DOI https://doi.org/10.55383/amtap.2025.1.13
Asociind teatrul de idei cu teatrul politic, voi susţine că acesta din urmă este astăzi un exemplu valabil, în continuu proces de dezvoltare. Teatrul, din timpul apariţiei sale în Grecia Antică, a fost un mijloc de formare a unor definiţii ale valorilor sociale, morale, spirituale etc. În consecinţă, teatrul de idei & teatrul politic, care în interacţiunea/comunicarea cu publicul se bazează pe aceleaşi principii aristotelice, creează, cu bună ştiinţă sau fără să vrea, orientările valorice ale societăţii, adică formează o idee despre bine şi rău. Orice artist creator al teatrului politic devine, vrând-nevrând, brechtian. Englezul Peter Brook, punând în scenă Marat/Sade de Peter Weiss, foloseşte, practic, aceleaşi tehnici: song-uri, expresionism, structura cântec-cabaret. În acelaşi timp, cântecele nu dezvăluie caracterul personajelor, ci oferă, mai degrabă, un comentariu asupra acţiunii în desfăşurare – aceasta este o diferenţă foarte importantă între un cabaret politic şi un muzical sau operetă. Este adevărat că discuţia la care aş dori să supun fenomenul de teatru politic vizează, în primul rând, „o privire, în acest sens, asupra secolului XX şi o perspectivă pentru viitor”, care a implicat puternic teatrul politic „în jocurile politice”, de ieri, de azi şi, poate, chiar de mâine.
Cuvinte-cheie: teatru politic, teatru brechtian, formator de idei, estetica şocului, disconfortul spectatorului
Associating the theatre of ideas with the political theatre, I will argue that the latter is today a valid example, in a continuous process of development. Theatre, since its emergence in Ancient Greece, has been a means of forming some definitions of social, moral, spiritual values, etc. Consequently, the theatre of ideas and the political theatre, which rely on the same Aristotelian principles in their interaction/communication with the audience, consciously or unconsciously create the value orientations of society, that is, they shape an idea of good and evil. Any artist, creator of political theatre, whether, he likes it or not, becomes a Brechtian. The Englishman Peter Brook, staging “Marat/Sade” by Peter Weiss, practically uses the same techniques: songs, expressionism, song-cabaret structure. At the same time, the songs do not reveal the characters’ traits but rather provide a commentary on the ongoing action – this is a very important difference between political cabaret and a musical or operetta. Action – this is a very important difference between a political cabaret and a musical or operetta. It is true that the discussion I would like to submit to the phenomenon of political theater primarily aims at „a look at the 20th century in this sense and a perspective for the future”, which strongly involved the political theater „in the political games”, of yesterday, today and perhaps even tomorrow.
Keywords: political theatre, Brechtian theatre, idea-former, aesthetics of shock, spectator discomfort