STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 2 (31), 2017

STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 2 (31), 2017

REVISTA
Nr. 2 (31), 2017
Cuprins
SONATA NR. 1 PENTRU ACORDEON CU BUTOANE DE NIKOLAI CEAIKIN: MORFOLOGIE, SINTAXĂ ŞI INTERPRETARE
ARTICOL

SONATA NR. 1 PENTRU ACORDEON CU BUTOANE DE NIKOLAI CEAIKIN: MORFOLOGIE, SINTAXĂ ŞI INTERPRETARE

SONATA NO. 1 FOR ACCORDION WITH BUTTONS BY NIKOLAI CEAIKIN: MORPHOLOGY, SYNTAX AND INTERPRETATION

DUMITRU CALMÎŞ,
lector universitar, doctorand,
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice

CZU 780.8:780.647.2.082.2(470)

Articolul de faţă prezintă analiza limbajului muzical şi a problemelor de interpretare în Sonata nr.1 h-moll pentru acordeon cu butoane, semnată de compozitorul rus Nikolai Ceaikin şi dedicată acordeonistului virtuoz Nikolai Rizol, interpret care a participat nemijlocit la procesul de creare al opusului. Fiind compusă în perioada celui de al doilea război mondial, între anii 1943-1944, această lucrare reprezintă prima creaţie în genul de sonată din repertoriul academic pentru acordeon.
Revitalizarea formelor proprii componisticii din epocile clasică şi romantică (forma allegro de sonată în partea I, temă cu variaţiuni în partea II, forma tripartită mare a scherzo-ului şi forma de rondo în final), îmbogăţite prin principiile de simfonizare şi procedeele pianistice, îmbinate cu spectrul tehnic şi expresiv al acordeonului, determină clar apropierea Sonatei nr.1 h-moll pentru acordeon cu butoane de principiile genului de sonată „simfonizată”.
Cuvinte-cheie: acordeon, Nikolai Ceaikin, temă cu variaţiuni, tradiţie clasico-romantică, rondo, scherzo, simfonism, sonată

This article presents the analysis of the musical language and interpretation problems of Sonata No.1 in h-minor for accordion with buttons signed by the Russian composer Nikolai Ceaikin and dedicated to the accordionist virtuoso Nikolai Rizol who participated directly in the process of creating the opus. Being composed during World War II between 1943 and 1944, this work is the first sonata-like work for accordion in the academic repertoire. The revitalization of the forms of the composition, characteristic of the classical and romantic epochs (the allegro form of the sonata in part I, the theme with variations in part II, the composite tripartite form of the scherzo and the rondo form in the finale) enriched by symphonic principles and pianistic procedures combined with the technical and expressive spectrum of the accordion clearly determines the closeness of Sonata No.1 h-moll for accordion with buttons to the symphonic sonata genre.
Keywords: accordion, Nikolai Ceaikin, theme with variations, classical-romantic traditions, rondo, scherzo, symphonism,
sonata