DOI https://doi.org/10.55383/amtap.2026.1.34
Subiectul lucrării aduce în atenţie prezenţa culturii muzicale naţionale în spaţiul european, un subiect cu o semnificaţie culturală, istorică şi identitară pregnantă. Tematica vizează atât istoria muzicii cât şi percepţia culturii româneşti în context continental, urmărind identificarea şi punerea în valoare a documentelor (manuscrise, partituri, cronici, corespondenţă, presă, relatări de călătorie) care atestă circulaţia muzicii româneşti în afara hotarelor sale.
Studierea acestor surse dezvăluie dialogul cultural dintre spaţiul românesc şi Europa, de la Imperiile Otoman şi Habsburgic până la marile centre occidentale. În timp ce alte naţiuni au adoptat timpuriu forme culte scrise, o mare parte a culturii noastre s-a dezvoltat prin tradiţia orală. Documentele străine oferă, astfel, o perspectivă valoroasă asupra percepţiei muzicii noastre etnice, care, prin prezenţa în arhive şi în creaţia compozitorilor străini, îşi consolidează locul ca parte integrantă a patrimoniului european, depăşind statutul de simplă „curiozitate locală”. Mărturiile validează ideea că muzica naţională nu a evoluat în vacuum, ci a interacţionat constant cu spaţiul european.
Cuvinte-cheie: muzică naţională românească, istoriografie muzicală, Victor Ghilaş