DOI https://doi.org/10.55383/amtap.2025.1.12
Articolul analizează impactul teatrului documentar asupra mişcării teatrale din România şi Republica Moldova în primele două decenii ale secolului XXI. Teatrul documentar, bazat pe fapte reale, interviuri, reportaje şi materiale de arhivă, a fost adoptat cu entuziasm de către artişti tineri din teatrul independent, ca alternativă la instituţiile tradiţionale, rigide şi conservatoare. Regizori precum Gianina Cărbunariu, David Schwartz, Nicoleta Esinencu, Mihai Fusu şi alţii au abordat teme socio-politice sensibile, cum ar fi corupţia, inegalităţile sociale, abuzurile de putere ş.a., oferind perspective multiple şi fără a impune o judecată. Platformele independente (Macaz, DramAcum, Spălătorie etc.) au devenit spaţii de libertate artistică şi inovaţie, promovând un teatru cu puternică încărcătură socială şi politică.
Cuvinte-cheie: teatru documentar, teatru politic, teatru independent, Verbatim, Laborator teatral/Foosbook, Teatrul Spălătorie, Mihaela Michailov, David Schwartz
The article analyzes the impact of documentary theatre on the theatrical movement in Romania and the Republic of Moldova during the first two decades of the 21st century. Documentary theatre, based on real events, interviews, reports, and archival materials, was enthusiastically embraced by young artists from the independent theatre as an alternative to the traditional, rigid, and conservative institutions. Directors such as Gianinan Cărbunariu, David Schwartz, Nicoleta Esinencu, Mihai Fusu and others tackled sensitive socio-political topics—such as corruption, social inequality, abuse of power, and more—offering multiple perspectives without imposing a judgment. Independent platforms (Macaz, dramAcum, Spălătorie,
etc.) became spaces of artistic freedom and innovation, promoting a theatre with a strong social and political charge.
Keywords: documentary theatre, political theatre, independent theatre, Verbatim, Theatre Laboratory/Foosbook, the Spălătorie Theatre, Mihaela Michailov, David Schwartz