REFLEC TIONS ON THE ORNAMENTAL PHENOMENON WITHIN THE
REPERTOIRE OF TRADITIONAL VIOLONISTS IN THE HISTORICAL MOLDO VAN FOLK SPACE
VITALIE GRIB,
doctorand,
Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice
SVETLANA BADRAJAN,
conferenţiar universitar, doctor în studiul artelor,
Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice
Eclectismul stilistic în maniera interpretativă a generaţiei tinere de lăutari-violoniști, deseori, denaturând esenţa estetică a creaţiilor folclorice, a determinat necesitatea cercetării, argumentării știinţifi ce și elaborării unor metode de însușire a stilului ornamental-instrumental tradiţional, general și individual, specifi c spaţiului folcloric al Moldovei istorice. Pentru realizarea acestor metode considerăm important de a efectua o identifi care a tipurilor de ornamente în muzica instrumentală tradiţională; de a delimita particularităţile interpretative ale ornamentelor în muzica literată și folclorică; de a analiza stilurile de ornamentare a melodiilor în repertoriul diferitor lăutari-violoniști din spaţiul folcloric cercetat, în funcţie de genul creaţiei. Ca model pentru analiza particularităţilor de interpretare a ornamentelor sunt selectaţi violoniști din generaţiile mai în vârstă, repertoriul și stilul de execuţie al cărora nu au fost afectate de mass-media și progresul tehnico-știinţifi c.
Cuvinte-cheie: ornament, folclor, muzică instrumentală, lăutari violoniști, interpretare, stil
Th e eclectic style in the interpretative manner of the younger generation of traditional violinists, which oft en distorts the aesthetic essence of folklore creations, has determined the need for research, scientifi c reasoning and elaboration of some methods of learning the traditional ornamental instrumental style, which can be general or individual, yet specifi c to the historical Moldovan folk space. To achieve this, we consider important to identify the types of ornaments in traditional instrumental music; to delimit the interpretative particularities of ornaments in literate and folk music; to analyse the ornamentation styles of songs within the repertoire of diff erent traditional violinists, that belong to the folk space investigated in terms of the type of creation. As a model for analysing the particularities of interpreting these ornaments, we select violinists from older generations, whose repertoire and style of execution has not been aff ected by the media and technological progress.
Keywords: ornament, folklore, instrumental music, traditional violinists, interpretation, style
Necesitatea eliminării neconcordanţei între nivelul avansat al profesionalismului interpretativ instrumental tradiţional și lipsa studiilor știinţifi ce care să trateze, să sistematizeze stilul execuţiei ornamentelor de către lăutarii-violoniști din diferite zone ale spaţiului folcloric românesc, de asemenea, eclectismul stilistic în maniera interpretativă a generaţiei tinere de lăutari-violoniști, deseori, denaturând esenţa estetică a creaţiilor folclorice, au determinat realizarea unei cercetări știinţifi ce și elaborarea metodelor de însușire a stilului ornamental instrumental tradiţional, general și individual, specifi c spaţiului folcloric al Moldovei istorice. În acest scop, considerăm important:
Ca model pentru analiza particularităţilor de interpretare a ornamentelor sunt selectaţi violoniști din generaţiile mai în vârstă, repertoriul și stilul de execuţie al cărora nu au fost afectate de mass-media și progresul tehnico-știinţifi c. Printre aceștia îi putem menţiona pe Porfi rii Murga, Dumitru Blajinu, Filip Todirașcu, Gheorghe Angheluș, Dumitru Căldare, Valeriu Hâncu, Nicolae Botgros, Victor Cioclea, Alexandru Bidirel, Dumitru Potoroacă, Ion Drăgoi, Mihai Botofei ș.a. De asemenea, vor fi utilizate și materiale sonore ce se conţin în Arhiva de folclor a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice și pe reţelele de internet. Subliniem că un factor important în selectarea interpreţilor-violoniști este existenţa înregistrărilor audio/video cu lucrările executate de aceștia. Spre regret, nu putem analiza stilul interpretativ al violoniștilor care au activat mai devreme de sec. XX, când au fost inventate aparatele de înregistrare a sunetului, chiar dacă există creaţii din repertoriul lor în formă grafi că. Problema notaţiei muzicale folclorice s-a pus foarte târziu, iar despre fi delitatea transcrierii, despre surprinderea și notarea grafi că a elementelor ritmice, melodice, inclusiv ornamentale, nu se poate vorbi decât după apariţia și perfecţionarea mijloacelor de înregistrare și redare sonoră, deci, de la începutul sec. XX.
Domeniul ornamental este un indicator cultural capabil să refl ecte trăsăturile unei spiritualităţi specifi ce comunităţilor umane, fi e de cuprindere locală, regională, naţională sau de ample arii geografi ce și indică, de asemenea, perioadele dezvoltării lor istorice. În muzica academică ornamentica are o istorie bogată cu o curbură de înfl orire în perioada barocului, fi ind legată, totodată, și de istoria notaţiei muzicale. Conform dicţionarului explicativ ornamentica este: „Geneza, structura, funcţiunea, stilul, valoarea și mesajul sistemelor de elemente decorative populare sau culte, elaborate de-a lungul istoriei de fi ecare popor…”, iar în muzică ornamentica este: „Notă sau grup de note care se adaugă la o melodie pentru a-i împodobi linia melodică, pentru a-i sublinia conturul…” [1, p. 623]. În muzica folclorică ornamentica are, la fel, o tradiţie bogată. Se știe că ornamentica muzicală „…își are originile în improvizaţia spontană a interpretului, care, executând o melodie scrisă sau tradiţională (deci, de circulaţie orală), o însufl eţește, o variază sau o amplifi că. În toate epocile, în afara muzicii de concert a secolelor XIX și XX (chiar și în zilele noastre muzica populară și jazz-ul nu fac excepţie), executantul avea dreptul, iar adesea și obligaţia, de a colabora cu un compozitor, completând textul muzical cu note sau ritmuri din propria sa invenţie, adică de a ornamenta muzica” [2, p. 10]. Într-adevăr, această particularitate caracteristică a ornamenticii este specifi că interpretării muzicii folclorice și în prezent, spre deosebire de muzica literată, unde fi xarea grafi că, indicarea locului ornamentului în textura muzicală devine un fapt fi resc al procesului de creaţie. De aceea, studierea ornamenticii în muzica instrumentală tradiţională, determinarea tipului de ornamente care sunt folosite pentru anumite categorii de lucrări, precum și modul lor de interpretate, este o problemă actuală. Pentru elucidarea acesteia trebuie de realizat o analiză structurală, evidenţiind funcţia, locul, frecvenţa, ordinea în raport cu elementul cercetat în baza unui material cât mai bogat și transcris sinoptic. Evident, pot apărea difi cultăţi din cauza interpretării netemperate a acestora și neîncadrării unor ornamente în schemele deja cunoscute din muzica academică. În acest sens, putem apela la realizările muzicologilor ţărilor orientale și asiatice, pentru care interpretarea netemperată, în sensul academismului occidental, este un lucru fi resc. Spre exemplu, Alain Danielou, pornind de la studiul muzicii indiene, prezintă o scară muzicală completă cu 52 de sunete cuprinse într-o octavă, care pot fi intonate exact și recunoscute de o ureche antrenată [3].
Pentru depistarea locului ornamentului în melodie se vor separa teoretic și se vor analiza cele trei straturi ale acesteia: primul, ce reprezintă fundamentul sonor, respectiv – sistemul intonaţional, al doilea – conexiunile melodice propriu-zise și al treilea – ornamentele. Totodată, „…în mod paradoxal, ornamentele sunt funcţionale. (…) de multe ori ceea ce considerăm ornament se dovedește a fi , de fapt, o parte integrantă a texturii compoziţiei” [2, p. 12].
În muzica folclorică instrumentală ornamentica face parte din structura muzicală a creaţiilor și nu are funcţia doar de înfrumuseţare. Aceasta din urmă este tratată frecvent și exagerat de unii violoniști, în special, de către cei din generaţia tânără, denaturând specifi cul melodiei, având, uneori, repercusiuni și asupra structurii muzicale. Subliniem că ornamentul este adânc implantat în materia sonoră, eliminarea acestuia poate duce la o sărăcire evidentă a creaţiei, atât în ceea ce privește expresivitatea, forţa mesajului ce trebuie să ajungă la ascultător, cât și aspectul estetico-artistic; și, invers, excesul de ornamentare are, practic, același efect de estompare a conţinutului ideatic, artistic etc.
Utilizarea echilibrată a ornamentului refl ectă o abilitate tradiţională acumulată în timp, o educaţie în acest sens oferită de contextul tradiţional în care s-a format interpretul. Este rezultatul acelui act spontan al creaţiei folclorice care ţine de legile nescrise ale procesului de creaţie, codifi cat în esenţa noastră etnică. Ideile exprimate în raport cu ornamentul în cântecul folcloric sunt valabile și pentru muzica instrumentală: „Ornamentul, ca element reprezentativ structural și expresiv al cântecului liric necesită o abordare pluridimensională în ceea ce privește interpretarea. Valenţa expresivă a ornamentului i-a determinat pe cântăreţii contemporani să-i acorde o importanţă aparte, fi ind o particularitate distinctă a spiritualităţii vocale românești. Pentru cântecul propriu-zis ornamentul este ca și infl orescenţa pentru un copac sau o plantă, în comparaţie cu tulpina și ramurile acestora. El aparţine în întregime structurii respective și nu depinde doar de aceasta. Fiind de natură emoţională, ornamentul reprezintă (cu condiţia de a fi conceput, executat corect, fără exagerare și abuz) nu numai expresivitatea, dar și personalitatea conţinutului muzical-poetic dezvăluit și îmbogăţit. Dacă se exagerează din dorinţa de a demonstra calităţile vocale, atunci ornamentul poate distruge întregul edifi ciu sonor, semantica creaţiei, mesajul codifi cat în aceasta” [4, p. 61].
În special, dacă ne referim la muzica românească instrumentală, trebuie să recunoaștem că, în prima fază, maeștrii improvizaţiei și ornamenticii instrumentale au fost lăutarii-violoniști. Acești lăutari, posedând un talent înnăscut pentru instrumentul muzical, au ajuns mai întâi la stăpânirea lui, iar mai apoi la interpretarea pe un ton din ce în ce mai ridicat a muzicii populare românești, a melodiilor de joc și de meditare, cu multă fi delitate și chiar cu înfl orituri sonore măiestrite, înlesnite de resursele viorii și de tehnica lăutărească. Viabilitatea unui instrument muzical este determinată de posibilităţile lui de redare emoţională și de întruchipare a aspiraţiilor artistice ale poporului. Vioara, în comparaţie cu alte instrumente muzicale, are o mare forţă „grăitoare”, fapt pentru care a fost îndrăgită de masele populare.
Lăutarii-violoniști erau și interpreţi, și creatori. Analizând atent folclorul nostru românesc, infl uenţat de viaţa cotidiană a poporului, observăm anumite momente miraculoase ale interpretării, care ţin de improvizaţie, ornamente, de redarea anumitor stări sufl etești. Un lăutar era cu atât mai apreciat, cu cât știa să folosească ornamentarea adecvată în momentele potrivite ale unei lucrări.
În muzica populară românească cântarea înfl orită se face în baza unei tehnici instrumentale difi cil de obţinut, ceea ce este un indiciu de profesionalism al lăutarului [5]. Ornamentarea este un atribut particular al stilului de interpretare. Iată de ce este necesar de antrenat (cultivat) simţul, datorită căruia să se recurgă la folosirea corectă a ornamentării particulare și caracteristice zonei folclorice, unde trilul, mordentul, gruppeto se folosesc indispensabil și strict la locul potrivit. O atenţie deosebită trebuie acordată grijii de a proteja expunerea melodiei și interpretarea propriu-zisă de împrumuturile care afectează imaginea și frumuseţea sonoră a pieselor, știrbind, astfel, diversitatea valorică a folclorului.
În mediul tradiţional interpretul-violonist, fi ind exponentul spiritual creator al unei întregi comunităţi umane, prelua de la alţii repertoriul, fi ltrându-1 prin propria sa personalitate artistică, păstrând esenţa stilistică a muzicii corespunzător zonei respective și-l transmitea, la rândul său, mai departe. Continuitatea fi rească în însușirea stilului ornamental instrumental, care a existat în mediul profesionalismului instrumental de tradiţie orală, dispare treptat, începând cu a doua jumătate a sec. XX. Acest fenomen a fost condiţionat de mai mulţi factori: social-politic; înfi inţarea formaţiilor de muzică populară cu muzicieni pe post de salariaţi; impunerea acestora să interpreteze piese create artifi cial în stil folcloric; instruirea în instituţii academice a instrumentiștilor și eliminarea muzicienilor de tradiţie orală din circuitul activităţii lor profesionale; progresul tehnic și al mass-media ș.a.
Așadar, realizarea unei cercetări sistemice a stilului de execuţie a ornamenticii de către lăutariivioloniști specifi că spaţiului folcloric propus pentru studiu ne va permite să elucidăm aspecte importante, legate de un domeniu insufi cient tratat în literatura de specialitate. În consecinţă, vom putea face o sistematizare a ornamentelor în muzica instrumentală tradiţională și vom putea identifi ca stilurile individuale de interpretare a ornamentelor în repertoriul lăutarilor-violoniști din spaţiul folcloric al Moldovei istorice, ceea ce va contribui la cunoașterea și respectarea normelor tradiţionale de execuţie a ornamentelor și a stilurilor individuale. Astfel, va fi posibilă crearea unui suport metodico-știinţifi c și aplicarea acestuia la educarea tinerilor interpreţi violoniști ai muzicii populare.
Aceste rezultate, cât și unele ipoteze și concluzii propuse pe parcursul cercetării pe care o vom realiza, vor fi prezentate și în formă practică. În cadrul cercetării fenomenului ornamental în muzica violonistică tradiţională, considerăm ilustrarea practică la fel de importantă și parte componentă indispensabilă a unei astfel de cercetări.