită, este un veşmânt liturgic, purtat de episcopi şi preoţii care au primit binecuvântarea de a o purta, ca o distincţie specială; bederniţa aparţine tradiţiei slave în Biserica Ortodoxă; este alcătuită dintr-o bucată de ţesătură de formă romboidală, purtată pe partea dreaptă, legată cu un cordon ce trece peste umărul stâng.
[4] Idem, f. 17v-18v.
[5] Idem, f. 17.
[6] Idem, f. 18v.
[7] Documente arhivistice despre Mihail Berezovschi. În: ANRM, F. 1772, inv. 8, dos. 245, f. 41-274.
[8] Formularul de serviciu al clericilor cu familiile lor și al epitropilor bisericești: informaţiuni despre văduvele și orfanii clericilor decedaţi: Iconom Stavrofor Mihail Andreevici Berezovschi, 1938. În: ANRM, F. 1135, inv. 3, dos. 206, f. 288-290v.
[9] Documente arhivistice despre Mihail Berezovschi. În: ANRM, F. 1772, inv. 8, dos. 245, f. 41. 10 Idem, f. 99.
[10] Idem, f. 274.
[11] A fost păstrată ortografi erea conform sursei originale.
[12] Documente arhivistice despre Mihail Berezovschi. În: ANRM, F. 1772, inv. 8, dos. 245, f. 159.