DOI https://doi.org/10.55383/amtap.2024.1.06
În acest articol sunt analizate lucrările pentru pian ale lui M. Stârcea, utilizate în practica didactică a AMTAP: Variațiuni în Sol major și Două Preludii. Autorul examinează în detaliu trăsăturile compoziției, ale dramaturgiei și ale limbajului muzical, identifică dificultățile de interpretare și oferă o variantă de execuție. Se concluzionează că potențialul metodologic și didactic înalt al acestor lucrări de M. Stârcea se datorează sintezei tradițiilor clasico-romantice ale genurilor de variațiuni și preludii cu limbajul muzical al compozitorilor moldoveni.
Cuvinte-cheie: Stârcea Marian, variațiuni, preludiu, compoziție, dramaturgie, limbaj muzical, factură pianistică, interpretare artistică
The article analyzes two piano works of M. Stârcea – Variations in G major and Two Preludes, which are used in the pedagogical practice of the AMTFA. The author thoroughly examines the features of the composition, dramaturgy, and musical language of these pieces, identifies the performance difficulties, and offers an interpretation option. It is concluded that the high methodical and didactic potential of these works by M. Stârcea is due to the synthesis of the classical-romantic traditions of the genres of variations and prelude with the musical language of contemporary Moldovan compositional creation.
Keywords: Stârcea Marian, variations, prelude, composition, dramaturgy, musical language, piano texture, artistic interpretation