Pornite încă din timpurile creştinismului timpuriu de la hagiografiile (vieţile sfinţilor) naive ale autorilor anonimi şi până la biografiile personalităţilor remarcabile, redate în zilele noastre profund şi complex şi, care, graţie importanței lor polifuncţionale, s-au aflat mereu în centrul atenţiei literaţilor, oamenilor de artă şi cultură. De aceea, toate filmografiile lumii, dacă ne referim la arta cinematografică cu marele ei potenţial artistico-estetic, conţin numeroase filme istorico-biografice documentare şi de ficţiune, dedicate unor personalităţi din cele mai diverse domenii şi cu destine neordinare, adesea dramatice.
Desigur, că şi filmografia noastră naţională e bogată în această specie a filmului de nonficţiune, fiindcă aproape toţi regizorii de la Studioul „Moldova-Film” s-au implicat în realizarea unor filme istorico-biografice: Anatol Codru, Emil Loteanu, Vlad Druc, Iacob Burghiu, Pavel Bălan, Mircea Chistruga, Andrei Buruiană, Nicolai Harin ş.a.
Faptul că în centrul acestor discursuri cinematografice se dezlănţuie drama unui destin concret, care a activat într-un anumit climat sociopsihologic, face ca acestea să fie clasificate drept docudrame – gen emergent apărut la finele anilor ’60 ai secolului trecut şi constituie o combinaţie a elementelor dramatice într-un context documentar. Această reconstrucţie dramatică a realităţii, efectuată prin limbajul cinematografic, duce la o evidentă interpretare a activităţii protagonistului.
În domeniul filmului istorico-biografic s-a manifestat plenar poetul-cineast Anatol Codru, interesat mereu atât în creaţia sa poetică, cât şi în acea cinematografică, de destinele, biografiile personalităţilor, pe care se ţine tot ce are neamul nostru mai valoros – patrimoniul spiritual.
Filmele sale Alexandru Plămădeală, Arhitectul Şciusev, Dimitrie Cantemir, Balada prietenului meu, Vasile Alecsandri, Eminescu, Ion Creangă sunt veritabile docudrame. Construite pe evenimente reale, acestea conţin puternice conflicte sufleteşti, cauzate adesea de unele pierderi, de unele neîmpliniri sociale, morale, spirituale sau existenţiale. Ele sunt compuse dintr-o simbioză organică dintre limbajul poetic şi cel cinematografic, fiind trecute prin „eul” cineastului şi poetului Anatol Codru, concepute şi expuse la modul reflexiv, profund poetic – fapt ce ne permite să contemplăm şi asupra noţiunilor de docudramtizare
şi pluriperspectivism.
Cuvinte-cheie: film istorico-biografic, limbaj poetic, limbaj cinematografic, docudramă, docudramatizare, pluriperspectivism
Starting from the days of early Christianity from the naïve hagiographies (the lives of the saints) of the anonymous authors and to the biographies of remarkable personalities, deeply and complexly rendered in our day and which, thanks to their important multifunctionality, have always been in the centre of attention of the writers, people of art and culture. That is
why all the filmographies of the world, if we refer to the cinematographic art with its great artistic-aesthetic potential, contain numerous documentary and fictional historical-biographical films, dedicated to personalities from the most diverse fields and with unusual, often dramatic, destinies. Of course, our national filmography is rich in this kind of non-fiction film, because almost all the directors from the Moldova-film studio have been involved in making some historical-biographical films: Anatol Codru, Emil Loteanu, Vlad Druc, Iacob Burghiu, Pavel Bălan, Mircea Chistrugă, Andrei Buruiană, Nicolai Harin etc. In the field of the historical-biographical film, the poet-filmmaker Anatol Codru showed himself fully, always interested in both his poetic and cinematic creations, in the destinies, biographies of personalities, which holds everything that our nation has of its most valuable – spiritual heritage.
Keywords: historical-biographical film, poetic language, cinematic language, docudrama, docudramatization, pluriperspectivism