STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 2 (25), 2015

STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 2 (25), 2015

REVISTA
Nr. 2 (25), 2015
Cuprins
LUCRĂRILE PENTRU PIAN ÎN CONTEXTUL CREAŢIEI COMPONISTICE DE OLEG NEGRUŢA
ARTICOL

LUCRĂRILE PENTRU PIAN ÎN CONTEXTUL CREAŢIEI COMPONISTICE DE OLEG NEGRUŢA

 

WORKS FOR PIANO IN THE CONTEXT OF OLEG NEGRUTA’S COMPOSITION ACTIVITY

 

ELENA GUPALOVA,

conferenţiar universitar interimar, doctor în studiul artelor, Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălţi

 

In acest articol autoarea descrie moştenirea pianistică a lui O. Negruţa ca parte componentă a creaţiei sale componistice, plasând în centrul atenţiei perspectiva valorificării lucrărilor pentru pian ale compozitorului în practica concertistică şi pedagogică din Republica Moldova. Prezentarea generală a pieselor pianistice cuprinde nu numai creaţiile   publicate   (culegerea   „Dispoziţie   de   primăvară”,    „Album   pentru   copii”,   piesele „Scherzo”, „Improvizaţie” ş.a.), dar şi manuscrisele (Concert pentru pian si orchestră, două caiete „Cântece fără cuvinte”, lucrări polifonice ş.a.), inclusiv duetele pianistice şi transcripţiile personale ale unor lucrări cunoscute („Nocturnă” — fragment din Concertul pentru trompetă şi orchestră, „Hora staccato ” a lui G. Dinicu ş.a.).

Cuvinte-cheie: lucrări pentru pian, folclor muzical moldovenesc, colorit naţional, desen ritmic, particularităţile stilului, practica pianistică, melodicitate, improvizaţie

In this article, the author describes the piano heritage of composer O. Negruţa as a part of the composer’s creativity, placing into focus the perspective of revaluation of his piano works in the concert and pedagogical activity in the Republic of Moldova. The general presentation of the pianistic works includes not only the published works (the collection „Spring mood”, „Album for children”, the pieces „Scherzo”, „Improvisation”, etc.), but also the manuscripts (Concerto for piano and orchestra, two notebooks „Songs without words”, polyphonic works, etc.), including the pianistic duets and personal transcriptions of some well-known works („Nocturne” — fragment from the Concerto for trumpet and orchestra, „Hora staccato” by G. Dinicu, etc.).

Keywords: works for piano, Moldovan musical folklore, national feature, rhythmic colouring, peculiarities of style, pianistic activity, melodicity, improvisation

În cea de-a doua jumătate a secolului XX — începutul secolului XXI, în Republica Moldova au fost create numeroase lucrări pianistice de diferite feluri. Pe parcursul acestei perioade în practica concertistică şi pedagogică autohtonă au fost introduce lucrări de anumite categorii şi genuri ale autorilor moldoveni.

Menţionăm, că una din condiţiile completării repertoriului cu un opus nou este tratarea artistică de care dă dovadă compozitorul în procesul de creaţie — valoarea artistică şi conţinutul lucrării sunt unicele criterii ale acestei selecţii. Compozitorul poate obţine o adevărată strălucire şi amploare a creaţiei sale doar atunci, când prin talent şi măiestrie selectează mijloacele de expresie adecvate concepţiei lucrării şi utilizează în întregime resursele instrumentului. În acest sens, de o importanţă majoră pare de a fi corespondenţa dintre concepţia artistică a lucrării şi a mijloacelor de expresie muzicală, ce servesc pentru realizarea acestei concepţii, precum şi corelarea conţinutului cu forma lucrării. Iată de ce, unitatea dintre aceste două elemente esenţiale ale unui discurs muzical de natură artistică este proprie creaţiilor ce au intrat în repertoriul didactic autohton.

Lucrările semnate de Oleg Negruţa se regăsesc printre acestea, suscitând interesul profesorilor şi interpreţilor prin arhitectonică bine proporţionată, armonioasă, factură pianistică comodă, liniile melodice arcuite, expresivitate nedisimulată.

În acest context, amintim aici unele date biografice ale compozitorului, care pot clarifica anumite tendinţe şi trăsături ale creaţiilor sale. În anul 1960, O. Negruţa a absolvit Colegiul de muzică din Odesa, în clasa de vioară a lui Pavel Melamed. În primul an al clasei de compoziţie, la Institutul de Arte G. Musicescu din Chişinău, a studiat cu Valerii Sârohvatov. După plecarea profesorului său din Moldova, compozitorul şi-a continuat studiile în clasa lui Solomon Lobel, absolvind cu succes cursul său de compoziţie în anul 1967. La acel timp, tânărul compozitor deţinea în portofoliul său componistic un şir întreg de lucrări pentru pian şi simfonice.

Negruţa şi-a început activitatea componistică în acelaşi an — 1967, debutând, totodată, şi pe tărâmul pedagogic — pe parcursul a 40 de ani, până în prezent, el predă în clasa de improvizaţie, compoziţie şi discipline teoretice la Şcoala de Arte A. Stârcea din Chişinău, şcoală în care au fost aprobate, în toţi aceşti ani, — în practica pedagogică şi de concurs, — toate lucrările sale noi.

Din anul 1970 O. Negruţa este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova, fiind un compozitor prolific, ce a scris nu doar numeroase lucrări cameral-instrumentale şi vocale, dar şi lucrări simfonice, corale, de estradă şi jazz. El a compus diferite suite orchestrale, fantezii, o cantitate impresionantă de parafraze pentru diverse instrumente şi orchestră simfonică.

Negruţa este autor al peste 200 de cântece, romanţe, lucrări camerale şi corale ce au intrat în repertoriul şcolilor de muzică, colegii, licee şi instituţii superioare de învăţământ muzical.
De asemenea, a compus 16 concerte pentru diverse instrumente cu orchestră, — manifestând preferinţă instrumentelor aerofone, compozitorul a scris şi concerte pentru vioară, pian, violoncel, contrabas, marimba, pentru soprano de coloratură, acest gen cuprinzând în creaţa sa aproape întreaga paletă orchestrală. 9 din cele 16 concerte sunt predestinate instrumentelor aerofone — câte 3 pentru flaut, oboi şi clarinet, 2 pentru corn, câte 1 concert pentru trompetă, trombon şi fagot, — instrumente aflate printre preferatele compozitorului. Cele două concerte pentru clarinet sunt dedicate feciorului său[1], clarinetist, care a fost şi primul interpret al acestora.

Chiar de la începutul activităţii sale, compozitorul a abordat genurile de estradă şi jazz,[2] creând pentru orhestra de jazz (Suita pentru tineret — 1968, Balada pentru saxofon-alto cu orchestră — 1982) şi pentru orchestra de estradă simfonică (Scherzo — 1965, Suita pentru 4 tromboane — 1975, ciclul de Parafraze — 1966-1976). Mai târziu unele din aceste lucrări au fost utilizate de către compozitor şi în compoziţiile pentru pian (Vals de concert, Impromptu, Ragtime [1], O plimbare [2].

La 18 decembrie 2012, în Sala mare a Filarmonicii din Odesa a avut loc seara de creaţie a compozitorului. Oleg Negruţa a evoluat ca pianist, iar alături de el a fost orchestra de cameră a Filarmonicii condusă de Igor Şavruk. Compozitorul a pregătit pentru trombonistul Andrei Ţukanov

0  sarcină deloc uşoară, încredinţându-i interpretarea Elegiei pentru trombon şi orchestră de coarde, dedicată tatălui său, care a cântat la trombon în orchestra Operei din Odesa pe parcursul a mulţi ani. La concert au participat şi nepoţii compozitorului ce locuiesc în Odesa — Igor Znatokov (clarinet, saxofon) şi Evgheni Zarubaev (flaut), laureaţi ai concursurilor internaţionale.

Relativ recent, Oleg Negruţa a participat la Concursul internaţional al compozitorilor Iurii Falik (renumit compozitor, violoncelist, dirijor şi pedagog rus), iniţiat şi organizat de Ansamblul de violoncelişti din Sankt-Petersburg, condus de Olga Rudneva. Concursul a avut loc în mai-iunie 2012. Condiţiile preselecţiei la acest concurs stipulau prezentarea unei lucrări în aranjament pentru 8 violoncele sau ansamblu de violoncele cu pian, timpul sunării fiind limitat la 7 minute. Au fost prezentate 73 de partituri semnate de 54 de participanţi din Bielorusia, Belgia, Bulgaria, Germania, Spania, Letonia, Lituania, Republica Moldova, Rusia, Ucraina, Elveţia ş.a.

Oleg Negruţa a devenit laureat al acestui Concurs cu lucrarea sa Romanţă (pentru 8 violoncele), lucrare ce reprezintă transcripţia orchestrală a Romanţei pentru pian (Es-dur), scrisă în anul 1980.

Domeniul artei pianistice reprezintă un adevărat laborator artistic pentru compozitor, în care, pe parcursul întregii sale vieţi, şi-a perfecţionat metodele de abordare a melosului popular în muzica instrumentală. Creaţia sa pianistică denotă trăsături specifice marcate de un desen melodic pronunţat, bazat pe melosul folcloric, concepţiile de amploare orchestrală şi tendinţa spre un stil concertistic de virtuozitate. Multe din lucrările sale abundă în melodii pline de dinamism, vivacitate, de ritmuri dansante răscolitoare. Apropierea de intonaţiile populare conferă muzicii sale prospeţime, căldură şi originalitate naţională.

Astfel, în calitate de temă secundară a primei părţi a Concertului pentru copii apare melodia Vine, vine primăvara [3]. Alegerea acestei melodii pline de vitalitate şi căldură i-a permis autorului să-şi exprime elanul tineresc optimist.
Secretul succesului muzicii lui O. Negruţa rezidă în capacitatea specială de a comunica de la suflet la suflet, umplându-ne cu sentimente de bunătate şi căldură. Muzica Concertului pentru copii (1998), dedicat nepoatei sale Iulia, este deosebit de pitorească, emoţională, de o plasticitate ritmică deosebită. Includerea în creaţiile sale a unor melodii populare tradiţionale este tratată de autor ca o metodă de popularizare şi familiarizare, sub o formă accesibilă, a copiilor cu folclorul muzical moldovenesc.

Piesele pentru pian ale lui O. Negruţa sunt axate pe teme expresive, plastice, ce se memorează cu uşurinţă, având trăsături naţionale şi genuistice specifice. Ele se disting prin fineţea transpunerii coloritului naţional moldovenesc. Muzica unor opusuri semnate de compozitor poate fi prezentată în interpretare vocală (sau ansamblu vocal) cu acompaniament. În multe lucrări pianistice predo­mină indicaţii ale autorului precum: Andante cantabile, Cantabile molto, Andante expresivo, Dolce.

În general, pentru moştenirea pianistică a lui O. Negruţa sunt caracteristice exprimarea caldă, nedisimulată, coloritul naţional pregnant, tendinţa spre utilizarea unei facturi armonic-acordice dense, a unor armonii complexe şi a dezvoltării melodice a discursului muzical. Prima culegere autohtonă (apărută în redacţia pedagogică şi interpretativă a L. Vaverco, în anul 1979), include câteva lucrări ale compozitorului, printre care Improvizaţie şi Scherzo, ce au devenit repede foarte populare în practica pianistică republicană, ce cuprinde toate verigile sistemului învăţământului muzical (şcoli, licee şi colegii de muzică, instituţii superioare de muzică).

În toate lucrările pianistice ale lui O. Negruţa se resimte cunoaşterea profundă a acestui instrument muzical. De regulă, compozitorul propune interpretului sarcini artistice şi tehnice destul de complicate. Astfel, în piesele de virtuozitate de concert Scherzo şi Improvizaţie în e-moll (Impromptu nr.1) au fost utilizate diverse tipuri ale tehnicii pianistice, factură densă, desene ritmice complexe. Compartimentele extreme mai rapide, ce amintesc de o sârbă, contrastează în mod preg­nant cu tematica plastică a celui de-al doilea compartiment, scris în stilul unei hore moldoveneşti.

Exemplul nr. 1. O. Negruţa. Scherzo în D-dur

Deşi melodiile acestor piese sunt de natură violonistică, totuşi, linia lor melodică se înscrie în mod organic în sonoritatea pianistică datorită preferinţei pentru o factură comodă şi cunoaşterea subtilă a particularităţilor instrumentelor cu coarde.

Negruţa a scris cea mai mare parte a lucrărilor sale instrumentale la comanda profesorilor şcolilor de muzică pentru copii, a liceelor şi a Cabinetului metodic al Ministerului Culturii al Republicii Moldova (anii 70-90 ai secolului XX), în care secţia de pian era condusă de Irina Stolear. Pe parcursul întregii sale activităţi, compozitorul a adus o contribuţie importantă în formarea repertoriului pianistic didactic şi concertistic autohton pentru copii şi tineret. Putem aminti aici Suita pentru copii scrisă în 1977. Unele piese din acest ciclu au fost publicate în anul 1987 în crestomaţia pentru pian redactată de L. Reaboşapca şi G. Teseoglu (Glumă în poiană, Vioara mea, Rondo) [4] şi în 2006, în culegerea Răsai, soare!, îngrijită de I. Stolear (Noaptea în codru, Ploiţa de toamnă, Ceasul) [5].

Printre lucrările editate în secolul trecut, una din cele mai interesante este Fuga în e-moll, fiind inclusă în 1980 în culegerea Piese pentru pian ale compozitorilor Moldovei, în redacţia lui A. Miroşnicov [6]. Predilecţia compozitorului pentru polifonie a fost moştenită de la primul său pedagog de compoziţie — V. Sârohvatov, care a semnat ciclul pentru pian Partita în b-moll în 7 părţi, dedicat lui S. Richter [7]. De asemenea, O. Negruţa a mai compus câteva cicluri de lucrări polifonice, încă nepublicate: Preludiul şi fuga în h-moll, Suita polifonică în trei părţi (Preludiu. Passacaglia şi Fuga) ş.a.

Majoritatea lucrărilor originale ale compozitorului conţin dificultăţi tehnice şi artistice destul de importante. Multe dintre acestea sunt adresate studenţilor colegiilor, liceelor de muzică şi Conservatorului (astăzi Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice). Unele dintre lucrările sale pot fi auzite în programele de concert sau la concursurile republicane (Hora de concert, Romanţa, Impromptu ş.a.). Aprobarea lor concertistică are loc de cele mai dese ori în cadrul examenelor la şcolile de muzică, la concursurile pentru copii şi tineret, la prezentările noilor culegeri pentru pian ale compozitorilor Republicii Moldova. Astfel, în anul 2009 la Colegiul de muzică „ Şt. Neaga” a avut loc prezentarea culegerii lui O. Negruţa Dispoziţie de primăvară (în redacţia lui I. Stolear [8], iar în anul 2011 — a pieselor din culegerea pentru pian Din vremuri de demult (îngrijită de I. Stolear şi L. Neaga [9]). Aceste evenimente nu puteau avea loc fără sprijinul profesorilor şi al elevilor acestei instituţii.

Oleg Negruţa este unul din cei mai receptivi compozitori din republică. La solicitarea cunoscutului duet pianistic A. Lapicus şi Iu. Mahovici el a efectuat transcrieri pentru ansamblul de piane, printre care şi Hora staccato de G. Dinicu [10]. De asemenea, compozitorul a transpus pentru ansamblu de piane şi numeroase compoziţii proprii.

Hora de concert există în două versiuni instrumentale: pentru pian solo şi duet de piane, constituind un fragment din Variaţiunile (variaţiunea a patra), create încă în anii 70 ai secolului trecut. Ca lucrare solistică, Hora a fost nominalizată ca piesă obligatorie la Concursul E. Coca în anul 2003, la categoria „C” [11].

Există variante pentru pian solo şi duet pianistic ale piesei Ragtime, scrisă în original pentru orchestra de jazz cu care compozitorul a colaborat pe parcursul a 20 de ani. Improvizaţia în e-moll (Impromtu nr.1) pentru pian a fost şi ea transcrisă pentru ţambal, cu titlul de Capriciu. Impromtu nr.2 în G-dur şi Vocaliza pot fi regăsite în minunatele transcripţii pentru violoncel şi orchestră.

Unele lucrări pentru pian ale autorului au apărut mult mai târziu decât versiunile lor orchestrale. Spre exemplu, fragmentul din Concertul pentru trompetă şi orchestră (Nocturnă) a fost compus în 1990, iar transcripţia sa pentru pian a apărut abia în 2005 [12]. Ciclul pentru pian Cântece fără cuvinte (2009) a fost creat în baza unor lucrări cameral-vocale şi instrumentale compuse mai devreme. Astfel, primul Cântec fără cuvinte (din volumul 1) are tangenţe tematice cu cântecul Unde să te găsesc, iar cel de-al doilea Cântec — cu cântecul Tu ai fost, dragoste; cântecul cu numărul 10 — cu Fantezia pentru flaut şi orchestră.

Lucrările pentru pian ale compozitorului se bucură de o mare popularitate în practica pianistică republicană şi datorită faptului că autorul scrie o muzică originală, bazată pe intonaţii, ritmuri şi moduri caracteristice muzicii naţionale, adresată nu doar copiilor, tinerilor ci şi muzicienilor maturi. Toate lucrările sale denotă limpezimea frazării, precizia articulării, contururile tematice elastice, haşurile fine, avânturile strălucite în culminaţii şi contrastele dinamice expresive care se întâlnesc şi în interpretarea lăutărească.

Multe din lucrările pentru pian ale lui O. Negruţa cuceresc prin sinceritatea exprimării, bogăţia melodică, căldura sufletească şi optimismul debordant. De regulă, autorul nu apelează la citate ale unor melodii folclorice, ci încearcă să „reconstituie” o melodie populară, după trăsăturile şi formele ei esenţiale. Aşa sunt, spre exemplu, cele două Romanţe ale sale (1980, 1996), Vocaliza, Momentul muzical (dedicat fiicei sale Irina), cât şi numeroasele Hore, Scherzo, Preludii, Balade ş.a.

Reieşind din cele expuse mai sus, remarcăm unele trăsături specifice stilului componistic al lui Oleg Negruţa, cât şi principalele tendinţe proprii lucrărilor sale pentru pian:

În încheierea acestui articol am dori să punctăm câteva concluzii.

  1. Aspectul plastic, caracterul materialului tematic intonaţional, detaliile ritmice, de factură în lucrările publicate ale lui O. Negruţa reflectă trăsăturile individualităţii artistice ale compozitorului.
  2. Toate lucrările amintite mai sus, s-ar raporta mai mult la interpreţi deja formaţi, capabili să pătrundă în concepţia autorului şi să „aducă la viaţă” imaginile artistice ale muzicii compozitorului.
  3. Pentru a interpreta cât mai veridic lucrările lui O. Negruţa e bine ca muzicianul să posede o bună tehnică pianistică, dar şi o bogată educaţie şi cultură muzicală.

Compozitorul pune în faţa interpretului sarcini destul de complexe:

ce necesită prezenţa unei experienţe profesioniste serioase a interpretului.

 

Referinţe bibliografice

  1. Crestomaţia repertoriului pedagogic pentru două piane (din operele compozitorilor moldoveni). Alcăt. G. Teseoglu. Chişinău: Lumina, 1992.
  2. Piese de jazzpentru pian. Alcăt. V. Bitkin. Chişinau: Literatura Artistică, 1986.
  3. Piese pentru pian. Аlcăt.  şi ed. îngr. L. Vaverco; red. Iu. Ţibulschi. Chişinău: Literatura Artistică, 1979.
  4. Crestomaţie pentru pian: (clasele I-IV ale şc. de muzică). Ed. îngr. de L. Reaboşapca şi G. Teseoglu; red. Z. Tkaci. Chişinău: Lumina, 1987.
  5. Răsai, soare!: album pentru elevii din şcolile şi studiourile de muzică: cl.I-IV. Sel. şi îngr. I. Stolear. Chişinău: Pontos, 2006.
  6. Пьесы композиторов Молдавии для фортепиано. Ред.-сост. А. Мирошников. Москва: Музыка,
  7. SÎROHVATOV,Creaţii polifonice: pentru pian. Sel. şi îngr. I. Stolear. Chişinău: Pontos, 2010. ISBN 979­0-3480-0074-9.
  8. NEGRUŢA, O. Dispoziţie de primăvară: piese pentru pian. Sel. şi îngr. I. Stolear. Chişinău: Pontos, 2009. ISBN 978-9975-51-035-6.
  9. Din vremuri străvechi. şi îngr. I. Stolear şi L. Neaga. Chişinău: Pontos, 2011. ISBN 978-9975-51-236-7.
  10. Opere alese. 3. J. Brahms, S. Rahmaninov, G. Dinicu, F. Poulenc. Transcriere pentru două piane de A. Lapicus, Iu. Mahovici, O. Negruţa. Chişinău: Epigraf, 2003.
  11. Fantezie: album de piese şi ansambluri pentru pian. Sel. şi îngr. L. Neaga. Chişinău: Pontos, 2012. ISBN 978­9975-51-403-3.
  12. Transcrieri pentru pian. şi îngr. I. Stolear. Chişinău: Pontos, 2009. ISBN 978-9975-51-074-5.

[1] O. Negruţa a avut norocul să găsească susţinerea necesară tumultoasei sale naturi artistice. Astfel, soţia şi fiica sa sunt
profesoare de pian, iar fiul a devenit clarinetist. Practic, toate rudele sale desfăşoară activităţi legate de muzică — sora
sa ce locuieşte la Moscova este muzicolog, iar fratele — violonist concertist la Paris._