STUDIUL ARTELOR ȘI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 2 (29), 2016

STUDIUL ARTELOR ȘI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică – Nr. 2 (29), 2016

REVISTA
Nr. 2 29, 2016
Cuprins
METODE ȘI TEHNICI DE PREDARE A DANSULUI SPORTIV COPIILOR DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ
ARTICOL

 

METHODS AND TECHNIQUES OF TEACHING CHILDREN
OF PRE-SCHOOL AGE THE SPORTS DANCE

ELEONORA VARNACOVA,
lector universitar, doctorandă,
Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice

În articol sunt expuse unele concluzii despre infl uenţa dansului sportiv asupra dezvoltării multilaterale a personalităţii preșcolarului. Sunt prezentate metode și tehnici utilizate în activitatea didactică de predare-învăţare a dansului sportiv în grupele de preșcolari. Totodată, sunt trasate căile de organizare sistematică a lecţiilor, este scoasă în evidenţă libertatea de alegere de către profesor a orelor teoretice și practice, luând în calcul capacităţile individuale ale copiilor.

Cuvintele-cheie: dans sportiv, metode, tehnici, vârstă preșcolară

Th e article exposes some conclusions about the infl uence of the sports dance on the multilateral development of a preschool child`s personality. Th e author presents methods and techniques used in the didactic activity of teaching-learning the sports dance in groups of children of under school age. At the same time, she outlines the methods of organizing systematically her classes and the fact that the teacher is free to choose the time when to deliver theoretical courses or have practical classes taking in consideration the children`s individual abilities.

Keywords: sports dance, methods, techniques, pre-school age

În prezent, dansul sportiv se bucură de o mare popularitate printre toate păturile sociale. Acest gen de dans atrage prin frumuseţea și plasticitatea mișcărilor corpului, prin dansatorii graţioși și galanţi. În dansul sportiv sunt importante nu doar caracteristicile fi zice, ci și multe aspecte ce ţin de educaţia persoanei. Particularitatea și originalitatea dansului constau în faptul că dansul de gală, prin înalta exprimare a eticii și esteticii, reprezintă un mijloc de educaţie a unei personalităţi armonioase și multilateral dezvoltate.

Dansul sportiv formează la dansatori, încă din copilărie, unul dintre cele mai importante principii psihologo-estetice, formulate încă de marele scriitor rus Anton P. Cehov: „La om totul trebuie să fi e frumos: și faţa (în cazul nostru, corpul), și îmbrăcămintea și sufletul, și gândirile” [1, р. 192].

Preșcolaritatea este perioada în care sunt activ dezvoltate anumite capacităţi ale copiilor, în special, cele artistice. După cum subliniază în cartea sa Дошкольная педагогика specialistul în educaţia preșcolară E.I. Tiheeva: „Educaţia copilului începe cu mult mai devreme decât atunci, când el deschide abecedarul și ia stiloul în mână” [2, р. 273]. Anume această perioadă este cea mai favorabilă pentru dezvoltarea acestor capacităţi. Preșcolarul participă în diverse activităţi artistice. El ascultă muzică și dansează. Acest fapt creează posibilitatea pentru copil de a-și manifesta capacităţile, inclusiv pe cele muzicale. Manifestarea supremă a dezvoltării copilului sunt capacităţile înnăscute. Posibilitatea de a-și exprima sentimentele prin dans, ascultând atent muzica, contribuie în mare măsură la dezvoltarea emoţională, spirituală, fi zică a preșcolarului. Împletirea elementului spiritual cu cel fi zic este extrem de necesar în dezvoltarea personalităţii copilului.

Lucrul cu copiii în formarea abilităţilor muzical-ritmice demonstrează că fi ecare copil dispune de un potenţial enorm de emotivitate, talent și calităţi fi zice bune. Obiectivul unui pedagog coregraf constă în descoperirea și dezvoltarea acestui potenţial.

Sub îndrumarea unui antrenor-pedagog se formează un copil care poate, în măsura capacităţilor sale individuale și de vârstă, să se orienteze în mediul înconjurător, să depășească activ obstacolele care apar în cale. Se dezvoltă autocontrolul, gândirea artistică, imaginaţia, reproducerea artistică a mișcărilor de dans, se cizelează abilităţile de mișcare, se dezvoltă agilitatea, mobilitatea, rezistenţa generală. Mișcările de dans stau la baza unei stări de sănătate bune, îl „încarcă” pe copil cu o dispoziţie și o energie pozitivă, educă în el necesitatea unei activităţi de sine stătătoare, formează dorinţa de a duce un mod sănătos de viaţă.

O importanţă deosebită pentru copiii de vârstă preșcolară le au dansurile sportive pare , deoarece la orele practice apare necesitatea studierii etichetei de dans, a culturii comportării și, ce este foarte important, a comunicării interpersonale.

În cadrul orelor de lucru individual în perechi și a orelor de lucru în grup copilul învaţă necesitatea respectării normelor sanitaro-igienice, a momentelor de regim (necesare pentru un sportiv junior), a cerinţelor de cultură igienică. Copiii sunt învăţaţi să-și coordoneze eforturile, acţiunile și mișcările în pereche, iau cunoștinţă de estetica mișcărilor și a exteriorului.

În linii generale, timpul și conţinutul de studiu pentru întregul curs de instruire poate fi  prezentat în felul următor:

Programa include un sistem de lecţii cu caracter ciclic, legate între ele și ce includ teme, care asigură realizarea următoarelor obiective de bază:

Trecerea de la un compartiment al programului la altul are loc odată cu însușirea unor cunoștinţe și formarea unor abilităţi ţinând cont de particularităţile de vârstă ale grupului de copii. Abilităţ ile formate sunt fundamentate în continuare pe tot parcursul anilor de studii. La fi ecare lecţie se organizează activităţi din toate compartimentele programei de învățământ. Fiecare an școlar începe cu fundamentarea cunoștinţelor dobândite, a competenţelor și abilităţilor formate în anul precedent, iar pe parcursul anului are loc studierea compartimentelor programei la un nivel mai înalt decât în anul trecut.

Principala formă de organizare a lecţiilor este coregrafi a dansurilor de bal care este orientată, în special, către pregătirea copiilor de dansul sportiv. Astfel, este justifi cată importanţa competiţiilor copiilor de vârstă mică.

Direcţia principală a procesului didactic este orientată spre pregătirea și completarea perechilor de dansatori; orientarea copiilor spre dansul sportiv; studierea tehnicii dansului de bal; introducerea unor elemente, mișcări și variaţiuni ale dansului de bal în diverse fragmente, învăţarea unor dansuri în perechi și reprezentări coregrafi ce colective.

Studierea bazelor etichetei, a esteticii și a mișcării scenice sunt o parte componentă obligatorie a fi ecărei lecţii, fapt ce permite educaţia intelectuală și moral-estetică a copiilor, dezvoltarea laturii emoţionale, a gustului estetic, a culturii realizării mișcărilor de dans și al corpului, culturii comunicării cu semenii și persoanele mai în vârstă, a culturii comportamentului atât în timpul dansului, cât și în viaţa de zi cu zi.

Realizarea acestor obiective este posibilă doar în cazul unei bune pregătiri profesionale, didactice și psihopedagogice ale antrenorului. Cursul se caracterizează printr-un grad înalt de improvizare, adică antrenorul-pedagog are libertatea de a decide posibilitatea combinării orelor teoretice și practice, luând în calcul capacităţile individuale ale copiilor. Din acest motiv, numărul lecţiilor poate fi  extins și concretizat în fi ecare caz aparte, iar consecutivitatea studierii conţinutului și timpul rezervat pentru aceasta este stabilit de antrenorul-pedagog.

Pedagogul poate atât mări, cât și micșora timpul rezervat pentru însușirea unei teme, conducându-se de volumul și conţinutul materiei de studiu, specifi cul organizării orelor, dorinţele și capacităţile fi zice ale copiilor. Limitele temporale nu trebuie să fi e un impediment pentru profesor în atingerea obiectivelor instructiv-educative. Totodată, numărul total de ore și de zile de lucru trebuie să fi e respectat și să nu fi e mai puţine, decât au fost planifi cate.

La sfârșitul fi ecărui an școlar se dă prioritate activităţii de antrenare și de repetiţie (ridicarea nivelului de interpretare al perechilor de dansatori) și participarea la competiţiile sportive; organizarea activităţilor individuale și de sine stătătoare ale copiilor.

Metodele și tehnicile de instruire utilizate în activitatea pedagogică cu copiii de vârstă preșcolară pot fi  clasifi cate, convenţional, în vizuale, orale și practice.

Pe lângă acestea, în arsenalul pedagogului se găsesc și metode cu un pronunţat caracter psihopedagogic, dar și tehnici specifi ce, individuale, în care predomină elemente ale dansului de bal.

Efi cienţa acestor metode și tehnici constă în diversitatea lor, în posibilitatea combinării, uneori neașteptate, ale acestor tehnici, în combinarea lor organică, în impactul general asupra copiilor prin activizarea unui mare număr de analizatori-receptori. Utilizarea acestor metode și tehnici contribuie la procesul de activizare a gândirii, la trezirea sentimentelor și a emoţiilor preșcolarului, prin aceasta iniţiind copilul și orientându-l spre fapte și acţiuni proprii. Metodele vizuale conţin diverse tehnici:

Metodele practice includ diverse tehnici care constau atât din elemente vizuale, cât și orale:

În activitatea cu preșcolarii foarte efi ciente sunt metodele psihopedagogice care includ:

Luând în considerare caracteristicile psihologice de vârstă ale copiilor, în grupele mici (5-6 ani) educaţia are un caracter vizual-activ în care predomină acţiunile vizuale și practice (demonstrarea, repetarea mișcărilor, utilizarea imaginilor-metafore plastice) cu introducerea unor metode cu caracter abstract (adică, explicarea orală).

În scopul evaluării nivelului de realizare a unui program educativ suplimentar pot fi  organizate următoarele activităţi practice:

În urma studiului realizat putem concluziona:

Referinţe bibliografice
  1. ЧEXOB, А.П. Собрание сочинений в двенадцати томах. Москва: Издательство Правда, 1985.
  2. Дошкольная педагогика, ч. 2, под редакцией Логиновой В.И. и Саморуковой П.Г. Москва: Просвещение, 1988.
  3. КOПОРОВА, Е.В. Методические пособия по ритмике. Москва: Просвещение, 1978.