În acest studiu încerc să observ ce s-a întâmplat, din punct de vedere educaţional, în această primăvară, când cele două luni de blocaj, cauzate de Covid-19, ne-au forţat să ne reevaluăm pedagogiile, în sens practic şi fi losofi c. Învăţământul online (inclusiv predarea online, bineînţeles) a fost şi este o provocare, mai ales în zona învăţământului artistic, unde prezenţele fizice ale profesorului şi colegilor sunt aproape de neînlocuit. Observaţiile mele se bazează pe un set de întrebări, la care au fost invitaţi să răspundă studenţii Facultăţii de Teatru ai Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” din Iaşi (România).
În acelaşi timp, mă axez pe câteva aspecte recente, precum: spaţiul public şi spaţiul privat pe platforme video, discriminarea economică (luxul de a avea o conexiune la internet), slaba reacţie, în momente de criză, a Departamentelor pentru Pregătirea Personalului Didactic şi aşa mai departe.
Cuvinte-cheie: învăţare, online, blocaj, educaţie, discriminare, zoom, Covid-19
In this study I’m trying to examine what has happened, from the educational point of view, during this spring, when the two months of lockdown, caused by the Covid-19, forced us to revaluate our pedagogies, in a practical and philosophical sense.
The online learning (and online teaching, of course) was and still is a challenge, especially in the fi eld of artistic education, where the physical presence of the teacher and his colleagues are almost irreplaceable. My observations are based on a set of questions that students from the Th eatre Faculty of the G.Enescu National University of Arts from Iaşi (Romania) were invited to answer. At the same time, I focus on some recent issues such as: public and private space on video platforms, economic discrimination (the luxury of having an internet connection), slow reaction, in times of crisis, of the Departments for Training Educational Staff and so on.
Keywords: online, learning, educational, lockdown, discrimination, zoom, Covid-19