STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 1 (28), 2016

DESPRE UN PROCEDEU DE INTERPRETARE LA VIOARĂ ÎN MUZICA TRADIŢIONALĂ

DESPRE UN PROCEDEU DE INTERPRETARE LA VIOARĂ ÎN MUZICA TRADIŢIONALĂ

REGARDING A METHOD OF PERFORMING ON THE VIOLIN IN TRADITIONAL MUSIC

IAROSLAV MIRONENKO,

doctor habilitat în studiul artelor,
Krasnodar, Federaţia Rusă

În urma unei investigaţii de teren în satul Lozova, r-nul Străşeni, care avea ca scop identificarea variatelor unui cântec folcloric înregistrat de către I. Mironenko de la o informatoare din satul Thamaha, sat de moldoveni din Caucazul de Nord — Rusia, muzicologul a descoperit un lăutar violonist care i- a demonstrat un procedeu specific lăutăresc de execuţie la vioară. Acest procedeu este reprezentativ pentru un nivel avansat de interpretare la vioară.

Cuvinte-cheie: investigaţii de teren, folclor, violonist, procedeu de interpretare

Following a field study in the village of Lozova, Străşeni, aimed at identifying the variants of a folk song recorded by I. Mironenko from an informant living in the village of Thamaha, North Caucasus — Russia, a village inhabited by Moldovans, the musicologist discovered a fiddler who demonstrated him a specific process of executation on the violin. This method is representative of an advanced level of interpretation on the violin.

Keywords: field investigations, folklore, fiddler, method of interpretation

La sfârşitul lunii septembrie, anul curent (2016) am mers în satul Lozova, r-nul Străşeni pentru a face cercetări de teren legate de conţinutul unui cântec liric, pe care l-am înregistrat întru-un sat de moldoveni din Caucazul de Nord (Rusia) — Thamaha. În limba populaţiei băştinaşe — adâgheilor, această denumire înseamnă locul Domnului sau loc sfânt. Amintim că ţăranii moldoveni s-au stabilit în diferite sate din Caucazul de Nord după reforma agrară din 1861, promiţindu-li-se pământ. Familii întregi din satele Codrilor — Redeni, Bardar, Grozeşti, Pererâta, Frăsineşti, Onişcani şi altele, cu care cu boi sau prin Odesa pe mare, luând strictul necesar, s-au îndreptat spre Caucazul de Nord. Oamenii aveau grijă ca să ia cu ei nu numai obiecte de uz, dar şi toată bogăţia spirituală pe care o moştenise — cântecele şi dansurile, iscusinţa cu care cântau la fluier, din cimpoi, din frunză de prăsad, nu uitau nici tradiţia Jocului, nici şezătorile şi cântecele de leagăn. Cântecul mi l-a interpretat o localnică din satul Thanaha cu numele Anna Benzari, născută în 1910. În textul poetic al cântecului liric Harbujel cu frunza-n sus, care radiază un sentiment excepţional de bucurie, de percepţie luminoasă a vieţii, se menţionează despre satul Lozova, ceia ce m-a determinat să plec în acest sat:

Să-i pun şaua binişoru,

Să mă duc unde mi-i dor,

Frunză ş-un mohor.

Să mă duc la Lozova

Să-mi văd puica ce face,

Frunză ş-un mohor.

Cântecul integral este în colecţia mea Şi cânt codrului cu drag [1, p. 52].

Căutând prin satul Lozova variante ale acestui cântec am cunoscut un lăutar violonist Pavel Moraru, născut în satul Tabăra, în anul 1951. Din discuţii am aflat ca are o experienţă bogată în a
cânta pe la nunţi, cumătrii şi alte petreceri nu numai în satul Lozova, dar şi prin satele vecine. A început să cânte la vioară destul de târziu pentru acest instrument — la 14 ani. După absolvirea Tehnicumului pedagogic din or. Calaraşi, şi-a continuat studiile la Institutul de Arte G. Musicescu (actualmente Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice), facultatea Iluminare culturală. Am înregistrat de la el mai multe melodii, printre care diferite melodii de joc, jalea miresei, de asemenea o bătută, pe care a creat-o însuşi muzicianul. Melodia bătutei, care se caracterizează prin expresivitate şi originalitate, poate prezenta interes pentru alţi interpreţi sau chiar pentru orchestrele de muzică populară. Vioara la care cântă acest lăutar — Pavel Moraru, a cumpărat-o de la un violonist bătrân, care a cântat în orchestra ansamblului Joc. Pe partea din spate a viorii e gravat „Stradivari”. Nu putem spune daca într-adevăr poate fi un Stradivari, însă corpul instrumentului după diferite trăsături ale sale este apropiat caracteristicilor instrumentului celebrului meşter italian. Totuşi, probabil este o copie reuşită a viorii Stradivari.
Spre sfârşitul întâlnirii noastre violonistul a demonstrat un procedeu de interpretare la vioară, pe care l-a văzut în anul 1970 la un festival raional de folclor în or. Călăraşi. Atunci, la concert, un violonist foarte bătrân a rupt un fir păr din arcuşul său, l-a legat de coarda re, în partea unde se termină corpul viorii, a tras de păr şi s-a auzit un sunet. Înălţimea lui o schimba ca de obicei, astfel, trăgând de păr a interpretat o melodie. Într-adevăr, acest procedeu este caracteristic manierei violonistice tradiţionale de interpretare. Lăutarii violonişti inventau mereu diferite procedee pentru a face faţă concurenţei şi pentru a fi solicitaţi. Apoi Pavel Moraru a executat în continuare melodia obişnuit, adăugând şi diferite ornamente. (Vezi această melodie în anexă). Chiar dacă acest procedeu este cunoscut muzicienilor, totuşi înregistrarea lui în procesul investigaţiilor de teren în zilele noastre şi descrierea acestuia prezintă un anumit interes pentru etnomuzicologi.

Referinţe bibliografice

1. MIRONENKO, I. Şi cânt codrului cu drag: Folclor moldovenesc din satele nord-caucaziene. Chişinău: Literatura Artistică, 1987.