STUDIUL ARTELOR ȘI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 2 (29), 2016

REVISTA

Cuprins

Selectează Articol THE MUSIC OF THE PAST IN THE PRESENT JUVENIS CONCERT ДЛЯ ФОРТЕПИАНО С ОРКЕСТРОМ ВЛАДИМИРА ЧОЛАКА: ЧЕРТЫ ЖАНРА И ФОРМЫ CREAŢIA CORALĂ ROMÂNEASCĂ DE ESENŢĂ FOLCLORICĂ DIN PRIMA JUMĂTATE A SEC.XX: DIRECŢII ȘI PERSPECTIVE SPAŢIUL SOCIAL AL OPEREI ITALIENE DIN ODESA DIN PRIMA JUMĂTATE A SEC. XIX CONCURSUL DE CÂNTEC EUROVISION: ISTORIE ŞI CONTEMPORANEITATE SPECIFICUL FORMEI VARIAŢIONALE ÎN TEMA CON VARIAZIONI POUR CLARINETTE ET PIANO DE JEAN FRANÇAIX ACTIVITATEA LUI MIHAIL BEREZOVSCHI REFLECTATĂ ÎN DOCUMENTELE ARHIVEI NAŢIONALE DIN PERIOADA ROMÂNIEI MARI (II) ОСОБЕННОСТИ МУЗЫКАЛЬНОГО ЯЗЫКА И ДРАМАТУРГИИ STABAT MATER В. ЧОЛАКА METODELE DE ABORDARE A SECVENŢEI MEDIEVALE DIES IRAE – O MOSTRĂ DE IMNOGRAFIE CREȘTINĂ, ÎN REQUIEM DE V. CIOLAC REFLECȚII ASUPRA TRATĂRII MUZICAL-SCENICE A CHIPULUI LIUBAȘEI ÎN OPERA MIREASA ȚARULUI DE N. RIMSKI-KORSAKOV MINIATURILE INSTRUMENTALE ALE COMPOZITORULUI GHEORGHE NEAGA: ÎNTRE VECHI ȘI NOU SONATA-DIALOG PENTRU FAGOT ȘI PIAN DE V. ROTARU BORIS DUBOSARSCHI. CVARTETUL DE COARDE NR. 4: PROBLEME DE INTERPRETARE КАМЕРНО-ИНСТРУМЕНТАЛЬНОЕ ТВОРЧЕСТВО В. П. ВЛАСОВА (НА ПРИМЕРЕ АНАЛИЗА „КОНЦЕРТНОГО ТРИПТИХА НА ТЕМУ КАРТИНЫ ИЕРОНИМА БОСХА СТРАШНЫЙ СУД”) PARTICULARITĂŢI STILISTICE ÎN SONATA NR. 1 PENTRU ACORDEON DE VIACESLAV SEMIONOV DIES IRAE CA ELEMENT CENTRAL AL DRAMATURGIEI SONATEI PENTRU PIAN OP. 13 DE NIKOLAI MIASKOVSKI КЛАССИЦИСТСКИЕ И РОМАНТИЧЕСКИЕ ЧЕРТЫ В ЦИКЛЕ ПЕСЕН БЕТХОВЕНА К ДАЛЕКОЙ ВОЗЛЮБЛЕННОЙ ИЗ ИСТОРИИ ИСПОЛНЕНИЯ ОПЕРЫ Р. ШТРАУСА АРИАДНА НА НАКСОСЕ ECOURILE ZIARISTICE DESPRE ACTIVITATEA ARTISTICĂ A TENORULUI MIHAIL MUNTEAN ABORDĂRI MODERNE ÎN CLASIFICAREA CUNOȘTINŢELOR MUZICALE ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DOMENIULUI MUZICAL-ARTISTIC STUDIUL INSTRUMENTAL CU AJUTORUL MATERIALELOR SUPORT E-ORCHESTRA SONATA ȘI SONATINA ÎN REPERTORIUL DIDACTIC PENTRU ACORDEON MINIATURA CORALĂ ARDE PĂMÂNTUL DE VASILE ZAGORSCHI: VIZIUNI STILISTICE ȘI INTERPRETATIVE STUDIUL ASPECTELOR ȘTIINŢIFICE ALE PREDĂRII CÂNTULUI ÎN CLASA PROFESORULUI UNIVERSITAR MIHAIL MUNTEAN O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA REPERTORIULUI FOLCLORIC PENTRU VIOARĂ A LĂUTARULUI BUCOVINEAN A. BIDIREL  REFLECŢII ASUPRA FENOMENULUI ORNAMENTAL ÎN REPERTORIUL LĂUTARILOR VIOLONIȘTI DIN SPAŢIUL FOLCLORIC AL MOL DOVEI ISTORICE REPERCUSIUNILE IMPACTULUI A DOUĂ LIMBAJE: PLASTIC (SCULPTURAL) ȘI CINEMATOGRAFIC POSTERUL TEATRAL ÎNTRE PUBLICITATE ȘI CREAŢIE ARTISTICĂ THE PROBLEM OF EDUCATING A PERSON IN THE WORKS OF BELARUSIAN PLAYWRIGHTS OF THE NINETEENTH CENTURY OM. MASCĂ. MARIONETĂ. ACTORUL ÎN SECOLUL XXI АКТЕРСКАЯ ВЫРАЗИТЕЛЬНОСТЬ: ФИЗИЧЕСКОЕ ДЕЙСТВИЕ КАК ЯЗЫК АРХЕТИПОВ ANALIZA COMPARATĂ A PERSONAJULUI CARMEN ÎN DIVERSE OPERE ARTISTICE MAURICE BÉJART: STIL INDIVIDUAL ÎN COREGRAFIE EFICACITATEA ELEMENTELOR RITUALICE ÎN ARTA SPECTACOLULUI FENOMENOLOGIA PORTRETULUI ÎN ARTĂ ȘI LITERATURĂ SPECIFICUL PORTRETULUI ÎN PICTURA ȘI SCULPTURA NAŢIONALĂ (ANII 1945-1960) ARTA PORTRETULUI ÎN PICTURA NAŢIONALĂ (ANII 1959-1970) VITRALIUL – PARTICULARITĂŢI TEHNICE ȘI ARTISTICE PORTRETELE-MĂȘTI ALE LUI GLEBUS SAINCIUC ANALIZA STRUCTURILOR NARATIVE ȘI SIMBOLICE ÎN GRAFICA DE CARTE DIN RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN PERIOADA DE INSTAURARE A REALISMULUI SOCIALIST (1945-1953) PARADIGMA SOCIETĂŢII MODERNE: ECHILIBRUL ÎNTRE CAPACITATEA INTELECTUALĂ (IQ) ȘI INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ (EQ) REFLECTAREA CUNOAȘTERII ARTISTICE PRIN CREATIVITATEA ȘI CREAȚIA ARTISTICĂ POLITICI CULTURALE ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII REPUBLICII MOLDOVA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ SISTEMUL POLITIC DIN REPUBLICA MOLDOVA: EVOLUŢII, VULNERABILITĂŢI ȘI OPORTUNITĂŢI DE MODERNIZARE PRACTICI DIDACTICE ȘI METODICO-INTERACTIVE DE CONSTITUIRE A UNITĂŢILOR DE STUDIU PENTRU PROGRAMELE DE FORMARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR METODE ȘI TEHNICI DE PREDARE A DANSULUI SPORTIV COPIILOR DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ RESURSE DE INFORMARE ÎN PROCESUL DE STUDII ȘI CERCETARE: REPERE ÎN DOMENIUL ARTELOR

ABORDĂRI MODERNE ÎN CLASIFICAREA CUNOȘTINŢELOR MUZICALE ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DOMENIULUI MUZICAL-ARTISTIC

ARTICOL

 

MODERN ASPECTS IN THE CLASSIFICATION OF MUSICAL KNOWLEDGE IN

THE CONTEXT OF DEVELOPING THE ARTISTIC MUSICAL FIELD

VIORICA CRIȘCIUC,
doctor în pedagogie,
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi

Prin abordarea aspectelor clasice și moderne în clasifi carea cunoștinţelor muzicale, înţelegem clasifi cările de debut a cunoștinţelor din domeniul pedagogiei muzicale. Cunoștinţele muzicale reprezintă un sistem de referinţă pentru cercetătorii din domeniu. Clasifi cările prezentate în articol și-au păstrat valoarea teoretică și praxiologică de-a lungul anilor și au rămas în patrimoniul știinţifi c al noţiunii de cunoștinţe muzicale. Analizăm aspectul respectiv, pentru a delimita criteriile de clasifi care a cunoștinţelor muzicale, pentru ca, ulterior, să elaborăm o taxonomie modernă de clasifi care a cunoștinţelor muzicale. Trebuie să remarcăm, că principalul subsistem al procesului de învăţământ – activitatea de instruire – este obiectul de studiu și cercetare al disciplinei pedagogia muzicală. Cunoștinţele constituie o componentă importantă a procesului de învăţământ. Ele cuprind totalitatea de noţiuni specifi ce domeniului muzical, fi ind implicate direct în activitatea de predare-învăţare la lecţie.

Cuvinte-cheie: cunoștinţe muzicale, clasifi carea cunoștinţelor muzicale, pedagogia muzicală, aspecte clasice, aspecte moderne, activitatea de predare-învăţare

By approaching the classic and modern aspects in music knowledge classifi cation, we mean the debut classifi cations of knowledge in musical pedagogy. Music knowledge is a system of reference for the researchers in the fi eld. Th e classifi cations presented in the article have kept the theoretical and phraseological value over the years and have remained in the scientifi c heritage of music knowledge notion. We analyze this aspect in order to defi ne the criteria for the classifi cation of music knowledge and later to elaborate a modern taxonomy for this classifi cation. It should be noted that the main subsystem of the educational process, training activity, is the study and research subject of musical pedagogy. Knowledge – is an important component of the educational process. It includes all notions specifi c to music being directly involved in teaching-learning activities during the lesson.

Keywords: music knowledge, music knowledge classifi cation, musical pedagogy, classic aspects, modern aspects, teaching-learning activity

Abordarea aspectelor clasice și moderne de clasifi care a cunoștinţelor muzicale solicită înţelegerea clasifi cărilor de debut a cunoștinţelor din domeniul pedagogiei muzicale. Cunoștinţele muzicale reprezintă un sistem de referinţă pentru savanţi și practicieni. Ne-am propus să analizăm clasifi cările care și-au păstrat valoarea teoretică și praxiologică de-a lungul anilor și au dezvoltat noţiunea de cunoștinţe muzicale. Delimitarea criteriilor de clasifi care a cunoștinţelor muzicale ne va permite să elaborăm o taxonomie modernă de clasifi care a cunoștinţelor muzicale.

Activitatea de instruire, ca subsistem principal al procesului de învăţământ (la care se atribuie cunoștinţele din procesul predării), reprezintă obiectul de studiu și de cercetare al disciplinei pedagogia generala.

Cunoștinţele constituie o componentă importantă a procesului de învăţământ, fi ind implicate în fi ece moment din cadrul activităţii de predare-învăţare. Cunoștinţele s-au acumulat în decursul timpului, în straturi succesive, ca să ajungă la coerenţa și confi guraţia unei știinţe bine conturate. Pedagogia sau sistemul de cunoștinţe despre educaţie se delimitează în trei straturi [1, 25]:

v cunoștinţele preștiinţifi ce – una din cele mai controversate probleme în epistemologie, deoarece nu este o delimitare evidentă în trecerea de la preștiinţă la știinţă (sensul comun, mitul, metafora, sloganul);

v cunoștinţele știinţifi ce sunt compuse din trei instrumente ale cunoașterii știinţifi ce: teoria, paradigma și modelul;

v cunoștinţele metaștiinţifi ce se compun din sisteme metaștiinţifi ce: ideologia și utopia, fi losofi a [1, p.44].

Potrivit concepţiei pedagogice a cercetătorilor Cristea S., Cucoș C., Bontaș I., Grigoraș I., cunoștinţele (informaţiile) sunt proiectate de cadrul didactic în contextul actului predării. Realizarea sa angajează trei operaţii complementare:

• operaţia de defi nire, care asigură introducerea cunoștinţelor noi în actul predării, cu concretizarea acestora prin descrierea unor episoade, semne, simboluri;
• expunerea cunoștinţelor, prin aserţiunea cunoștinţelor defi nite, compararea și clasifi carea acestora prin demonstraţii, compuneri, care angajează și opiniile celor educaţi;
• operaţia de explicare, care asigură susţinerea actului didactic prin ordonarea procedurală, teleologică a cunoștinţelor transmise la nivel de comunicare pedagogică.

În plan general-pedagogic, cunoștinţele din domeniul respectiv se conformă cu exactitate principiilor didactice bazate pe cunoașterea știinţifi că. Actualmente, în contextul cercetărilor pedagogice, conceptul de cunoștinţe, precum și clasifi carea cunoștinţelor muzicale, au avansat și reprezintă aspecte ale unor probleme de investigaţie.

Ideea că predarea cunoștinţelor la disciplinele artistice nu se poate conforma docil principiilor didactice ale cunoașterii știinţifi ce este promovată de Kant Im., Vîgotski L.S., Kușaev N., Parfene C., Pîslaru Vl., care au demonstrat că receptarea artistică se deosebește esenţial de cea a cunoașterii știinţifi ce la nivelul obiectului receptor și la cel al receptorului.

Pedagogia artelor este dezvoltată prin contribuţiile teoretice ale lui Abdulin E., Aliev Iu., Apraxina O., Goriunova L., Grodzenskaia N., Kabalevki Dm., Văideanu G., Vetlughina N., Șaţkaia V., Școlear L. etc. Determinarea unui sistem de clasifi care a cunoștinţelor muzicale, precum și fundamentarea metodologiei predării cunoștinţelor muzicale, a devenit un imperativ al învăţământului modern. Lipsa unei metodologii de predare a cunoștinţelor muzicale, specifi că domeniului educaţiei artistice, nu poate fi  înlocuită cu principiile general-didactice, care, deseori, nu contribuie la buna desfășurare a procesului didactic la lecţie.

Cunoștinţele muzicale pot fi  însușite prin noţiuni, defi niţii teoretice – ca necesitate importantă la înţelegerea fenomenului muzical. Instruirea muzicală nu va „calcula la rece” actul de percepere a muzicii vii, ci validarea esenţei psihologice a muzicii. În didactica contemporană, educaţia muzicală se pretează ca un sistem de cunoștinţe, capacităţi și aptitudini, care se formează în cadrul activităţilor muzical-didactice și emoţionale ale elevilor.

Kabalevski Dm. a elaborat o concepţie de clasifi care a cunoștinţelor muzicale. Programa de educaţie muzicală elaborată de Kabalevski Dm. în anii 80 exclude complet din perioada iniţială de învăţământ (clasa întâi) studiul abecedarului muzical, care, în viziunea lui, este un curs simplifi cat al teoriei elementare a muzicii. În practica școlară din învăţământul general, profesorii deseori limitează studierea cunoștinţelor muzicale doar la cunoașterea elementară a notelor. Cunoștinţele muzicale sunt clasifi cate în:

1. Abecedarul muzical (etapa pregătitoare în studiul cunoștinţelor muzicale).
2. Iniţierea muzicală (care este ceva mult mai important și nu se identifi că cu abecedarul muzical și studierea notelor). În acest compartiment se formează achiziţii de percepere a mesajului sonor, de delimitare a caracterului muzicii, dispoziţiei, laturii imagistice a muzicii. Prin achiziţia cunoștinţelor muzicale se va forma capacitatea de a determina după auz compozitorul, autorul unei sau altei creaţii muzicale [2, p. 122]. Totodată, cunoștinţele muzicale pot fi privite ca legităţi ale artei muzicale, care exprimă esenţa mesajului muzical și contribuie la formarea unei viziuni complexe despre arta muzicală la elevi. În această ordine de idei, sunt foarte preţioase și cercetările lui Mazeli L. A., Nazaikinski E. V., și Medușevski V. V., care afi rmă că cunoștinţele despre gen, dramaturgia intonaţională, integritatea creaţiei componistice, interpretare și percepţie sunt legităţi centrale în știinţa muzicală [2, p. 72].

În viziunea lui Aliev Iu., cunoștinţele muzicale au o legătură integratoare cu muzicologia, psihologia, estetica și disciplinele istorico-teoretice (istoria și teoria muzicii, armonia, polifonia, orchestraţia). Scopul comun în conlucrarea acestor discipline constituie perceperea muzicii ca un proces viu. Iar acel element semnifi cativ, prin care se integrează aceste domenii, sunt cunoștinţele muzicale, care au o semnifi caţie proprie în evenimentul predării-învăţării lecţiei la fi ecare etapă de studiu.

În didactica contemporană conţinuturile învăţământului muzical în școală sunt determinate printr-un sistem de cunoștinţe muzicale, capacităţi și aptitudini, care conlucrează în sens unic cu experienţa muzical-creativă și emoţională a elevului. Aliev Iu. elaborează o metodologie orientată spre dezvoltarea capacităţii elevilor de a deosebi diferite stiluri muzicale. El pledează pentru formarea la elevi a unei viziuni integrative despre stiluri, epoci și curente muzicale. Metoda elaborată de Aliev Iu. se bazează pe acumularea achiziţiilor senzoriale în cadrul studiului creaţiilor muzicale la lecţie. În acest proces sunt implicate cunoștinţele caracteristice stilului, tipice pentru creaţia unui sau altui compozitor. În fi nal, cunoștinţele acumulate vor permite delimitarea și vor condiţiona aprecierea corectă a stilului compozitorului. După părerea lui Aliev Iu., elementele care stau la baza procesului muzical-educativ sunt [3, p.54]:

1. Materialul muzical.
2. Cunoștinţele muzicale (cunoștinţele-cheie și cunoștinţele particulare).
3. Capacităţile și aptitudinile muzicale.

Aliev Iu. iniţiază studiul unui compartiment, numit „abecedarul muzical”, pentru a rezolva coerent toate obiectivele educaţiei muzicale.

Planifi când conţinuturile lecţiilor, strategiile de predare, profesorul trebuie să coreleze în continuu exerciţiile specifi ce pentru citirea notelor , exerciţii auditive cu repertoriul muzical de bază. Între perceperea muzicii și competenţa muzicală a elevilor sunt legături dialectice: pe de o parte, repertoriul pentru interpretare și audiţia muzicii le oferă elevilor posibilitatea de a face concluzii asupra varietăţilor descriptive și expresive a elementelor limbajului muzical (în particular – registru, mod, tempo, dinamică); pe de altă parte, „abecedarul muzical” oferă cunoașterea noţiunilor „registru”, „tempo”, „mod” și creează fundamente pentru perceperea profundă/deplină a lucrărilor muzicale [3, p. 55]. În cadrul acestui compartiment elevul poate să solfegieze exerciţii muzicale în tonalităţi minore și majore până la un semn la cheie. Unul din elementele abecedarului muzical este citit-scrisul muzical. La sfârșitul clasei a VII-a elevul trebuie să poată transcrie partiturile cântecelor interpretate. În acest proces se fredonează melodia care se transcrie. Exemplul dat este important prin faptul că dezvoltă imaginea auditivă, care contribuie la cântarea pe note. Există o gramatică a muzicii, o punctuaţie muzicală, așa cum există o gramatică și o punctuaţie a limbajului verbal. Repetiţie și contrast, expoziţie și dezvoltare, explorare melodică – iată câteva căi de articulare a ideilor muzicale.

O clasifi care asemănătoare propune Abdulin E., care  clasifi că cunoștinţele muzicale în două categorii:

1. Cunoștinţe-cheie, fundamentale, care contribuie la crearea unei viziuni generale despre arta sunetelor (cum ar fi : muzica – fenomen specifi c al lumii; muzica – mișcare, lucrare muzicală ca proces, specifi cul formei muzicale, dramaturgia muzicală). Se delimitează trei linii în desfășurarea cunoștinţelor-cheie în învăţământul primar: a) se conturează traseul de asimilare a concepţiei despre natura muzicii (ce se refl ectă în tematica claselor I-a, a II-a); b) se furnizează imagini despre caracterul procesual-temporal al artei muzicale (clasa a II-a); c) se demonstrează caracterul social al muzicii (clasa a III-a). Temelia asimilării cunoștinţelor-cheie reprezintă perceperea vie a muzicii.
2. Cunoștinţe particulare, care contribuie la formarea competenţei muzicale și cunoașterea muzicii din interior (cum ar fi : sunetul și însușirile sale, relaţii specifi ce între sunete, elementele ritmice, melodice, armonice ale discursului sonor, limbajul muzical cu întreg arsenalul de legi specifi ce muzicii).

Ambele categorii de cunoștinţe muzicale coexistă și interacţionează, subordonându-se reciproc [1, p.98].

În opinia lui Asafi ev B., însușirea cunoștinţelor muzicale trebuie să fi e precedată de acumularea unei experienţe auditive a elevului. La început, fenomenul va fi  sesizat, perceput, trăit pe viu, descoperit și apoi explicat. Cunoștinţele muzicale vor contribui la pătrunderea în imaginea artistică și se vor aplica în practică pentru simţirea artei sunetelor. În temeiul acestor afi rmaţii, putem spune că clasifi carea cunoștinţelor muzicale s-a efectuat pe criteriul gradului de generalizare al cunoștinţelor muzicale. În studiile sale Asafi ev B. distinge două nivele ale cunoștinţelor muzicale, clasifi cându-le astfel:

• Cunoștinţe integratoare, care contribuie la formarea unei viziuni complete/integre despre muzică;
• Cunoștinţe specifi ce, care corespund specifi cului limbajului muzical, formelor, genurilor muzicale.

În opinia noastră, ambele clasifi cări de cunoștinţe muzicale se afl ă în raport de complementaritate. Prin funcţionarea și interacţiunea lor se atinge un grad generalizator de cunoaștere. Prin însușirea cunoștinţelor muzicale elevii vor pătrunde în „tainele unui mare laborator”, unde, prin interacţiuni și legi stricte, sunetele cu cele 4 însușiri – durata, înălţimea, intensitatea, timbrul – formează limbajul muzical. Astfel de elemente, precum ritmul, măsura, melodia, armonia, dinamica, coloristica sonoră dau naștere imaginii sonore. Gagim I. propune trei faze de asimilare a cunoștinţelor [5, p. 122]:

• Simţire-trăire.
• Aplicare practică sub diferite forme (executare, audiţie, creaţie, caracterizare artistică).
• Conștientizare „teoretică”.

Însușirea cunoștinţelor muzicale și despre muzică capătă o semnifi caţie mai largă decât cea dată în Teoria elementară a muzicii tradiţionale. Funcţiile cunoștinţelor muzicale nu se limitează la cunoașterea unor noţiuni, termeni, categorii, legi, date despre compozitori, ci pot contribui la asimilarea practică a muzicii, la perceperea/receptarea/interpretarea și pătrunderea în imaginea muzical-artistică. În cadrul actului educativ-muzical, traseul teoretic al învăţământului muzical delimitează două niveluri [7, p.78]:

• teoretic-muzicologic;  teoretic-tehnologic.

Mai întâi, fenomenul va fi  sesizat, trăit pe viu, urmărit/descoperit, apoi, în baza lui, se vor acumula anumite impresii muzicale. După trăirea fenomenului muzical, se vor formula într-o defi niţie/regulă cunoștinţele muzicale. Gagim I. clasifi că cunoștinţele muzicale dintr-o perspectivă specifi că educaţiei artistice [5, p. 32]:

1. Cunoștinţe despre muzică, ce permit cunoașterea ei „din exterior” (despre stiluri, curente artistice, despre epoci, despre muzică în general și locul ei în viaţa omului).
2. Cunoștinţe muzicale propriu-zise, ce vor duce la cunoașterea muzicii „din interior” (sunetul ca element primar, elementele ritmic, melodic, dinamic, armonic al discursului muzical, melodieacompaniament, structură, formă). Pânza sonoră studiată din interior va contribui la cunoașterea limbajului muzical.

Bălan G. însumează în limbajul muzical totalitatea cunoștinţelor muzicale, pe care le divizează în trei palete:

1. Elementele discursului muzical (repetiţie și contrast, expunere și dezvoltare, explorarea melodică, revenirile semnifi cative – reexpoziţia);
2. Ideile muzicale (motiv, temă, frază, melodie);
3. Aritmetica sonoră – orice compoziţie se întemeiază pe o aritmetică, parte, secţiune, formă [4].

Când te adâncești în aritmetica sunetelor, începi să gândești, că numerele nu sunt niște abstracţiuni, ci sunt vii, purtătoare de sens. Întregul limbaj al muzicii poate fi  perceput ca fi ind întemeiat pe un fundament – o unitate primordială. Spre exemplu – variaţiuni pe o temă sau alt exemplu – când motivele și temele se reduc la un motiv de bază [8, p. 322]. Numărul trei în muzică reprezintă numărul plenitudinii, al ciclului încheiat. Construcţiile bazate pe numărul patru par să fi e în muzică arhitectura ideală. Când urmărești organizarea numerică a discursului muzical, resimţi ceva din limbajul acelei înţelepciuni secrete suprasensibile ce pare să ne guverneze existenţa [4]. Cele relatate demonstrează marea diversitate a clasifi cărilor cunoștinţelor muzicale, dar, raportând categoriile la specifi cul educaţiei muzicale, constatăm că cunoștinţele muzicale au fost clasifi cate în baza criteriului de generalizare.

Figura nr.1: Clasifi carea cunoștinţelor muzicale conform criteriului de generalizare, după Abdulin E.

Astfel, cunoștinţele-cheie și cunoștinţele particulare, afl ate în raport dialectic, sunt tratate ca principii fundamentale ale muzicii, care se explică reciproc și se concretizează prin cunoștinţele particulare. Instruirea (predarea) muzicală bazată exclusiv pe cunoștinţe muzicale teoretic-tehnice nu permite învăţarea (asimilarea muzicii) ca fenomen artistic complex, lucru posibil numai prin integrarea lor cu cunoștinţele-cheie.

În cadrul predării-asimilării cunoștinţelor muzicale elevii vor înţelege că un anumit semn grafi c reprezintă un fenomen sonor, care, sonorizat sau reprodus cu vocea, intră în componenţa unei exprimări. Cunoașterea notaţiei muzicale și a citit-scrisului muzical presupune formarea deprinderilor de solfegiere, de dezvoltare a auzului, a simţului ritmic, melodic, armonic.

În temeiul acestor constatări, pentru tratarea sistemică (Asafi ev B., Gagim I.), propunem să fi e luate în consideraţie următoarele caracteristici defi nitorii ale cunoștinţelor muzicale:

1. Cunoștinţele muzicale contribuie esenţial la intrarea în lumea muzicii.
2. Condiţia obligatorie în acumularea cunoștinţelor este prezenţa unui sistem (Kabalevski D., Aliev Iu., Gagim I., Morari M.).
3. Toate cunoștinţele muzicale vor fi asimilate în urma acumulării unei experienţe muzical-auditive.
4. Cunoștinţele muzicale parcurg calea cunoașterii din interior spre exterior (Gagim I.).
5. Cunoștinţele muzicale capătă valoare/semnifi caţie/sens numai în activităţile practice din cadrul lecţiei.
6. Cunoștinţele muzicale ating rezultatele fi nale – competenţele – prin dimensiunile acţionate aleactivităţii de formare a elevului.

Valoarea instrumentală și operaţională a cunoștinţelor muzicale presupune nu numai a ști să înveţi, ci și a ști să faci. În această ordine de idei, clasifi carea cunoștinţelor muzicale, precum și articularea lor într-un sistem integru, vor spori efi cienţa educaţiei muzicale a elevilor.

Referinţe bibliografice

1. Абдулин, Э. Теория и практика музыкального обучения в общеовразовательной школе. Москва, 2004.
2. Алиев, Ю. Методика преподавания музыки в общеобразовательных учреждениях. Москва, 2002.
3. BEZBORODOVA, A.; ALIEV, Iu. Metodica predării educaţiei muzicale. Chișinău: Artes, 2005.
4. BĂLAN, G. Cum să ascultăm muzica. București: ARC,1999.
5. GAGIM, I. Știinţa și arta educaţiei muzicale. Chișinău, 2004.
6. RAPIN, J. Să descoperim muzica. București: Ed. muzicală, 1975.
7. ȘERFEZI, I. Metodica predării muzicii. București: Editura Tineretului, 1967.
8. ȘTEFAN, M. Teoria situaţiilor educative. București: Aramis, 2003.