DOI https://doi.org/10.55383/amtap.2026.1.22
Articolul investighează metamorfoza perspectivelor regizorale asupra textului în teatrul de animaţie contemporan. Cercetarea se structurează pe două direcţii: una teoretică, privind relaţia regizorului cu materialul literar, şi alta aplicată, ce analizează modalităţi de punere în scenă ale unor spectacole semnificative din ultimele decenii. Studiul evidenţiază caracterul interdisciplinar al fenomenului, corelând hermeneutica textuală cu semiotica vizuală şi estetica postdramatică. În această paradigmă, practica regizorală depăşeşte transpunerea fidelă a textului, devenind un proces de reconstrucţie artistică. Dramaturgia este tratată ca un material maleabil, un pre-text ce permite explorări semnificante prin diverse mijloace de expresie scenică. Regizorul menţine un dialog permanent cu scriitura dramatică, oscilând între intenţia autorului şi libertatea creativă, pentru a transforma substanţa verbală într-un limbaj scenic stratificat, adaptat sensibilităţii prezentului.
Cuvinte-cheie: logocentrism, dramaturgie vizuală, pondere ontologică, estetică postdramatică, fenomenologia materiei, obiect animat, regizor
The article investigates the metamorphosis of the directorial perspectives on the text in contemporary animation theatre. The research is structured along two directions: a theoretical one, concerning the relationship between the director and the literary material, and an applied one, analyzing staging methods of significant performances from recent decades. The study highlights the interdisciplinary character of the phenomenon, correlating textual hermeneutics with visual semiotics and post-dramatic aesthetics. Within this paradigm, directorial practice transcends the faithful transposition of the text, becoming a process of artistic reconstruction. Dramaturgy is treated as a malleable material, a pre-text that enables meaningful explorations through diverse scenic means of expression. The director maintains a permanent dialogue with the dramatic writing, oscillating between the author’s intention and creative freedom, in order to transform verbal substance into a stratified scenic language adapted to the sensibilities of the present.
Keywords: logocentrism, visual dramaturgy, ontological weight, post-dramatic aesthetics, phenomenology of matter, animated object, director