STUDIUL ARTELOR ȘI CULTUROLOGIE: teorie, istorie, practică – Nr. 1 (42), 2022

STUDIUL ARTELOR ȘI CULTUROLOGIE: teorie, istorie, practică – Nr. 1 (42), 2022

REVISTA
Nr. 1 (42), 2022
Cuprins
PRACTICI POSTMODERNISTE ÎN TEATRUL DE OPERĂ CONTEMPORAN
ARTICOL

DOI: https://doi.org/10.55383/amtap.2022.1.29

Teatrul de operă – verigă importantă a culturii contemporane, exercită o influenţă considerabilă asupra individului şi a societăţii, direcţionând şi îmbogăţind universul cognitiv, afectiv şi atitudinal al publicului spectator. Ideologia postmodernistă proiectează opera într-o criză, stimulând dezvoltarea unor forme artistice controversate. Dar, în acelaşi timp, mediul informaţional oferă operei posibilitatea tranzitării spaţiilor închise ale sălilor, propagând şi difuzând spectacolele lirice în faţa unei audienţe impresionante. Contextul social şi cultural-artistic al ultimilor zeci de ani a favorizat ascensiunea operei regizorale postmoderne, care a inventat multiple metode de interpretare, devenind o adevărată provocare pentru mulţi recenzori, dar mai ales pentru publicul conservator de operă. Fără a avea conotaţii negative la începuturile sale, noul concept postmodernist Regietheater/Regieoper a surmontat interpretările scenice cu caracter estetic al lucrărilor clasice, atingând astăzi un nivel maxim de excese speculative, îndepărtate radical de conţinutul original.
Cuvinte-cheie: operă, teatru liric, spectacol, operă regizorală, regietheater, regieoper

Opera, an important link of contemporary culture, has a considerable influence on the individual and society, directing and enriching the cognitive, affective and attitudinal universe of the audience. Postmodernist ideology projects opera into a crisis, stimulating the development of controversial artistic forms. But, at the same time, the information environment gives Opera the possibility of transiting the closed spaces of the halls, propagating and broadcasting the lyrical performances in front of an impressive audience. The social and cultural-artistic context of the last decades has favored the rise of postmodern directorial opera, which invented multiple methods of interpretation, becoming a real challenge for many reviewers, but especially for the conservative opera audience. Without having negative connotations at its beginnings, the New postmodernist concept Regietheater/Regieoper surmounted the stage interpretations with aesthetic character of classical works, reaching today a maximum level of speculative excesses, radically distanced from the original content.
Keywords: opera, lyric theatre, performance, directorial opera, regietheater, regieoper