DOI https://doi.org/10.55383/amtap.2025.2.03
Evoluţia operei Mefistofele de Arrigo Boito este emblematică pentru transformarea operei italiene la sfârşitul secolului al XIX-lea, reflectând efervescenţa culturală a Milanoului. Ambiţia lui Boito nu a fost doar de a compune o operă, ci de a provoca şi redefini limitele genului, depăşind formulele tradiţionale în favoarea unei experienţe muzicale şi dramatice integrate. Versiunea iniţială a operei Mefistofele, prezentată în premieră în 1868, se înfăţişa sub forma unei lucrări ambiţioase, structurată într-un prolog şi cinci acte. Abordarea teoretică a lui Boito în compoziţia operei a fost oarecum similară conceptului de Gesamtkunstwerk al lui Richard Wagner. Boito a evitat influenţele naţionaliste evidente, căutând în schimb o expresie universală pentru Faust al lui Goethe. Un aspect esenţial al inovaţiei din Mefistofele a fost renunţarea la formele închise tradiţionale, precum aria, cabaletta sau stretta, care dominau opera italiană. Având în vedere faptul că prima variantă a operei a fost distrusă de către compozitor, o analiză comparativă a celor două versiuni ale operei Mefistofele, facilitată de libretul păstrat şi de studiile asupra hârtiei manuscrisului, relevă amploarea acestor modificări. Printr-o examinare atentă a manuscriselor s-a putut observa evoluţia lucrării, transpunerile liniilor vocale şi remodelarea strategică a scenelor pentru a spori coerenţa dramatică. Mefistofele rămâne o operă de referinţă în peisajul italian, situată la graniţa dintre tradiţie şi modernitate. Rolul lui Boito ca unic creator al operei, libretist, compozitor, dramaturg şi dirijor i-a permis să implementeze o viziune artistică unitară, rezultând într-o operă care, în ciuda obstacolelor iniţiale, a rămas un punct de reper al inovaţiei în spectacolul liric. Căutarea neobosită a unor expresii artistice noi, care să transcendă constrângerile tradiţionale, transformă Mefistofele într-o reimaginare îndrăzneaţă a genului, confirmând locul lui Boito în avangarda dramaturgiei muzicale a secolului al XIX-lea.
Cuvinte-cheie: Arrigo Boito, Mefistofele, Faust, forma, formula, reînnoire
The evolution of Arrigo Boito’s opera Mefistofele is emblematic of the transformation of Italian opera at the end of the 19th century, reflecting the cultural dynamism of Milan. Boito’s ambition was not merely to compose an opera but to challenge and redefine the boundaries of the genre, moving beyond traditional formulas in favour of an integrated musical and dramatic experience. The original version of Mefistofele, premiered in 1868, was a highly ambitious work structured into a prologue and five acts. Boito’s theoretical approach to composition bore similarities to Richard Wagner’s Gesamtkunstwerk concept. The Italian composer deliberately avoided overt nationalist influences, instead seeking a universal expression for Goethe’s Faust. A key aspect of Mefistofele’s innovation was its departure from traditional closed forms such as the aria, cabaletta, and stretta, which had dominated Italian opera. Given that Boito destroyed the first version of the opera, a comparative analysis of the two versions, made possible through the preserved libretto and studies of the manuscript’s paper, reveals the extent of these modifications. A careful examination of the manuscripts highlights the opera’s evolution, vocal line transpositions, and the strategic restructuring of scenes to enhance the dramatic coherence. Mefistofele remains a milestone in the Italian operatic landscape, positioned at the intersection of tradition and modernity. Boito’s role as the opera’s sole creator — librettist, composer, dramatist, and conductor — allowed him to implement a unified artistic vision, resulting in a work that, despite its initial challenges, has endured as a benchmark of operatic innovation. His relentless pursuit of new artistic expressions that transcended traditional constraints makes Mefistofele a bold reimagining of the genre, confirming Boito’s place at the forefront of 19th century musical dramaturgy.
Keywords: Arrigo Boito, Mefistofele, Faust, form, formula, renewa