În conţinutul lucrării de faţă mi-am propus să aduc în discuţie două coordonate importante ale pregătirii viitorilor actori pentru viaţa culturală. În şcolile de teatru se insistă pe dimensiunea artistică a pregătirii actorilor şi, mai puţin, pe trezirea conştientei misiunii lor în cadrul societăţii. Consider că teatrul este o artă cu reale valenţe terapeutice, care pot fi activate de o abordare interdisciplinară a felului în care este gândită formarea artiştilor. Ne referim aici la importanţa introducerii orelor de psihologie, dezvoltare personală, sociologie şi antropologie, care ar putea ajuta tinerii să aprofundeze zona de înţelegere a fiinţei umane reprezentată de spectator. De asemenea, o abordare pluridimensională a viitoarei profesii îi va ajuta pe studenţi atât în propria dezvoltare personală, dar şi în găsirea resurselor de echilibrare emoţională, după ieşirea din rol.
Cuvinte-cheie: teatru, terapie, student, actor, conştientizare
In the content of the present paper, I propose discussing two important coordinates of training future actors for the cultural life. In the theatre schools, emphasis is laid on the artistic dimension of training actors and less on awakening their awareness of their mission in society. I do consider that the theatre is an art with a real therapeutic value that could be activated by an interdisciplinary approach to the way in which the training of the future artists is thought. We mean the importance of the introduction of classes in psychology, personal improvement; sociology and anthropology that could help young people go deeper into the area of understanding the human being represented by the spectator. A multidimensional approach to their future profession would help the students both in their personal development but also in finding the resources for their emotional balance, after they exit from their roles.
Keywords: theatre, therapy, student, actor, awareness