STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 2 (31), 2017

STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 2 (31), 2017

REVISTA
Nr. 2 (31), 2017
Cuprins
METAMORFOZELE BASMULUI CRENGIAN DIN PERSPECTIVA TEATRULUI DE PĂPUŞI
ARTICOL

METAMORFOZELE BASMULUI CRENGIAN DIN PERSPECTIVA TEATRULUI DE PĂPUŞI

METAMORPHOSES OF I. CREANGA`S TALES FROM THE PERSPECTIVE OF THE PUPPET THEATRE

VIOLETA TIPA,
conferenţiar cercetător, doctor în studiul artelor,
Institutul Patrimoniului Cultural, Academia de Ştiinţe a Moldovei

CZU 792.97(478)

Opera lui Ion Creangă a fost şi rămâne a fi un izvor inepuizabil de inspiraţie pentru artiştii din sfera artelor audiovizuale. Întreaga sa creaţie, de la Amintirile din copilărie până la poveştile cu mult tâlc, formează o lume specifică, cu eroi organic angajaţi în marele Theatrum mundi. În republica noastră, pentru prima data, opera lui Creangă a văzut lumina rampei în 1957, cu Harap Alb, montat de Constantin Ilinschi la Teatrul Licurici. Apoi au urmat înscenările poveştilor Ivan Turbincă (1972, I. Stihi), Dănilă Prepeleac (1983, Gh. Urschi), Punguţa cu doi bani (1986, L. Cibotaru), Capra cu trei iezi (1993, V. Hariton), Fata babei şi fata moşneagului (2007, T. Jucov). Dar cel mai reuşit spectacol este considerat Harap Alb (1978), în dramatizarea şi scenografia lui Ion Puiu, regia Titus Jucov. Spectacol Ivan Turbincă (1989), după povestea omonimă a lui Creangă, a stat la baza formării noului Teatru de Păpuşi Guguţă. În spectacolele de păpuşi descoperim o lume aparte a operei lui Ion Creangă. Şi dacă, din perspectiva literară, opera crengiană a fost şi continuă să fie studiată din diverse puncte de vedere, atunci dimensiunea teatrală a creaţiei marelui povestitor este un teren mai puţin analizat.
Cuvinte-cheie: Ion Creangă, teatru de păpuşi, poveste, spectacol, Teatrul de Păpuşi Licurici, Teatrul de Păpuşi Guguţă

Ion Creangă’s work has been and remains an inexhaustible source of inspiration for artists in the field of audiovisual arts. His entire creation from Childhood Memories to more meaningful stories form a specific world full of heroes involved in the great Theatrum mundi. In our Republic, Creangă’s works saw the limelight in 1957 for the first time with the story Harap Alb, staged by Constantin Ilinschi at the Licurici Theatre. Then, there were the stories Ivan Turbinca (staged in 1972 by I. Stihi), Dănilă Prepeleac (1983, Gh. Urschi), The Purse with Two Pence (1986, L. Cibotaru), The Old Man’s Daughter and the Old Women’s Daughter (2007, T. Zhukov). But the most successful show is considered Harap Alb (1978), stage version and scenography by Ion Puiu, directed by Titus Zhukov. The show Ivan Turbinca (1989) based on Ion Creangă’s story of the same name, was at thebasis of the formation of the new puppet theater Guguţă. In puppet shows, we discover a special world of Ion Creangă’s work. And if from a literary perspective Creanga’s work has been and continues to be studied from different points of view, then the theatrical dimension is a less analyzed field.
Keywords: Ion Creanga, puppet theatre, tale, show, the Licurici Puppet Theatre, the Guguţă Puppet Theatre