DOI https://doi.org/10.55383/amtap.2026.1.20
În articol este abordată problema construirii miturilor artistice în societatea contemporană. Studiul subliniază rolul capitalului simbolic, al instituţiilor culturale, criticilor şi al mass-mediei în validarea operelor şi artiştilor, inclusiv a celora care nu corespund criteriilor estetice obiective. Este examinată dimensiunea strategiei de automitologizare, precum şi cea de canonizare artistică. Procesul de recunoaştere şi de validare socială accentuează, în unele cazuri, disonanţa dintre valoarea estetică intrinsecă şi valoarea simbolică atribuită. În consecinţă, miturile artistice devin instrumente de mediere între creator, instituţii şi public, modelând memoria culturală şi percepţiile colective asupra artei. Articolul evidenţiază necesitatea unei evaluări critice permanente, care să diferenţieze autenticitatea valorii estetice de legitimitatea conferită prin capital simbolic.
Cuvinte-cheie: mit, construire, automitologizare, valoare, nonvaloare, artist, operă
The article addresses the issue of constructing artistic myths in contemporary society. The study emphasizes the role of symbolic capital, cultural institutions, critics, and mass media in the validation of works and artists, including those that do not meet objective aesthetic criteria. It examines the dimensions of self-mythologization strategies as well as artistic canonization. The processes of recognition and social validation amplify the dissonance between intrinsic aesthetic value and attributed symbolic value. Consequently, artistic myths become instruments mediating between the creator, institutions, and the public, shaping cultural memory and collective perceptions of art. The article highlights the necessity of continuous critical evaluation, capable of distinguishing the authenticity of aesthetic value from the legitimacy conferred through symbolic capital.
Keywords: myth, construction, self-mythologization, value, non-value, artist, work