DOI https://doi.org/10.55383/amtap.2025.2.02
În prezentul articol se cercetează fenomenul contrafactului în jazz, o tehnică prin care se compune o melodie nouă peste o structură armonică cunoscută deja, precum blues-ul de 12 măsuri şi I Got Rhythm. Se subliniază influenţele europene vechi, precum contrafactum-ul medieval şi masa parodie, evidenţiind continuitatea procesului creativ în muzică. Practica contrafactului a permis jazzului să evolueze rapid, generând standarde noi şi stimulând inovaţia melodico-armonică. De asemenea, s-a facilitat evitarea plăţii unor drepturi de autor, permiţând o libertate artistică mai mare. Blues-ul şi Rhythm Changes au oferit un cadru stabil şi flexibil, devenind piloni ai repertoriului jazzistic modern.
Cuvinte-cheie: jazz, contrafact, blues, Rhythm Changes, improvizaţie, influenţe europene
This article explores the phenomenon of contrafact in jazz – a technique where a new melody is composed over a wellknown harmonic structure, such as the 12-bar blues and „I Got Rhythm”. The text highlights ancient European influences, like the medieval contrafactum and the parody mass, demonstrating the continuity of creative processes in music. The practice of contrafact allowed jazz to evolve rapidly, generating new standards and encouraging melodic and harmonic innovation. It also enabled artists to avoid paying certain royalties, thus granting greater artistic freedom. The blues and RhythmChanges have provided a stable yet flexible framework, becoming pillars of the modern jazz repertoire.
Keywords: jazz, contrafact, blues, Rhythm Changes, improvisation, European influences