DOI https://doi.org/10.55383/amtap.2026.1.17
Articolul examinează evoluţia monodramei în teatrul din Republica Moldova, evidenţiind transformarea acesteia dintr-o formă derivată din recitalul literar într-un gen teatral autonom şi complex. Pornind de la definirea monodramei ca formă scenică centrată pe prezenţa unui singur actor şi pe relaţia directă cu publicul, studiul subliniază rolul acesteia în explorarea interiorităţii, în experimentul performativ şi în abordarea temelor contemporane. Cercetarea identifică patru etape principale în dezvoltarea fenomenului: perioada recitalului actoricesc din anii 1960-1970, caracterizată prin valorificarea expresivităţii poetice; experimentele teatrului unui actor din anii 1980, care au redefinit limbajul scenic şi statutul actorului; afirmarea monodramei moderne după anul 2000, marcată de diversificarea tematică şi deschiderea către dramaturgia contemporană; şi etapa recentă, în care teatrul independent contribuie decisiv la inovarea formelor monodramatice. Analiza relevă faptul că, în teatrul contemporan, monodrama se manifestă sub forme variate – psihologică, biografică, documentară sau experimentală – fiind prezentă atât în repertoriul teatrelor instituţionale, cât şi în spaţiul independent. Prin hibridizarea limbajelor scenice şi accentul pus pe performativitate, monodrama devine un instrument relevant de reflecţie artistică şi socială, confirmându-şi importanţa în dinamica actuală a scenei teatrale din Republica Moldova.
Cuvinte-cheie: monodramă, teatru moldovenesc, spectacol solo, teatru independent, teatru documentar, experiment scenic, evoluţie teatrală
The article examines the evolution of monodrama in the theatre of the Republic of Moldova, highlighting its transformation from a form derived from literary recitals into an autonomous and complex theatrical genre. Starting from the definition of monodrama as a stage form centered on a single actor and a direct relationship with the audience, the study emphasizes its role in exploring interiority, performative experimentation, and the treatment of contemporary themes. The research identifies four main stages in the development of the phenomenon: the period of actor’s recitals in the 1960s-1970s, characterized by the valorization of poetic expressiveness; the “one-actor theatre” experiments of the 1980s, which redefined scenic language and the actor’s status; the emergence of modern monodrama after the year 2000, marked by thematic diversification and openness to contemporary dramaturgy; and the recent stage, in which independent theatre plays a decisive role in innovating monodramatic forms. The analysis shows that in contemporary theatre, monodrama manifests itself in various forms–psychological, biographical, documentary, or experimental–being present both in the repertoires of institutional theatres and within the independent scene. Through the hybridization of scenic languages and an emphasis on performativity, monodrama becomes a relevant instrument of artistic and social reflection, confirming its importance in the current dynamics of the theatrical landscape in the Republic of Moldova.
Keywords: monodrama, Moldovan theatre, solo performance, independent theatre, documentary theatre, scenic experiment, theatrical evolution