Anuar stiintific: Muzică, teatru, arte plastice – 2012, Nr. 2

Anuar stiintific: Muzică, teatru, arte plastice – 2012, Nr. 2

REVISTA
Nr. 2 (15), 2012
Cuprins
THE METHODOLOGY OF ASSIGNING A PIANO REPERTOIRE
ARTICOL

THE METHODOLOGY OF ASSIGNING A PIANO REPERTOIRE

METODOLOGIA ATRIBUIRII UNUI REPERTORIU PIANISTIC

MIHAELA SPIRIDON,
lector universitar, doctor,
Academia de Muzică “Gheorghe Dima” Cluj–Napoca,
Facultatea de Muzică, Piatra Neamţ, România

Repertoriul constituie elementul fundamental al educaţiei muzicale pe care o primeşte un interpret, pe parcursul perioadei de şcolarizare. Alegerea şi interpretarea ideală a unui repertoriu trebuie temeinic gândită şi simţită, însuşită în aşa măsură încât lucrările care îl compun să poată deveni la un moment dat un bun personal al interpretului. În general, în stabilirea pieselor care alcătuiesc repertoriul pianistic se aplică normele unor programe didactice specificului fiecărui student în parte. O frecventă greşeală care apare la unii profesori este aceea de a transforma literatura pianistică în literatură didactică, inversând astfel raportul normal de ridicare a studentului la nivelul operei. Este bine ca studenţilor să li se încredinţeze spre studiu repertorii care să-i avantajeze dar şi care să necesite învingerea unor dificultăţi puse pe mai slaba dezvoltare a unor aptitudini. Piesele care alcătuiesc un anumit repertoriu trebuie să asigure o continuitate perfectă a evoluţiei instrumentale în timp.
Cuvinte cheie: repertoriu, profesor, interpret, evoluţie, măiestrie

The repertoire represents the fundamental element of the musical education which an interpreter receives, during the school period. The choice and the ideal interpretation of a repertoire must be thoroughly thought and felt, acquired in such a way that the works that are a part of it may become at a certain point a personal good of the interpreter. Generally speaking, given the assignation of the works that altogether compile the piano repertoire, there are certain rules of the didactic programs that apply to the singularity of each and every student, according to his particularities. A frequent error that appears to certain teachers is that they have the tendency to transform the piano literature in some sort of didactic literature, reversing therefore the natural level rising balance of the student’s work. It is a good thing that the students receive repertoires to study to their advantage but also repertoires that require the overcoming of certain difficulties attributed to the weak development of certain aptitudes. The works that compose a certain repertoire must assure a perfect continuity of instrumental evolution in time.
Keywords: repertoire, teacher, interpreter, evolution, mastery