ELOGIUL FETELOR NECĂSĂTORITE ÎN COLINDELE DE LA EST DE NISTRU ŞI BUG
EULOGY OF UNMARRIED GIRLS IN CAROLS FROM THE EAST OF THE DNIESTER AND BUG
LUDMILA CALINA,
competitoare la sectorul folcloristic ă, Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, lector, Facultatea de Filologie a Universităţii T.G. Şevcenco din Tiraspol
În articol sunt cercetate colindele culese în spaţiile de la est de Nistru şi Bug. Autoarea se referă la aspectul semnificativ al Crăciunului, mediatizat, mai ales, cu scopuri de iniţiere a flăcăului/fetei în viitoarea lor căsătorie. În baza studiilor realizate de N. Smochină, C. Ionescu, N. Băieşu, A. Golopenţia, M. Brătulescu, T. Colac etc., ne-am propus să reliefăm cum este «văzută» asimilarea motivului fetei necăsătorite, atingând o bună parte din segmentul de est şi vest al regiunilor colindate. Forţa emotivă a colindelor transnistriene rezidă în melodie, sugestivitatea mesajului artistic, cuprins în ele.
Autoarea relevă rolul poetului anonim, care a pus accentul pe mesaj, gând, intenţii, dorinţă, acestea găsind
o mai mare deschidere spre sufletul ascultătorului în atmosfera rurală. Meritul de a fi Doamna curţilor şi Stăpâna porţilor nu i se atribuia oricărei fete, ci doar celei alese, care era desemnată de către întreaga colectivitate rurală, în urma unor probe de iniţiere. Această iniţiere a fetelor necăsătorite presupunea pregătirea de logodnă şi coacerea celui mai mare colac din sat. Aici se înscriu şi imaginile sugestive aprobate de către poetul anonim: inelul, merele, leagănul de mătasă, lacrimile pe care le varsă fata, prostirea.
Cuvinte-cheie: colinde, fată necăsătorită, băiat, floare, contaminare şi asimilare de colinde, melodie, mesaj, codificare, elogiu
The proposed article prompted us to fix our attention to carols collected and researched in the Eastern areas of the rivers Dniester and Bug. We will refer to a significant aspect of the Christmas celebrations publicized, especially with the aim of initiating a lad or a girl in their future marriage. On the basis of the studies carried out by N. Smochină, C. Ionescu, N. Băieşu, A. Golopenţia, M. Brătulescu, T Colac etc., we intend to highlight the way is «seen» the contamination and assimilation of the unmarried girl’s, motif especially when caroling the Eastern and Western regions.
The author of the article reveals the anonymous poet’s role, who laid emphasis on the message, thought, intention, desire, and in the rural atmosphere, they find greater openness in the listener’s soul. The merit of being the mistress of the courtyards the owner of the gates is not attributed to each girl, but only to the selected one, who was appointed by the entire rural society after some tests of initiation. This procedure presumed preparing of unmarried girls for engagement and cooking the biggest knot-shaped bread. Here are written the suggestive images approved by the anonymous poet: rings, apples, the silk cradle, the tears of the girl, the sheet.
Keywords: carols, unmarried girl, boy, flower, contamination and assimilation of carols, melody, message, coding, eulogy
În lucrarea de faţă ne propunem să analizăm o bună parte dintre colindele care circulă în spaţiile de la est de Nistru şi Bug, pentru a identifica răspândirea motivului fetei necăsătorite, existente şi în alte zone megieşe.
Devalorizând ideea lui Veselovski despre frecvenţa neînsemnată a motivului fetei în raport cu cele de flăcău, etnologul Petru Caraman neagă această infirmare (cu atât mai mult că multitudinea de studii demonstrează reversul acesteia) şi identifică construcţia echilibrată a colindelor, „încât colindele de fată mare pot sta pe acelaşi plan, dacă nu chiar rivaliza cu cele de flăcău” [1, p. 71].
Indexul tipologic al cercetătoarei Monica Brătulescu ne oferă exemple preţioase despre răspândirea motivului fetei în culegerile de folclor ale lui Bartok, Bârseanu, Brăiloiu, Breazul, Cucu, Drăgoi, Pamfile etc. Menţionăm, că aproape în toate colindele româneşti din segmentul de vest-est se menţine regula unităţii de timp, când participarea actanţilor la desfăşurarea sărbătorilor nu durează mai mult de o săptămână, iar gazdele primitoare, fetele nemăritate, sunt elogiate de către poetul anonim în culori calde, deşi tonalitatea textelor este gravă. În textele din Muntenia şi Transilvania fata e aşezată în leagăn, iar acesta e purtat de un cerb, de un bou, în alte condiţii, „leagănul e suspendat de creanga unui copac ori pluteşte pe ape. Între timp, fata coase, cântă sau plânge, aşteptând peţitorii” [2, p. 222].
Folcloriştii au remarcat acea paralelă între colindat şi obiceiul nuntirii, care determină fazele de adolescenţă şi iniţierea puberilor în viaţa social-matură. După criteriile lui Arnold van Gennep, uneori vârsta fiziologică nu corespunde cu cea spirituală a fetei, cu acest prag al logodnei, care urmăreşte viitoarea căsătorie. Cu toate că fata nu se „antrenează ca flăcăul din colinde, în expediţiile eroice” [1, p. 82–90], cu certitudine, o vedem, mai mult, într-o luptă erotică, prezenţa ei în societate e una esenţială şi necesară pentru a iubi şi crea o familie. Totdeauna au fost apreciate cele mai nobile valenţe, pe care le stăpâneşte fata de măritat. Ea trebuia să fie o gospodină bună şi să aibă destulă înţelepciune, ca să fie apreciată de către bărbatul ei. La începutul anilor 80 antropologii tot mai mult menţionează rolul fetei-femeii „acestui actor social”, care nu era „trecut sub tăcere” [3, p. 212].
Să urmărim unele interferenţe ce apar în textele transnistriene şi, dacă va fi cazul, ne vom referi şi la colinde din Basarabia. În colindele culese de C. Ionescu este elogiată, mai întâi de toate, frumuseţea fetelor Ileana, Maria ori Ştefana. Dacă în colinda axată pe spaţiul mitic-exotic, unde marea este „una dintre temele frecvente ce apare în preajma însurătoarei” [4, p. 89]: „Marea-i mare-i, margini n-are”, apare Ileana, fata cu doi ochi negri, care „nu-mi şade, cum să şădi, / dar îmi şădi, chindosăşti”, atunci imaginea ei este definită şi amplificată în următoarea variantă a colindei; poetul anonim cizelând mesajul colindătorilor în formula finală a textului: „Da’ Ileana şei frumoasă, / Ie să-mi fie sănătoasă…”1 [6, p. 150].
La fel, urmărim într-o altă bucată de text frumuseţea fetei Da Ileana şea frumoasă, în care s-a suprapus motivul fetelor de greci (La izvoare reci din textele adunate de către muzicologul C. Ionescu). Fără a fi zugrăvită în detalii, după un strict calapod din basm, frumuseţea fetei, apare cu certitudine în plină lumină, accentuează etnologul P. Caraman, prin „epitete cu foarte scurte caracterizări”: „(Cutare) d’ochi-şi negri” [1, p. 82]. Această manifestare stereotipică, caracteristică pentru fetele necăsătorite, nu este întâmplătoare. Ea figurează în mai multe variante ale colindelor din Stroieşti (Rage cerbul dintr-un munte2 şi De-al ei chip, de-a ei culoare3, din Râbniţa Domn din ceruri4, în colinda La doi meri şi la doi peri5.
În colindele de la est de Bug scriitorul anonim îşi alege cu discernământ fata mult dorită, dintre fetele de greci, iar poetizarea ei se înscrie într-o ambianţă epică, unde ea nu e ca toate, ci e o jupâneasă: „Cale o ţinea Ion tinerel / Da el calea mi-o ţâne, / Ei le mai alege / Pe gene sprâncene / Care mi-e mai nantă / Şi mai sprâncenată. / Cu sprânceana trasă / Cu geana sumeasă / În chip de jupâneasă”6. Cercetătorul P. Caraman intervine cu nişte explicaţii la obiect, când colindele româneşti şi variantele lor „trec din faza statică la acţiune”, ajungând la portretizări directe.
____________________________________________________________________________________________________
1 Comuna Dubău 1, judeţul Dubăsari, inf. Simion Creu, 80 de ani; culeg. Ionescu, C. [5, p. 150].
2 AFILL (Arhiva de Folclor din Tiraspol) ; 2009, ms.6, f.13; s.Stroieşti, Râbniţa; inf. Svetlana M. Chira, 36 de ani; culeg. S. Chira [7, p. 44].
3 AFILL; ms.1, f.5; s. Stroieşti, Râbniţa; informator Ana C. Siurisi, 63 de ani; culeg. S. Siurisi [7, p. 48].
4 AFILL; 2009, ms.2, f.4; or. Râbniţa; inf. Ludmila A. Cernova, 72 de ani; culeg. V. Meduşevscaia [7, p. 51].
5 AFIL; 2007; ms.9, f.1; s.Lunga, Dubăsari; inf. Maria I. Dimitrieva; 50 de ani; culeg. O. Ghelas [7, p. 45].
6 Bulgarka, inf. Alexe Hârjău. Ştia pe vremuri 70 de colinde; culeg. Nicolae Economu, Gh. Bucurescu, Nicolae Marin-Dunăre [8, p. 54].
P. Caraman exemplifică aproape acelaşi profil din colinda menţionată al unui chip de jupâneasă: „Cristina frumoasă, / Cu cosiţă groasă, Cu sprânceana trasă, / Cu geana sumeasă, / Chip de jupâneasă” [1, p.82]. În colinda din Bulgarka, auzită de la moş Alexe, împărăteasa e geloasă pe fata, care îndrăzneşte să cânte un cântec împărătesc. Repetiţiile cuvântului cântec la sfârşit de vers şi reluarea lui la mijloc de vers sugerează ideea fixată în conştiiţa oamenilor simpli — chiar dacă cântăreaţa nu e o împărăteasă, ea totuşi cântă un cântec împărătesc, care se aude la cei aleşi, în curţile şi împărăţiile oamenilor: „Ea nu-mi şede să-ni tacă, / Da cântă un cântecel / Şi-aist cântec nu-i mojicesc, / Da cântec împărătesc” [8, p. 53].
Justificăm frumuseţea şi aptitudinile fetei prin comentariile pe care le face P. Caraman eroinei din colind, că pe lângă virtuţile pe care le posedă, „ea mai trebuie să cânte frumos” [1, p. 83]. În aprecierile consemnate de către folcloristul N. Băieşu, fata din colinde cântă mai rar. Teama împărătesei se soldează cu o notă optimistă pentru ambele femei: „Eu îs fată logodită, / Nu azi, mâine nunta-mi vine / Şi mă iau de la părinţi / Şi mă duc la alte curţi / Să şiu nor’ bună părinţilor / Şi cumnată fraţilor, / Şi cumnăţică surorilor”. În alte împrejurări, dar cu aceeaşi ocazie: „Merii, merişorii mei, / Aplecaţi voi vârfurele, / Să v-adun eu floricele, / Să-mpletesc cununi din ele. / Eu-s d-o fată logodită, / Astăzi-mâine nunta-mi vine”7 [9, p. 96], cercetătoarea M. Mocanu precizează că această secvenţă este „o melodie arhaică, pe potriva textului, colindul vădeşte un îndelungat proces de evoluţie şi şlefuire artistică” [9, p.14].
Anume în acest context se cer precizate logodna şi nunta fetei, care, precum menţiona etnologul N. Băieşu, „se explică prin coincidenţa de timp: după sărbătorile de iarnă urmează câşlegile, când au loc multe căsătorii, nunţi” [10, p. 205]. Logodirea flăcăului holtei Grigore cu Ana, „Mai frumoasă cum să fie — / Parcă-i scrisă-ntr-o hârtie / Şi hârtia-i cocostită” şi potrivirea lor la port şi la faţă: „Grişa cu Ana-s potriviţiu, / Pe la ochi, pe la sprâncene, / Ca doi hulubaşi la pene… / Amândoi-s mândri la portu, / Amândoi-s mândri la faţă” nu o scutesc pe fată de obligaţiunea de a se porăi prin casă: „Cine-mi porăie prin casă? / Tot Anuţa cea frumoasă”8 [5, p. 65]. Fata îşi aşteaptă peţitorii, mirele, chindosind şi cosind. Atributele, pe care le pregăteşte ea, sunt necesare în viitoarea căsătorie, iar schimbul de daruri prevede astfel procesul de desfăşurare a nunţii. Prin interogaţiile retorice şi afirmaţiile din text, fata mare are o mai multă deschidere spre sufletul poetului anonim: „Da’în leagăn şine şedi-u? / Da’Ileana şea frumoasă / Şadi’n leagăn de mătasă / La gherghefuri ghine-mi coase / La tâtân’său prăpuraş-u, / Da’frăţân’ său guleraş-u / Nu mi-l coase, mi-l spoieştie / Ca de-un frati mi-l gătieştie” [6, p. 115–116].
În altă variantă din s.Stroieşti, zâna florilor frumoasă şăde în leagăn şi chiar dacă se află într-o situaţie de incertitudine din cauza mirelui care-i vine ori nu, şi nu se ştie coase ea ori descoase, stând la cumpănă, totuşi, lacrimi ea varsă, din cauza tristeţii care o copleşeşte, într-un mod relevant de hiperbolic strângând lacrimile în pahar: „Dinaintea istor corţuri, / Voilerom şi flori de măr, / Sunt doi meri şi sunt doi peri, / La trupini îndepărtaţi, / La vârfuri împreunaţi. / La tulpina merilor / Este-un leagăn de mătasă. Dar în leagăn cine şăde? / Zâna florilor frumoasă. / Nu ştiu coasă ori descoasă, / Lăcrimioare ştiu că varsă / Şi le strânge în pahar, / Şi le-aruncă sub divan“9. Acest mesaj profund îl întrevedem şi în alte variante. De o frumuseţe rarisimă, propriu s. Molovata-Nouă, din partea stângă a Nistrului, r.Dubăsari, e colinda satului Sunt doi meri mândri
_________________________________________________________________________________________________________
7 AF; ms.179. Plavni [9, p. 96].
8 AFILL; 2001ms.3, f.1; or. Dubăsari; inf. Ana M. Cojocaru, 55 de ani; culeg. N. Todirca, La trei bordeie de la noi [7, p. 65].
9 AFILL; 2009, ms.6, f.11; s.Stroieşti, Râbniţa; inf. Svetlana Siurisi, 36 de ani; culeg. S. Chira [7, p. 64].
rotaţi. Fineţea cuvântului din lucrarea lui P. Caraman, de „a le lăsa pe toate la o parte” şi de a reveni la momentul căsătoriei în care azi ori mâine se vede fata, acceptă imaginile celor doi meri mândri rotaţi şi ale viţei-de vie: „Sunt doi meri mândri rotaţi / De tulpină-ndepărtaţi, / Viţă-n vargă şi-o vizdoagă / Şi-un cârcel de poamă neagră. / Sus, în vârful merilor/ Este-un leagăn de mătasă, / Iar în leagăn cine coasă? / Ilenuţa cea frumoasă, / Viţă-n vargă şi-o vizdoagă / Şi-un cârcel de poamă neagră. / Ea, cât coasă, lăcrimi varsă / Şî li varsă-ntr-un stăcan, / Şî li dă pe sub divan”10.
Ştim cu certitudine că această variantă a colindei a fost asimilată aproape în toate satele din r.Dubăsari, evident, cu nişte schimbări neesenţiale. O cunosc şi sătenii din satul Doroţcaia, dar cu părere de rău, n-o cântă, deşi bărbaţii trecuţi de vârsta de 50 de ani îşi aminteau că în copilărie o interpretau. Au pătruns texte locale din s.Molovata-Nouă în s.Coşniţa-Nouă din r.Dubăsari. De la informatoarea Natalia N. Smolevscaia am auzit colinda satului. Cu câteva adaosuri din formulele mediane, dar şi finale, care nu se întâlnesc în alte colinde, textul pare convingător şi incitant din punct de vedere al mesajului cântat, unde domnişoara curţilor este radiografiată de către aristocraţime: „Trec boierii şi-o privesc / Şi din faţă, şi din dos, / Ca din faţa lui Hristos”11. Tot domniţa cea frumoasă şede în leagănul de mătase şi-l aşteaptă pe Ştefan Vodă: „Ş-noată, şnoată cel bou negru, / Dar în coarne ce-şi mai poartă? / Legănaşu de mătasă. / Dar în leagăn cine şăde? Tot domniţa cea frumoasă. / Ea, cât şăde ghindoseşte / Şi cu mir se miruieşte”12. În alte colinde fata se joacă cu merele: „Este-un leagăn de mătasă, / Ler, Doamne. / Dar într-însul cine şedi? / Tot fecioara (cutare). / Ea nu şede cum se şede, / Dar se joacă-n două mere, / În două mere-n două pere, / Sănătate ş-o colindă!”13
Simbol erotic, mărul îi arată iniţiatoarei traseul spre logodire. Jocul dezinvolt al fetei ar putea să aibă asimilări directe din poveştile fantastice, despre care pomeneşte şi P. Caraman. În poveştile pe care le comentează Ovidiu Bârlea, mărul îl scoate din muţenie pe erou şi-i redă graiul, „fata împăratului îşi alege soţul, lovindu-l cu un măr în şiragul de peţitori care i se perindă” [11, p. 245–248]. Tot la O. Bârlea găsim răspunsul la întrebarea noastră. Într-o legendă, — specifică savantul folclorist, pământul se reazemă pe mărul roşu. Deci, aceste mere roşii consună cu rodirea pământului şi, evident, cu rolul femeii de a se menţine în statutul de mamă, de a fi acel mecanism al iniţierii unei noi familii în societate, dând naştere viitoarelor generaţii. Vom preciza şi rolul leagănului, în care şede sau doarme fata, cosind ori cântând. Acest obiect sfânt pentru mamă şi de odihnă pentru viitorul ei copilaş, căruia i se cântă primele doine şi versuri cu nani-nani, liuliu-liu şi a-a-a redă credinţa poporului român în cultul familiei, în care s-au cimentat de veacuri obiceiurile copiilor, unde ei sunt salvaţi de la nesomn prin cântecele de leagăn. Toate pregătirile de către nuntă sunt nişte descoperiri metaforice ale viţei-de vie din colinda interpretată de către colectivul din s.Molovata-Nouă, explorări prin care Adina Hulubaş menţionează că „pătrunderea treptată a semnificaţiilor este atestată de maeştri iniţiatori, învăţători mai cunoscători, care înţeleg amprenta simbolică şi descoperă sugestia maritală” [12, p. 597–613]. În alte texte cucoana Ileana, măturând şi dereticând, găseşte un ineluş şi un fuiorel în curţile părinţilor ei: „Da cucoana Ileana / Măturând şi dereticând / Curţâle părinţilor / Ni-o găsât un ineluş / Di aurel: / «-Dă-ni-l, Maică, /
_________________________________________________________________________________________________________
10 AFP (Arhiva Folclorică Personală); 2014, ms.1, f.4; Festivalul-concurs al tradiţiilor şi obiceiurilor de iarnă Aho, Aho, răsună Nistrul!; s.Molovata-Nouă, Dubăsari, ansamblul folcloric Sălcioara, culeg. L. Calina [7, p. 62].
11 AFP; 2009, ms.5, f.10; s.Coşniţa-Nouă, Dubăsari; inf. Natalia N. Smolevscaia, 19 ani; culeg. L. Calina [7, p. 61].
12 AFP; 2013, ms.5, f.1; s.Roghi, Dubăsari; inf. Raisa M. Tcacenco, 46 de ani, Ghidirimschi Ana, 26 de ani; culeg. L. Calina [7].
13AFILL; 2007, ms.20, f.8; s.Hrustovaia, Camenca; inf. Maria V. Gordienco, 63 de ani; culeg. L.Taşco [7, p. 49].
Dă-ni-l, dragă, / Să ni-l duc la zlătar / Ca să-ni facă un inel / Pi dej-tu mititel, / Să-ni cibă di logodit
/ Şî di gândit». / Măturând ş-dereticând / Curţâle părinţilor / Ni-o găsât un fuiorel / Di aurel: / «-Dă-ni-l, Maică, / Dă-ni-l, dragă, / Sî ni-l dau la perietor / Sî-l perie ghinişor / Şî-ncetişor / Să ni-l facă cinci / Năfrămi / Ş-o năfrămuţă / Di mătasă / Să-ni cibă / Pintru nănaşă, / Năfrămi late la cumnate»”.14
Decodificate, toate aceste simboluri capătă un strat arhaic de logodire şi nuntă a fetei. Prostirea (colinda La trochina bradului din raionul Grigoriopol) şi floarea alb-albastră („Floricicî alb-albastră — / S-o pui vara pe-o fereastră, / Cine-a treci s-o priveascî, / Pe Maria s-o-nvoiască…”15) alcătuiesc caracterul pur şi sufletul neîntinat al fetei. Textele din colinde, în pofida unor circumstanţe ce alcătuiesc o delimitare netă a stării sociale a flăcăului, care are curţi şi porţi, faţă de fata peţită demonstrează că autorul popular preţuieşte nu atât mijloacele băneşti ale fetei, cât priceperea, măiestria ei de a ţese steguşor de domn domnesc. Meritul de a fi doamna curţilor şi stăpâna porţilor nu i se atribuia fiecărei fete, ci doar celei alese, care era desemnată de către întreaga societate rurală, în urma unor probe de iniţiere. Această iniţiere a fetelor necăsătorite presupunea pregătirea de logodnă şi coacerea celui mai mare colac din sat.
Peţitorii, în colindele lui N. Smochină, N. Băieşu etc., dar şi în celelalte texte auzite şi culese de către noi, au intenţii serioase faţă de fată, precum vedem în majoritatea formulelor finale, conforme cu expresia: „Dă-ni-o, nii, Doamni, / Cî n-o eu sî cii roabî, / Da o eu sî-ni cii doamnî, / Sî-ni domneascî curţîli şî porţîli”.
În concluzie, de remarcat că forţa emotivă a colindelor transnistriene rezidă în melodie şi sugestivitatea mesajului artistic. În aceste texte autorul a pus accent pe mesaj, gând, dorinţă, iar în atmosfera rurală acestea găsesc o mai mare deschidere în sufletul ascultătorului.
Referinţe bibliografice
1. CARAMAN, P. Colindatul la români, slavi si alte popoare: studiu de folclor comparat. Ed. îngr. de S. Ciubotaru; pref. de O. Bârlea. Bucureşti: Minerva, 1983.
2. BRĂTULESCU, M. Colinda românească. Bucureşti: Minerva, 1981.
3. MIHĂILESCU, V. Antropologie. Cinci introduceri. Ed. a 2-a rev. şi ad. Iaşi: Polirom, 2009.
4. BUHOCIU, O. Folclorul de iarnă, ziorile şi poezia păstorească. Bucureşti: Minerva, 1979.
5. Colinde din Transnistria. Alcăt. C. Ionescu. Chişinău: Ştiinţa, 1994.
6. IONESCU, C. Colinde din Transnistria. Pref. de T. Herseni; postf. de C. Mohanu. Chişinău: Ştiinţa, 1994.
7. CALINA, L. Colindă-ne, Doamne! Ed. îngr. de etnologul T. Colac. Chişinău: Grafema Libris, 2014.
8. GOLOPENŢIA, A. Românii de la est de Bug. Volumul 2. Vol. ed., cu introd., note şi coment. de S. Golopenţia. Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2006.
9. MOCANU, M. Colinde din Sudul Basarabiei. Chişinău: Inst. de Filologie, 2007.
10. BĂIEŞU, N. Tradiţii etnofolclorice ale sărbătorilor de peste an. In: Folclor românesc de la est de Nistru, de Bug, din Nordul Caucazului. Chişinău: Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Institutul de Filologie, 2007, pp. 205–209.
11. BÂRLEA, O. Mică enciclopedie a poveştilor româneşti. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976.
12. HULUBAŞ, A. Iniţierea. Definiri europene şi tipare folclorice româneşti [online]. In: Distorsionări în comunicarea lingvistică, literară şi etnofolclorică românească şi contextul european. Iaşi: Editura Alfa, 2009, pp. 597-613 [accesat 26.09.2016]. Disponibil: http://www.philippide.ro/distorsionari_2008/597-613%20HULUBAS%20Adina.pdf.
_________________________________________________________________________________________________________
14 Comuna Lozovata; inf. Afenia Cozişcurt (Cojocscurt), 48 de ani, 3 clase bisericeşti; culeg. Anton Raţiu [8, p. 194].
15 AFP; 2013, ms.2, f.1; s.Crasnaia-Gorca-Grigoriopol; inf. Efrosinia S. Busuioc, 77 de ani; culeg. L. Calina [7, p. 50].