Regia, ca orice altă ştiinţă, evoluează, se dezvoltă ascendent. În timp, optica ei modifi că unghiul de vedere asupra lucrurilor şi este perfectibilă în funcţie de gradul şi diversitatea informaţiei culturale, de empirismul cunoaşterii ştiinţifi ce. În teatru şi în şcoală poate fi auzită o părere mai mult amatoricească decât înţeleaptă, care periclitează adevărata cale a cunoaşterii: „se poate şi aşa…”, „se poate şi altfel…”,„se poate într-o mie de feluri…”. Adevărul cert este că o asemenea gândire nu poate fi aşa sau altfel. Acţiunea fără cunoaştere nu acceptă vocabulele „nici” sau „într-un fel”. Diletantul are impresia că totul este simplist, este posibil şi accesibil, căci el nu percepe exact implicaţiile intelectuale care îl obligă să dureze o perspectivă trainică, să atingă esenţe, să contureze unghiuri de vedere originale etc. Pentru a deveni legitate, performanţa trebuie să se edifi ce pe pilonii competenţei şi cunoaşterii principiilor, fundamentelor generale, pe teoria fenomenelor din domeniul Regiei.
Cuvinte-cheie: regia, regia – între ocupaţie şi profesie, profesionism şi diletantism, teatru şi şcoala de teatru, delimitări şi principii
Directing, like any other science, evolves, develops upwards. Over time, its perspective changes the angle of view of things and is perfectible depending on the degree and diversity of the cultural information, the empiricism of scientifi c knowledge. In the theater and in school, one can hear a more amateurish than wise opinion, which endangers the true path of knowledge: „it can be so…”, „it can be diff erent…”, „it can be in a thousand ways…”. The certain truth is that such thinking cannot be in one way or another. The action without knowledge does not accept the words” neither” or „in some way”. The dilettante has the impression that everything is simplistic, possible and accessible, because he does not perceive exactly the intellectual implications that force him to build a lasting perspective, to reach essences, to outline original angles of view, etc. In order to become legitimate, the performance must be built on the pillars of competence and knowledge of principles, general foundations, on the theory of phenomena in the field of Directing.
Keywords: directing, directing–between occupation and profession, professionalism and dilettantism, theater and theater school, delimitations and principles