STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 1 (24), 2015

STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 1 (24), 2015

REVISTA
Nr. 1 (24), 2015
Cuprins
COMPOZITOAREA SNEJANA PÎSLARI: PROFIL DE CREAŢIE
ARTICOL

COMPOZITOAREA SNEJANA PÎSLARI: PROFIL DE CREAŢIE

COMPOSER SNEJANA PISLARI: CREATION PROFILE

TATIANA BEREZOVICOVA,

profesor universitar interimar, doctor, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice

Articolul de faţă este prima încercare de a creiona unele trăsături ale personalităţii şi creaţiei Snejanei Pîslari — reprezentantă a „generaţiei medii” a compozitorilor din Republica Moldova. Absolventa Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, continuatoarea tradiţiilor componistice şi pedagogice ale renumitului maestru Pavel Rivilis, S. Pîslari activează în domeniul muzicii instrumentale de cameră, vocale, corale şi orchestrale, fiind autoarea unor creaţii care ocupă un loc însemnat în palmaresul muzicii contemporane autohtone. In paralel cu componistica, S. Pîslari se realizează pe tărâmul pedagogic, fiind profesoară la Colegiul de muzică Ştefan Neaga şi la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. De asemenea se manifestă ca cercetător ştiinţific şi publicist, participă la proiecte artistice importante, promovând valorile culturale naţionale şi universale.

Cuvinte-cheie: Snejana Pîslari, compoziţie, muzică instrumentală de cameră, pian, flaut, cvartet de saxofoane, folclor, ethnojazz, pedagogie, Pavel Rivilis, Vladimir (Zeev) Bitkin, Vadym Ostroukhov

The present article is the first attempt to trace some aspects of the personality and creative activity of Snejana Pîslari — a representative of the „middle-aged generation” of the composers from the Republic of Moldova. Graduate of the Academy of Music, Theatre and Fine Arts, continuer of the composition and teaching traditions of the renowned master Pavel Rivilis, she works in the domain of chamber instrumental, vocal, choral and orchestral music. She is the author of musical works that take a noteworthy place in native contemporary music. Apart from her composition activity, she works in the pedagogical realm, being a teacher at the „Stefan Neaga” Musical Colllege and at the Academy of Music, Theatre and Fine Arts. She manifests herself as a scientific researcher and publicist, participates in important artistic projects promoting national and universal cultural valies.

Keywords: Snejana Pîslari, composition, chamber instrumental music, piano, flute, saxophone quartet, folklore, ethnojazz, pedagogy, Pavel Rivilis, Vladimir (Zeev) Bitkin, Vadym Ostroukhov

Snejana Pîslari face parte dintr-o pleiadă de muzicieni formaţi în ultimul deceniu al sec. al XX-lea, a căror maturizare a revenit perioadei unei explozii politice de proporţii ce a provocat reviriment brusc în organizarea statală şi în conştiinţa socială. Un publicist scria despre consecinţele acestui cataclism: „Toată ţara, toate sferele vieţii, ca o plastilină balistică, poartă amprenta generaţiei mele explodate” [1]. Totuşi, tânăra compozitoare a reuşit să nu se lase provocărilor timpului şi, trecând prin toate greutăţile perioadei de cotitură, nu s-a abătut din calea aleasă, găsindu-şi pe ea o stea călăuzitoare care o duce înainte peste ani şi circumstanţe.

Snejana Pîslari s-a născut la Călăraşi într-o familie de intelectuali. Mama, filolog, a predat limba şi literatura rusă la şcoală medie, tata a fost angajat ca economist. Cu toate că muzicienii profesionişti în familie nu erau, toţi membrii poartă respect profund faţă de muzică. Bunicul din partea tatei a cântat la diferite instrumente muzicale, părinţii Snejanei şi ei au capacităţi muzicale înnăscute. Sora mai mare care mai târziu a absolvit universitatea de medicină, studiase la şcoala de muzică, şi, graţie faptului că acasă a fost un pian, Snejana din fragedă copilărie cânta după auz.

La vârsta de 6 ani Snejana a fost înscrisă la Şcoala de muzică din Călăraşi. Primele încercări de a compune muzică datează din anii copilăriei, iar în 1986, fiind încă elevă, Snejana participă la un concurs al tinerilor compozitori organizat în cadrul Uniunii compozitorilor şi muzicologilor din Moldova din iniţiativa compozitoarei Zlata Tcaci.

În 1987 S. Pîslari a devenit elevă la Colegiul de muzică Ştefan Neaga. A depus actele la specialitatea Pian, dar şeful catedrei Teoria muzicii Loghin Ţurcanu la o consultaţie pentru abiturienţi, în cincisprezece minute a convins-o să se înscrie la catedra pe care o conducea.

Snejana Pîslari poartă o profundă recunoştinţă dascălilor care i-au fost alături la începuturile devenirii profesionale, mai întâi de toate lui Loghin Ţurcanu care ţinea cursuri de teoria muzicii, armonie şi solfegiu, şi nu în ultimul rând profesoarei de pian Irina Borisova. Dar cuvinte de mulţumire deosebită le adresează profesorului Vladimir (Zeev) Bitkin, absolvent al Conservatorului P. I. Ceaikovski din Moscova la clasa de compoziţie. El a predat la Colegiu teoria formelor muzicale, contrapunctul şi compoziţia care era pe atunci o disciplină obligatorie pentru studenţii de la specialitatea Muzicologie. La lecţiile de grup în anii I şi II elevii făceau cunoştinţă cu tehnicile compoziţiei, însuşeau principiile de structurare motivică şi bazele dezvoltării materialului muzical, analizau muzica lui I. Stravinsky, A. Schonberg, C. Orff, S. Prokofiev, R. Şcedrin, a altor compozitori ai sec. XX. La ore individuale în anii III şi IV o atenţie primordială se acorda compunerii muzicii. Un efect benefic l-a avut faptul că încercările componistice ale elevilor au fost apreciate de colegi şi de public, fiind interpretate în cadrul concertelor organizate la catedră.

Om de o vastă cultură, cu un mod neordinar de a gândi, V. Bitkin ştia să capteze atenţia tinerilor, împărtăşindu-le cu dărnicie cunoştinţele bogate din diferite domenii. La lecţiile lui elevii făceau cunoştinţă cu lumea muzicii „de dincolo” de cursurile didactice oficiale: mult timp a fost consacrat studierii muzicii renascentiste, mai ales creaţiei lui J. Obrecht, G. Dufay, J. Ockeghem, culturilor muzicale extraeuropene. V. Bitkin a adus un aport considerabil la lărgirea cunoştinţelor discipolilor şi în domeniul muzicii contemporane. Venind de la diverse festivaluri internaţionale de muzică nouă, ca Toamna varşoviană (Warszawska Jesien), Toamna moscovită (Московская осень), el aducea publicaţiile de ultima oră din ediţiile periodice de peste hotare, dar şi partiturile „avangardiştilor” G. Ligeti, K. Stockhausen, Ia. Xenakis, L. Berio, W. Lutoslawski, K. Penderecki, E. Denisov, S. Gubaidulina, A. Schnittke, profesorului său N. Sidelnikov ş. a. a căror muzică cu greu penetra bariera reticenţei ideologice zidită de regimul politic de pe atunci.

Vladimir Bitkin a remarcat şi a sprijinit năzuinţele creative ale Snejanei, contribuind la dezvoltarea tehnicii ei pianistice, la formarea deprinderilor în lectura partiturilor, stimulând-o să studieze limbile străine şi să se perfecţioneze în diverse aspecte. El i-a atras atenţia asupra filosofiei şi poeziei orientale, asupra creaţiei lui Nietzsche şi i-a pus în mâini Biblia. Anume Bitkin a fost acea persoană care i-a stârnit interesul pentru activitatea componistică profesionistă.

Fiind eleva anului II, S. Pîslari a scris prima sa lucrare serioasă, unde ritmica lui Messiaen a fost îmbinată cu tehnica serială. Aceasta a fost piesa vocală Среди миров (Printre universuri) pe versurile lui Innokentii Annenskii. La anul III a apărut o piesă cu subiect religios Господи, воззвах… pentru voce feminină, flaut şi pian la baza căreia a fost pusă o cântare bisericească din culegerea cântărilor antice ruse îngrijită de N. Uspenski [2]. Printre operele din anii de studii la Colegiu, compozitoarea distinge piesa Semper eadem[1] — o fantezie liberă inspirată din Adagio de Tomaso Albinoni.

După absolvirea Colegiului de muzică, S. Pîslari fără şovăire a depus actele la Academia de muzică, specialitatea Compoziţie. Pentru examenul de admitere a prezentat o piesă realizată de sine stătător, aceasta fiind monoopera Игра линий (Jocul liniilor) pe un libret scris de colega de studii Irina Matvienco. Destinul i-a oferit şansa de a fi studenta clasei lui Pavel Rivilis — compozitor şi pedagog cu renume. Contactele profesionale cu distinsul dascăl le-a păstrat şi după absolvirea cursului de licenţă la Academie, continuându-şi studiile în cadrul masteratului tot cu P. Rivilis, iar apoi alegând creaţia maestrului ca temă a tezei de doctorat.

Pentru a elucida rolul lui P. Rivilis în soarta Snejanei, ne permitem să cităm un fragment din interviul oferit de ea: „Pavel Rivilis a fost şi rămâne pentru mine cel mai de seamă Dascăl în profesie şi una din cele mai importante Personalităţi în viaţă. Comunicarea cu dânsul întotdeauna a fost una caldă şi calmă. Slujirea lui faţa de Muzică a fost neprecupeţită, lipsită de consumarism şi snobism. Mereu acumulând informaţii noi (convingându-ne şi pe noi să facem acelaşi lucru), Pavel Rivilis însă se considera un „conservator” — acum, la o anumită etapă a activităţii mele profesioniste, l-aş numi mai degrabă „custode al tradiţiilor”.

El a fost un profesionist de excepţie, un erudit extraordinar, o persoană dotată cu gândirea plastică şi, în acelaşi timp, paradoxală. El ştia să evidenţieze şi să exprime orice idee complexă într-o formă precisă şi clară, potrivită pentru oricare auditoriu. Cugetările lui despre artă se deosebeau prin înţelepciune, fineţe şi originalitate. Având un simţ al umorului deosebit, el deseori îşi exprima opinia cu o mare doză de ironie — usturător, dar în acelaşi timp fără răutate. El a lăsat în urma sa multe „aforisme şi maxime” care s­au întipărit în memorie şi mereu sunt citate de elevii lui.

Pavel Rivilis nu admitea o atitudine neglijentă faţă de profesie, fiind foarte principial în raţionamente şi sever în aprecierea realizărilor discipolilor săi. Ca îndrumător care ghidează procesul de compunere a muzicii de către student, el sublinia în repetate rânduri că scopul lui este „ca lucrarea să fie „robustă”, ca să se ţină bine pe picioare şi să posede calităţi proprii, specifice numai ei”.

Profesorul meu a creat un număr relativ mic de lucrări (şi eu în permanenţă regretam că noi, studenţii, i-am răpit prea mult din timpul care dumnealui îl putea folosi pentru compunerea unor lucrări noi). Însă opusurile lui deşi nu foarte numeroase, sunt profunde după conţinut şi proaspete ca limbaj muzical, dezvăluind mâna unui mare Maestru. El a creat muzică pentru toate timpurile”.

Principiile artistice şi pedagogice ale lui P. Rivilis au devenit pentru Snejana Pîslari un reper în activitatea ei componistică. Dacă V. Bitkin a învăţat-o să cuprindă forma întregului, atunci în clasa lui P. Rivilis ea a deprins capacitatea să se concentreze asupra detaliilor, să lucreze minuţios cu materialul tematic, să abordeze în mod analitic tehnologia scrisului[2]. De la profesorul tânăra compozitoare a preluat şi ideea de recompunere, adică de creare a diferitelor versiuni interpretative ale aceleiaşi lucrări, afirmând că fenomenul de recompunere nu este identic cu cel de o simplă transcriere. Astfel, piesa Vânătoreasca scrisă iniţial pentru fagot (sau saxofon-bariton) şi pian, în versiunea ulterioară pentru cvartet de saxofoane reprezintă o concepţie cu totul nouă, deoarece diferite componenţe interpretative inevitabil îşi lasă amprenta asupra calităţii materialului muzical (aceasta se referă şi la piesele Sub umbra unui stejar şi Bătuta din ciclul Trei cântece populare pentru pian „recompuse” pentru cvartet de saxofoane) .

În domeniul componisticii S. Pîslari preferă genurile instrumentale de cameră, cu toate că are în repertoriu şi piese vocale, şi muzică corală, fără a neglija şi domeniul orchestral. În optica sa, muzica de cameră ca un gen foarte mobil, oferă posibilitatea de a implementa ideile noi în modul cel mai firesc şi eficient. De asemeni ea permite compozitorului să prelucreze cele mai mici detalii ale textului şi să dezvăluie frumuseţea liniei melodice care în piesele camerale poate fi foarte bine auzită. Calităţile numite se fac observate în astfel de lucrări ale Snejanei ca Marcyas Flute pentru flaut solo, Sainte pentru două flaute, în unele compoziţii pentru pian (Les cantilenes, Trei cântece moldoveneşti, Trei portrete muzicale), în patru piese pe teme folclorice pentru flautul baroc şi pian ş. a.

Compozitoarea se află mereu în căutarea unor surse şi procedee noi, mai puţin obişnuite. Îi place să acumuleze o vastă şi variată informaţie muzicală, abordând-o în propria creaţie cu ajutorul mijloacelor de expresie inedite. Astfel, în anii de Colegiu, graţie lui V. Bitkin s-a interesat de gamelanul javanez, de muzică chineză. Mai târziu s-a
______________________________________________________________________________________

2 Ideea recompunerii este realizată de maestrul P. Rivilis în Concertul pentru orchestră care a apărut ca o variantă de sine stătătoare a Suitei pentru vioară şi pian.

pasionat de muzica medievală — ca rezultat, au apărut Balate provensale vechi pentru voce feminină şi vioară.

Una dintre cele mai pronunţate linii în muzica Snejanei Pîslari este legată de folclor. În această ordine de idei să evidenţiază piesele Vânătoreasca, Căluşarii, Bătuta, ciclul Trei cântece populare, Colinde pentru cor mixt, Doina haiducului pentru cor de bărbaţi ş. a. Interesul pentru prelucrarea materialului folcloric l-a resimţit încă în anii de studenţie. Multe mostre ale muzicii populare folosite în creaţiile sale, au fost înregistrate chiar de ea în cadrul expediţiilor folclorice şi descifrate apoi de pe banda magnetică.

O atrage folclorul românesc, evreiesc, cel al diferitelor popoare balcanice. Unele melodii prelucrate de S. Pîslari au fost auzite de la mama, bulgară de naţionalitate. Interesul pentru muzica bulgărească s-a reflectat într-un opus din ultimii ani, miniatura Pravo horo pentru pian în patru mâini. Linia folclorică este prezentă şi în piesa Prince of Moldavia —

0 creaţie simfonică inspirată din muzica lui Dimitrie Cantemir. Această lucrare, pe de o parte, dezvăluie simţul orchestral fin al compozitoarei, iar pe de alta reflectă influenţa contactelor cu Pavel Rivilis — un maestru recunoscut al orchestrei şi orchestraţiei.

Caracterizând tendinţe stilistice observate în creaţia S. Pîslari, nu putem ocoli cu vederea particularităţile jazzului care a devenit o sursă importantă în lucrările sale începând cu anii 1990. Printre stilurile muzicii de jazz Snejana preferă ethnojazzul, un exemplu concludent în acest sens fiind patru piese bazate pe melodiile populare pentru flautul baroc şi pian, precum Şaer evreiesc, Sârba haiducilor, Floricica de pe şes, La Nistru, la mărgioare.

O amprentă a stilisticii jazzului o poartă şi o serie de piese pentru patru saxofoane, cum ar fi Vânătoreasca, Căluşarii, Bătuta, Sub umbra unui stejar, Pe-un picior de plai…, suita Serbările Moldovei. Imboldul în acest sens i-a dat activitatea cvartetului de saxofonişti la care în diferiţi ani au participat Igor Kionig, Dmitrii Sergheev, Vitalie Gumeniuc, Anton Deatco, Constantin Ciorba şi conducătorul formaţiei Vadym Ostroukhov[3]. Mai târziu a apărut o idee de a înregistra piesele în versiunea interpretativă a unui singur saxofonist, depăşind astfel decalajul inevitabil în manierele interpretative ale diferitor muzicieni. Ideea a fost executată de Vadym Ostroukhov în cadrul proiectului One Man — Four Instruments (Un interpret—patru instrumente).

În paralel cu componistică, Snejana Pîslari se realizează şi în alte domenii, în primul rând în pedagogia. Cariera sa pedagogică şi-a început-o în 1996 la şcoala de muzică din Călăraşi. În anul 1998 (după o pauză pe parcursul căreia a activat în calitate de autor şi moderator al emisiunilor muzicale la postul de televiziune NIT), Snejana Pîslari a fost angajată la Colegiul de muzică Ştefan Neaga, unde şi astăzi predă disciplinele muzical-teoretice, cum ar fi solfegiul, teoria muzicii, armonia, contrapunctul, orchestraţia. Are experienţă şi în predarea compoziţiei. Din anul 2006 S. Pâslari activează şi la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice: la catedra Muzicologie şi compoziţie susţine cursurile speciale de istoria stilurilor orchestrale, lectura partiturilor, orchestraţie, compoziţie, iar la catedra Muzică uşoară şi jazz predă bazele compoziţiei şi pianul de estradă şi jazz[4].

Snejana Pîslari este autoarea unor studii ştiinţifice şi ştiinţifico-metodice, inclusiv publicate peste hotare — în Rusia şi Coreea de Nord. Timp de mai mulţi ani se manifestă ca publicist, promovând valorile culturale naţionale şi universale în ediţii periodice.

Ea posedă un temperament public bine pronunţat care se exteriorizează printr-o serie de iniţiative importante pentru cultura muzicală a Republicii Moldova. Astfel, în ultimii ani, în colaborare cu compozitorul Vlad Burlea, a participat la un mare proiect didactic naţional Compozitori autohtoni către tânăra generaţie. Creaţii pentru pian, unde a fost nu doar coordonator, dar şi autor, şi interpret al creaţiilor muzicale. Pe lângă aceasta, împreună cu V. Burlea în decursul mai multor ani Snejana Pîslari organizează concursurile tinerilor compozitori menite să descopere şi să susţină tinerele talente cărora, posibil, le va aparţine viitorul şcolii componistice autohtone. Participă şi la diverse proiecte internaţionale, colaborând cu Secţiunea tineretului a Uniunii compozitorilor din Rusia, cu tinerii muzicieni din Universitatea din New-Orlean ş. a.

Mai adăugăm că Snejana Pîslari este membru al Uniunii compozitorilor şi muzicologilor şi al Uniunii jurnaliştilor din Republica Moldova, precum şi al Asociaţiei Internaţionale de Muzică Contemporană. De mai multe ori a fost laureat al premiilor Uniunii compozitorilor şi muzicologilor din Moldova, în fiecare an se prezintă ca autor la festivalurile Zilele muzicii noi din Chişinău, a participat la cel de-al V-lea Simpozion estetic consacrat artelor naţionale moderne (Pyongyang, Corea de Nord), la Festivalul Zilele muzicii Româneşti (Iaşi, România), la Festivalul de muzica contemporană (Bacău, România), la Festivalul internaţional de muzică contemporană Созвучие (Consonanţă — Voronej, Rusia). Unele creaţii din repertoriul său sunt editate şi înregistrate în fondul Radioului National.

Lista selectivă a creaţiilor Snejanei Pîslari

Z   Muzica instrumentală de cameră

– Elegie pentru clarinet (soprano-saxofon) şi pian (1992)

– Trei portrete muzicale: I. Chopin. II. Skriabin. III. Rachmaninov pentru pian

(1992; a doua redacţie — 2012). Editat [4].

– Les cantilenes pentru pian (1993; a doua redacţie — 2012).

– Variaţiuni pentru pian (1993)

– Sostenuto pentru pian, după poem de Alexandr Oguşevici (1998)

– Cvartet de coarde (1999)

– Trei cântece populare moldoveneşti: I. Jalea miresei. II. Bătuta. III. Sub umbra unui stejar pentru pian (2000). Editat [5].

– Incantation pentru saxofon-tenor (sau bas-clarinet) şi pian (2002). Editat [6].

– Flautul lui Marsyas (Marsyas Flute) pentru flaut solo (2003). Editat [7].

– Sainte pentru două flaute (2004)

– Vânătoreasca pentru fagot (saxofon-bariton) şi pian (2005)

– Serbările Moldovei – suita pentru cvartet de saxofoane (2005)

– Pe-un picior de plai… pentru cvartet de saxofoane (2006)

– Cine merge tot pe drum pentru flaut, vibrafon, vioară şi violoncel (2008)

– Patru piese pentru flautul baroc şi pian: Şaer evreiesc, Sârba haiducilor, Floricica de pe şes, La Nistru, la mărgioare (2009-2010)

– Căluşarii pentru cvartet de saxofoane (2011)

– Bătuta pentru cvartet de saxofoane (2011)

– Sub umbra unui stejar pentru cvartet de saxofoane (2012)

– Lângă malul Dunării pentru flaut şi pian (2012)

– Pravo horo pentru pian în patru mâini (2014)

J   Creaţii vocale, vocal-instrumentale, corale

– Игра линий (Jocul liniilor) – monoopera pe libretul de Irina Matvienco (1991)

– Balate provensale vechi pentru voce feminină şi vioară (1994)

– Dans – romanţă pe versurile lui Nicolae Labiş (1996)

– De-or trece anii – romanţă pe versurile lui Mihai Eminescu (1997)

– Îngere palid… – monoscenă pe versurile lui M. Eminescu, pentru voce feminină,

flaut şi trei temple-block-uri (2001). Editat [8].

– Doina haiducului pentru cor de bărbaţi a cappella (2006)

– Colinde pentru cor mixt (2007)

– Sus la vârf, la nouă meri pentru cvartet de coarde, instrumente de percuţie şi

ansamblul vocal feminin (2015)

J   Creaţii orchestrale

– Musica concertata pentru orchestră simfonică (1995)

– Prince of Moldavia pentru orchestră simfonică (2013)

Referinţe bibliografice

  1. НОСИКОВ, Р. Наша миссия — починить мир: О поколении 1970-х сегодня[online]. [accesat 24.10.2015]. Disponibil:http://www.odnako.org/blogs/nasha-missiya-pochinit-mir-o-pokolenii-1970-h-segodnya/
  2. УСПЕНСКИЙ, Д. Образцы древнерусского певческого искусства. Ленинград: Музыка, 1971.
  3. ЗЕЙФАС, Н. Павел Ривилис. In:Композиторы союзных республик. Москва, 1977, вып. 2, с. 35-82; БЕЛЫХ, М. Эволюция отношения к фольклору в творчестве П. Ривилиса. In:Фольклор и композиторское творчество в Молдавии. Кишинев:, 1986, c. 55-71; АКСЕНОВ, В. Жанры симфонической музыки в Молдове (30-е – 80-е годы XX века). Кишинев: Bulat Art Glob, 1998; POPA, T. PavelRivilis: Picături din adevărul vieţii. Chişinău: Pontos, 2011.
  4. PÎSLARI, S. Trei portrete muzicale: I. Chopin. II. Skriabin. III. Rachmaninov. In: Fantezie: album de piese şi ansambluri pentru pian. Sel. şi îngr.: Larisa Neaga. Chişinău, 2012, pp. 32-41.
  5. PÎSLARI, S. Trei cântece populare moldoveneşti: I. Jalea miresei. II. Bătuta. III. Sub umbra unui stejar. In: Luci, soare, luci! : piese pentru pian. Sel. şi îngr.: Irina Stolear. Chişinău , 2009, pp. 10-26.
  6. PÎSLARI, S. Incantation pentru saxofon-tenor (bas-clarinet) şi pian. In: Album de piese pentru instrumente aerofone. Chişinău, 2005, pp. 72-88.
  7. PÎSLARI, S. Flautul lui Marsyas pentru flaut solo. In: Album de piese pentru instrumente aerofone. Chişinău, 2009, pp. 56-59.
  8. PÎSLARI, S. Îngere palid… In: Ah, cerut-am de la zodii…: romanţe pe versurile lui Mihai Eminescu. Chişinău, 2001, pp. 198-204.

[1] Titlul Semper eadem are o semnificaţie polisemantică, fiind: 1. o expresie stabilă latină (se traduce ca totdeauna aceeaşi); 2. denumirea poeziei lui Ch. Baudelaire din ciclul Florile răului (Les fleurs du mal).

[2] Principiile de lucru cu materialul muzical ale lui P. Rivilis sunt abordate în lucrările muzicologilor N. Zeifas, M. Belâh, V. Axionov, T. Popa [3].

[3] Vadym Ostroukhov — profesor la catedra Muzică uşoară şi jazz a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, interpret-virtuoz la diferite instrumente de suflat (toate varietăţile flautelor şi saxofoanelor, bas-clarinet, mai multe instrumente populare). Ca flautist, a interpretat în concerte şi a înregistrat în studio piesele Marsyas Flute şi Sainte semnate de S. Pîslari. A evoluat în cadrul Festivalului Internaţional Zilele muzicii noi. Împreună cu cvartetul de saxofonişti a participat la Festivalul internaţional de jazz ffoiffjtc în or. Doneţk, Ucraina.

[4] Răspunzând la întrebare, cu ce îi este de folos activitatea pedagogică, Snejana susţine că lucrul cu studenţii (mai ales cu cei buni) creează necesitatea de suplimentare şi împrospătare permanentă a cunoştinţelor (mai ales în domeniul care nu este specialitatea sa de bază, cum ar fi jazzul). În al doilea rând, activitatea didactică o ajută să-şi dezvolte tehnica componistică, să cizeleze metodele de lucru cu materialul muzical. În al treilea rând, discuţiile cu tinerii muzicieni sunt o sursă de informaţii necesare pentru autoperfecţionare, pentru înţelegerea unor lucruri foarte importante. În fine, discuţiile cu studenţii înlesnesc procesul de comunicare cu interpreţi.