VLADIMIR AXIONOV — CORIFEU AL MUZICOLOGIEI MOLDOVENEŞTI[1]
VLADIMIR AXIONOV — A CORYPHAEUS OF MOLDOVAN MUSICOLOGY
ELENA MIRONENCO
profesor universitar, doctor în studiul artelor
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice
Prezentul articol este consacrat unui remarcabil muzicolog, cercetător, pedagog, animator al vieţii muzicale din Republica Moldova — Vladimir Axionov. Au fost dezvăluite inovaţiile savantului în domeniul muzicologiei referitor la problemele stilului, genului şi evoluţiei creaţiei componistice contemporane.
Cuvinte-cheie: muzicologie, savant, cercetător, instituţie muzicală, lucrare ştiinţifică, simfonie, stil, gen, istoria muzicii universale
The present article is dedicated to Vladimir Axionov, a remarcable musicologist, researcher, educator, animator of musical life in the Republic of Moldova. The author has revealed his innovations in the field of musicology concerning the problems of style, genre and the evolution of contemporary composition creation.
Keywords: musicology, scientist, researcher, musical institution, scientific work, symphony, style, genre, history of universal music
Aflându-mă cu colegul meu Vladimir Axionov într-o strânsă colaborare artistică şi ştiinţifică, care a durat 38 de ani, am toate motivele să-i atribui — acest calificativ — corifeu al muzicologiei moldoveneşti. Voi începe prin a arăta că activitatea muzicologului a fost destul de fructuoasă şi multilaterală, el excelând ca profesor, savant, interpret, manager, animator al unor acţiuni culturale semnificative. Se ştie că fiecare dintre muzicilogi îşi alege, de obicei, un singur domeniu, în conformitate cu aptitudinile şi preferinţele sale. Vladimir Axionov a reuşit şă „cuprindă necuprinsul” şi, graţie talentului său şi carismei sale, şă ocupe poziţii-cheie în toate domeniile de activitate muzicologică.
Talentul pedagogic, potenţat de studiile temeinice la Conservatorul din Moscova P. Ceaikovski şi lucrul asupra tezei de doctor (îndrumător ştiinţific — profesorul N. Nikolaeva) i-au permis să urce rapid toate treptele ierarhiei universitare — de la lector superior la profesor universitar. Acest titlu înalt i s-a conferit în 1995.
Dumnealui a elaborat cele mai dificile cursuri pentru studenţi, masteranzi şi doctoranzi în cadrul disciplinelor fundamentale: Istoria muzicii universale (sec. XX), Teoria şi istoria stilurilor musicale, Istoriografia muzicală. Vladimir Axionov şi-a ilustrat singur srtălucit prelegirele cu exemple muzicale la pian, demonstrând abilităţi interpretative remarcabile. Rememorăm în această ordine de idei faptul că Vladimir Axionov a studiat la şcoala de muzică E. Coca şi, mai apoi, în primul an de facultate în clasa de pian special a legendarului pedagog Tatiana Voiţehovscaia.
Discipolii dlui Vladimir Axionov s-au încadrat în prestigioase instituţii de cultură din ţară şi de peste hotarele ei, în colective concertistice şi teatrale, în învâţâmănt, mass media şi show-bussines. Mulţi dintre ei sunt laureaţi ai concursurilor şi festivalurilor naţionale şi internaţionale, s-au învrednicit de distincţii de stat. Printre ei îi vom nominaliza pe muzicienii-interpreţi I. Gârneţ, A. Lozanciuc, A. Arcea, E. Gherman, A. Digore, O. Palymski, L. Ştirbu, Iu. Mahovici, A. Lapicus, A. Jar. Vladimir Axionov a pregătit o pleiadă de muzicologi care activează cu succes în instituţţiile ştiinţifice în cele de învăţământ şi mass-media: V. Galaicu, V. Tcacenco, M. Nichiforova, L. Gorobciuc, A. Sajin, V. Mircos ş. a.
Şase doctoranzi îndrumaţi de Vladimir Axionov şi-au susţinut tezele, obţinând gradul ştiinţific de doctor în studiul artelor: A. Pereteatco, E. Nagacevschi, P. Rotaru, R. Roman, A. Cazacu, V. Andrieş.
În calitate de savant, Vladimir Axionov semnează circa o sută de lucrări ştiinţifice, publicate în ţară şi peste hotarele ei (Anglia, România, Rusia, Bielorusia). Pentru lucrările ştiinţifice în repetate rânduri a fost distins cu premiile Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor (1992-2012). Vladimir Axionov participă activ la multe conferinţe, seminare şi simpozioane ştiinţifice naţionale şi internaţionale.
Din 1985 până în 2012 acest savant excelent a colaborat cu Academia de Ştiinţe a Moldovei, iniţial a fost cercetător ştiinţific superior al Institutului Studiul Artelor, iar în anii 1993-1999 a deţinut funcţia de şef al Secţiei Muzicologic. Interesele sale de cercetător impresionează prin diversitatea lor, însă dominanta lucrărilor lui V. Axionov a fost studiul simfoniei, genul cel mai reprezentativ şi cu cea mai mare deschidere spre reflecţie al muzicii academice. Evoluţia muzicii simfonice în Moldova a stat la baza celei de a doua teze, după susţinerea căreia în 1993 a obţinut titlul de doctor habilitat. Vladimir Axionov i-a dedicat muzicii simfonice, dar şi altor genuri instrumentale, trei monografii: Молдавская симфония: историческая эволюция, разновидности жанра (1987); Жанры симфонической музыки в Молдове (30-80-е годы XX века (1998); Tendinţe stilistice în creaţia componistică din Republica Moldova (2006). Aceasta din urmă nu este doar o probă de înalt profesionalism, ci şi dovada unei capacităţi de sinteză de excepţie a savantului, a măiestriei de a prezenta panoramic cultura muzicală contemporană în Europa, precum şi de a determina locul creaţiei componistice din Republica Moldova în acest peisaj. În prefaţa pentru monografie această muzicologul Victotia Melnic subliniază: «Autorul argumentează convingător actualitatea continuă a problematicii stilistice nu doar pentru creaţia componistică axată pe anumite tradiţii, canoane, ci şi pentru lucrările acanonice, „experimentale”, deoarece în muzică nu există nimic fără elemente morfologice şi sintactice, componente care constituie „coloana vertebrală” a stilului. Un mare interes ştiinţific prezintă analiza interferenţelor în abordarea fenomenelor de stil, gen şi formă (şi viceversa). În rezultat, se propune comparaţia „hibridărilor” stilistice şi de gen cu formele muzicale libere şi mixte, se argumentează şi se implementează pe larg noţiunea de stil sintetic şi individual» [2, p. 6].
În monografiile sale Vladimir Axionov a utilizat cu măiestrie metodele muzicologiei istorico-teoretice, dar şi realizările ştiinţelor umaniste adiacente -sociologia, estetica, culturologia, filosofia. Vastele cunoştinţe în domeniul culturii muzicale moderne a Europei şi Americii i-au permis să evalueze în mod obiectiv locul şi importanţa artei componistice din Republica Moldova în context internaţional.
A abordat cu încredere una dintre problemele complexe ale muzicologiei moderne, ce poate fi definită drept logică a proceselor muzical-istorice. Iată de ce, în cercetările sale muzicologice un loc important este acordat parametrilor istorici, şi anume:
1) periodizarea culturii artistice, inclusiv a celei muzicale;
2) diapazonul şi conţinutul legăturilor de continuitate a artei componistice cu orientările stilistice ale neoclasicismului, neofolclorismului, neoromantismului, expresionismului, avangardismului, cât şi cu stilurile componistice individuale ale lui Enescu, Stravinski, Şostakovici, Prokofiev;
3) dinamica proceselor genuistice, mai ales în domeniul muzicii simfonice. Amploarea şi profunzimea interpretărilor sale muzicologice şi-au găsit confirmarea în ultima sa carte — Studii muzicologice, editată în 2012 în România (Cluj-Napoca) — în care sunt tratate probleme ale dezvoltării muzicii academice universale şi naţionale, într-un şir de articole reprezentative, scrise în ultimii ani. Conţinutul cărţii demonstrează, că savantul a fost în măsură să elaboreze, deopotrivă, atât aspecte stilistice extrem de complexe (metastilistică, polistilistică, intertextualitate), cât şi stiluri componistice individuale, în baza exemplelor din creaţia lui A. Schdnberg, R. Strauss, V. Zagorschi, P. Rivilis, Gh. Ciobanu, T. Zgureanu, V. Burlea. Vladimir Axionov nu se limitează doar la analiza creaţiei simfonice — el abordează şi genuri muzical-teatrale (Casa mare de M. Kopâtman), portrete de creaţie ale unor compozitori (E. Doga) şi interpreţi (M. Bieşu).
Vladimir Axionov a fost antrenat în activitatea organizatorico-ştiinţifică şi managerială în calitatea sa de prorector al AMTAP din 1999. De asemenea, a participat în diverse proiecte ştiinţifice ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi AMTAP în calitate de coordonator sau executor. A fost preşedinte al Secţiei Arta Muzicală din cadrul colectivului de cercetare de pe lângă AMTAP, preşedintele al Seminarului Ştiinţific de Profil Arta Muzicală, constituit de CNAA (Comisia de Acreditare şi Atestare), membru al Comisiei de atestare din cadrul CNAA.
Din 1983 a fost membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova, coordonând activitatea Secţiei muzicologice. Vladimir Axionov a avut o autoritate incontestabilă ca profesionist-mizicolog, profesor, savant, manager. Meritele sale au fost apreciate inclusiv de conducerea de vârf a Republicii Moldova, care i-a acordat, în 1999, titlul Om emerit şi, în 2011, medalia Meritul civic.
Să nu uităm că preocupările distinsului muzicolog au fost o continuare firească a tradiţiilor de familie. Vladimir Axionov descinde dintr-o familie de intelectuali din Chişinău, care a adus o contribuţie esenţială la dezvoltarea culturii din ţinutul natal. Bunicul pe linie maternă, Alexandru Iacovlev, coleg de generaţie cu M. Berezovschi, a fost regent în biserică şi, în acelaşi timp, a ţinut cursuri teoretice şi de dirijat la Conservatorul Unirea. Părinţii au fost Artişti emeriţi: tatăl, Veaceslav Axionov — regizor de teatru, a montat circa cincizeci de spectacole pe scenele dramatice ale teatrului moldovenesc şi a celui rus; s-a dedicat, inclusiv, activităţilor pedagogice. Mama, Lidia Axionova, un cunoscut muzicolog, a obţinut titlul ştiinţific de doctor în studiul artelor, specializându-se în studiul folclorului din Moldova, precum şi în creaţia lui G. Musicescu şi a altor compozitori. Pe parcursul mai multor ani ea a fost prorector al Institutului de Arte (actualmente AMTAP), această funcţie a deţinut-o cu succes şi Vladimir Axionov, menţinând continuitatea tradiţiei.
Realizările şi aportul considerabil al lui Vladimir Axionov în toate domeniile artei muzicale — cercetare, pedagogie, metodologie, manifestări publice — au contribuit la menţinerea unui înalt nivel muzicologic, artistic, ştiinţific nu numai în cadrul AMTAP, dar şi în întrega republică.
Una dintre sarcinile muzicologiei naţionale moderne este păstrarea şi dezvoltarea moştenirii istorico-teoretice a lui Vladimir Axionov, atât în domeniul ştiinţific, cât şi în practica pedagogică.
Referinţe bibliografice
[1] Acest articol prezintă varianta mai desfăşurată a materialului publicat de E. Mironenco mai devreme [1].